4,696 matches
-
piatra de temelie pentru noile chilii. Redau actul prin care se dovedește acest lucru: ,,Trecut-au două veacuri și jumătate, de când Duca Vodă, pe acest deal, a întemeiat o Monastire, având o frumoasă biserică, cu palat și baie domnească, o măreață sală gotică și multe chilii, în care a fost odată și o tipografie; toate împrejmuite cu ziduri de apărare. Această Monastire, la început a servit de reședință domnească pentru vară și-a fost multă vreme o podoabă înprejurul capitalei Moldovei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ne facem culcuș pentru noapte...Un parfum mai plăcut ca cel de fân nu cred să se mai găsească undeva. N-am să uit niciodată acele nopți răcoroase pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
această zi de importanță națională, mă veți întreba. Păi românii, ajunși la sapă de lemn nu au sărbătorit, ci au mâncat, mai mult sau mai puțin pe săturate de ziua României, fiindcă s-a decretat pe ascuns o altă sărbătoare, măreața sărbătoare a fasolei cu ciolan, a sărmăluțelor și țuicii fierte, date în limita stocului disponibil amărăștenilor, care uită că mai au bătături la picioare și de aceea și le calcă în mod copios unii, altora, la înghesuială. Un celebru poet
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
face mare plăcere să-ți comunic domnule, că până acum, n-a avut de suferit nici un cetățean de rând, de pe urma dezvăluirilor și probabil n-o să aibă niciodată ocazia, să-i plesnească vena de ciudă cuiva din popor, pe motiv că mărețul stat american, e atacat atât de „mârșav” de un jurnalist australian. Cât despre România în telegramele publicate pe WikyLeaks a apărut și una, care într-adevăr merită să fie luată în considerare de Ioan T Morar, telegramă care pune în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
meseriilor și se pune pe bifat. Bifează pe cei care i-a aranjat până acum și se bucură când constată că nu i-a scăpat mai nimic. Eu propun, ca să privim peste umărul său, pentru a aprecia cum se cuvine, măreața sa operă de dat la gioale și la cap. Iată ce am vedea: profesorii - bifat, funcționarii - bifat, pensionarii - bifat, handicapații (vai ce lacomi mai sunt și aceștia!) - bifat, filosofii (niște tăntălăi nefolositori) - bifat, ziariștii (drăguții de ei, vechii lui găozari
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în Beijingul anului 2030, căderea marilor imperii ale lumii Grecia antică, Imperiul roman și a... Statelor Unite. În istoria alternativă a clipului, americanii sunt datori vânduți chinezilor și lucrează pentru ei; „Aceste imperii au renunțat la principiile care le-au făcut mărețe. America a încercat să cheltuiască și să impoziteze cetățenii, pentru a ieși din marea recesiune. Noi, am cumpărat o mare parte din datoriile lor, așa că, acum lucrează pentru noi”, spune profesorul. Mesajul poate părea pueril și naiv, privit de la înălțimea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cap în continuare cu creșterea economică din 2011... În luna octombrie, a izbucnit ceea ce presa internațională a denumit la timpul acela, războiul valutelor, dar și cel al pământurilor rare. S-a fluturat ideea introducerii standardului aur o idee din categoria mărețelor idei ale lui Gâgă. Metalele rare, sunt controlate în proporție de 97% de aceeași omniprezentă China și supuse în prezent unui soi de embargo, pe criterii de mediu, chipurile. Dacă e să privim explozia recentă a prețurilor aurului, argintului, grâului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Cezarului, (adică dați asupritorului străin, paralele câștigate cu sudoare) și lui Dumnezeu, ce-i a lui Dumnezeu (adică roagă-te boule și bate mătănii până crapă, ori fruntea, ori dușumeaua). În privința supunerii față de puterile asupritoare, avea „idei” tot așa de „mărețe”, când propovăduia, că dacă cineva îți trage o palmă pe un obraz, tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți dea, vorba ceea, cu pereche. Nu el a spus despre împotrivire
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
oră, și să mor. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea tîmpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rînduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi pagini Și plini de suferinți, Ce mi-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar îmi
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
cu o expresie de nepătruns pe fața aia urâtă, făcută parcă din granit. Majoritatea persoanelor în vârstă, care erau la Cloisters de mai bine de o lună, se uitau cu buzele strânse, într-un gest de dezaprobare. Frederick, care atinsese măreața vârstă de șase săptămâni, a scos o exclamație de dezaprobare, s-a stropșit și a zis: N-ar trebui să dai vina pe nimeni altcineva. Ar trebui să cauți să-ți dai seama care e vina ta în toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îndepărtându-se în grabă. Nu ești chiar un marfar deraiat. Toată lumea și-a ținut respirația timp de câteva clipe, foarte tensionate, până când fața lui Chaquie s-a luminat. După ce-am primit undă verde, i-am regalat pe toți cu mărețele mele aventuri petrecute sub amenințarea cuțitului. —Obturare de canal, am zis eu batjocoritor. Nici o problemă! — Dar nu te-a DURUT? a vrut să știe Don. N-a fost mare lucru, m-am umflat eu în pene, hotărând să nu dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împiedicat de un colț al parchetului, m-a împins cu putere cu cotul drept și m-a trimis, cu mare viteză, în spate, peste Randall. Acesta mi-a echilibrat brațele cu mâinile lui puternice și, preț de o dulce și măreață secundă, mi-am simțit spatele lipit de pieptul lui solid. Am ridicat ochii și l-am descoperit pe Randall privind în jos, către mine, amuzat. Eu eram terifiată. și mută. Nu mai puteam nici să mă mișc, nici să respir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lungă, festivă, acoperită cu damasc. Opt tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd mut, totuși om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dar tot era ceva și, dacă mă țineam de ea cu rigurozitate și acribie, după cum intenționam, se chema că aveam proiectul, calul de bătaie care să mă scoată din indolența rutinei soporifice. Pe cât era de mărunt proiectul, pe atât de măreț și de pompos am hotărât să îl numesc, pentru a mă păcăli singur că munca pe care o fac e importantă. I-am spus Cartea nebuniei omenești și mi-am propus să includ în ea, în cel mai simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se tocise odată cu slujba, dar nimeni nu mai era dispus să asculte ce avea de spus și, cu atât mai puțin, femeile cu care stătea de vorbă, care așteptau de la bărbații tineri să fie plini de idei curajoase și planuri mărețe de a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi, dar un șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
toate posibilitățile. Cred că nu pricep. Nici nu trebuie. Nu acum, în orice caz. Dacă și când o să vină momentul, ai să înțelegi tot. E, probabil, mișcarea cea mai deșteaptă pe care am făcut-o vreodată în viață. Un gest măreț, Nathan. Cireașa de pe tort. Saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției. Habar n-am despre ce vorbește. Harry e în plin avânt bombastic și aruncă declamații enigmatice din plăcerea pură și egoistă de a se auzi vorbind, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
semnat și înregistrat cu martori pe 5 iunie 2000, cu numai o zi înainte să vorbesc cu el la telefonul de la Chowder Inn. Am parcurs în goană documentul și, în trei minute, am înțeles ce dorise să spună cu „gestul măreț“, „cireașa de pe tort“ și „saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției“. Făcea referire la testamentul pe care îl țineam acum în mâini, care era într-adevăr ceva măreț, ceva surprinzător și măreț, care dovedea că îmi ascultase avertismentele mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și, în trei minute, am înțeles ce dorise să spună cu „gestul măreț“, „cireașa de pe tort“ și „saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției“. Făcea referire la testamentul pe care îl țineam acum în mâini, care era într-adevăr ceva măreț, ceva surprinzător și măreț, care dovedea că îmi ascultase avertismentele mult mai atent decât crezusem. Chiar dacă refuzase să dea urmare sfaturilor, se protejase acceptând posiblitatea ca Gordon să se întoarcă împotriva lui și, dacă era ca un asemenea lucru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am înțeles ce dorise să spună cu „gestul măreț“, „cireașa de pe tort“ și „saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției“. Făcea referire la testamentul pe care îl țineam acum în mâini, care era într-adevăr ceva măreț, ceva surprinzător și măreț, care dovedea că îmi ascultase avertismentele mult mai atent decât crezusem. Chiar dacă refuzase să dea urmare sfaturilor, se protejase acceptând posiblitatea ca Gordon să se întoarcă împotriva lui și, dacă era ca un asemenea lucru să se întâmple, atunci viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era ipotecată și luând în calcul valoarea cărților și manuscriselor din încăperea în care mă aflam acum, moștenirea reprezenta o mică avere, bani mai mulți decât ar fi visat vreodată vreunul dintre ei. În ultima clipă, Harry făcuse totuși gestul măreț, pusese cireașa pe tort. Se îngrijise de băieții lui. Am înțeles atunci cât de mult îl subapreciasem. Poate omul ajunsese un drăcușor și un pungaș, dar o parte din el rămăsese copilul de zece ani care își închipuia că salvează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Can’t Help Lovin’ That Man. Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu o cântăreață, ci o falsă cântăreață, mimând textele unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul mi-a dat acest dar măreț și sperma care țâșnește din el poate da naștere la îngeri. Ia-l în mână, soră Aurora, și simte focul curgându-i prin vine. Bagă-l în gură și gustă carnea cu care Domnul a găsit de cuviință să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ce zici de muzică? Nu te tentează să te întorci la ea? — Uneori. Dar nu mai vreau carieră. Nu mă deranjează să cânt în weekend pe-aici, prin cartier, dar nu mai vreau să călătoresc și nu mai am ambiții mărețe. Nu merită. — Ești mulțumită cu bijuteriile? Îți e suficient? — Mai mult decât suficient. Stau cu Nancy zi de zi și ce poate fi mai bine de-atât? Nu mai e nimeni ca ea în toată lumea. O iubesc de mor. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]