3,738 matches
-
fericirea care ne poate fi dată pe pământ și după ce s-a consumat toată tragedia sa, regele Oedip continuă să trăiască sub înfățișarea unui bătrân orb, purtat de mână de către fiica sa, departe de pământul pe care a aflat și măreția și căderea. Abia acum el începe, însă, să vadă, cu adevărat, asemenea păstorului Tiresias, și abia acum cunoaște cu adevărat măreția, în forma ei cea mai înaltă, redobândind prin chin și suferință bucuria simplă de a trăi și reconciliindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub înfățișarea unui bătrân orb, purtat de mână de către fiica sa, departe de pământul pe care a aflat și măreția și căderea. Abia acum el începe, însă, să vadă, cu adevărat, asemenea păstorului Tiresias, și abia acum cunoaște cu adevărat măreția, în forma ei cea mai înaltă, redobândind prin chin și suferință bucuria simplă de a trăi și reconciliindu-se, astfel, cu zeii cărora li s-a împotrivit și, totodată, cu propria lege, încălcată fără să vrea. Abia acum, când a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1995, Cuvântul de Încheiere. Monette Vacquin, La responsabilité. La condition de notre humanité, dirijé par Autrement, Paris, 1994, p.11. Și pentru psihanaliză a dori nu este culpabil, Însă ești responsabil de actele proprii. Această “distincție extrem de importantă, a avut măreția de a smulge dorința din sfera culpabilității În care au aruncat-o secolele de cultură iudeocreștină” (E. Diet, De culpabilité en responsabilité, În La responsabilité. La condition de notre humanité, Autrement, Paris, 1994, pag. 145.Ă. Peripatethice declin al ideii
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a unei responsabilități sociale. Monette Vacquin, La responsabilité. La condition de notre humanité, dirigé par Autrement, Paris, 1994, p. 11. Și pentru psihanaliză a dori nu este culpabil, Însă ești responsabil de actele proprii. Această „distincție extrem de importantă, a avut măreția de a smulge dorința din sfera culpabilității unde au aruncat-o secolele de cultură iudeocreștină” (E. Diet, De culpabilité en responsabilité, În “La responsabilité. La condition de notre humanité”, Autrement Paris, 1994, p. 145Ă. Peripatethice Extrem de originală și, de ce să
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a responsabilității „Condamnarea” la responsabilitate toți filosofii sunt de acord cu aceasta și chiar creștinismul exprimă această idee ba chiar cu mai multă forță, prin scandaloasa imagine a lui Dumnezeu crucificat. Intotdeauna omul este Dumnezeu, dar omul În adevărata sa măreție, atât de independent de putere și de bogăție.” Este omul liber și responsabil, omul lui „a fi” și nu al lui „a avea”, cel care dă cu adevărat măsura vieții morale. Nu putem să nu fim decât Întru totul de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
știe, așa să-i primească, precum într-un alt timp patriarhul biblic, pe îngeri, și să ajungă și el la "limana vieții de veaci". În fapt, topoii retorici ai modestiei ori invocând nevrednicia și neajungerea mijloacelor pentru a slăvi îndeajuns măreția subiectului, ca în Cuvîntu innaintea cărții aceștiia cătră Preasfințitul Mitropolit t. 45, f. 1 r.-v al Bibliei de la București, ori în prefața la Cuvânt la mântuitoarea patimă a Domnului, Râmnic, 1707, a lui Gheorghe Maiota ("foarte neiscusit și slab
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
particularitățile unui asemenea fenomen. Importanței retoricii în postmodernism i se pot conferi mai multe răspunsuri posibile. Cel mai simplu dintre ele ar fi acela că o disciplină marginalizată și deseori desconsiderată de-a lungul istoriei sale (în pofida perioadelor ei de măreție) își regăsește cu ușurință locul în interiorul unui curent care reabilitează fenomenele periferice, marginale, care nu și-au impus puterea într-o centralitate a științificității, a sensului univoc și a certitudinii epistemice. De altfel, retorica a fost criticată din mai multe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
spre binele omului. Aș! Povești și nici măcar atât, câtă vreme, la baza construcției lor (a poveștilor), stă și știința de-a le scrie și de a le spune (chestiune ce ține de minte și limbaj, ca să nu mai amintesc de măreția omului care, după noi, ar consta tocmai În puterea de a povesti și a ne lăsa povestiți). Revenind, nu ascundem faptul că, cel puțin la nivel rațional, ne situăm undeva alături de Rousseau. Emoțional Însă, a-ți iubi aproapele (În sensul
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
ne strivește, ne chircește și ne aneantizează, ceea ce duce la concluzia că în raporturile existențiale pe care le stabilim cu spaima, ea se dovedește a fi întotdeauna mai puternică decât noi, mai imprevizibilă și mai copleșitoare. Există, altfel spus, o măreție metafizică a spaimei și a fricii, tot așa cum simpla lor intuiție sau decantare existențială ne duce în preajma inexprimabilului, a incomensurabilului și a celui care nu poate fi înțeles. Spaima este Das ganz Andere, cum ar spune Rudolf Otto definind această
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
agitație la calm, petrecut într-un mediu nu vidat de elemente ale sublimului rece, este înregistrat cu acuitate de narator: "Vijelitul Iablanicioarei de-abia se mai auzea. Pacea locului era adâncă. Sus, în nesfârșirea albastră, vulturii se roteau cu neobosită măreție". Liniștea elementelor este potențată de reajustarea psihică, apoi somatică a umanului la aceasta (din nou, se poate remarca figura repetiției): "Agripina căzu la umbra unui stog și ascultă, cât o mai puteau lăsa să asculte răzvrătirea sângelui și ciocănitul inimii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se ocupă de muzeul Gustave Moreau după un an de la deschidere, observând în creația artistului "comuniunea perpetuă cu miturile unei istorii, atracția manifestă pentru poezia simbolică a Bibliei" și arătând că expresivitatea culorii este "partea originală" a talentului său, iar "măreția morală" țelul suprem al aspirațiilor sale"38. Gustave Moreau este considerat ca unul dintre părinții fondatori ai simbolismului, socotit decadent sau simbolist avant la lettre, recuperat ulterior ca precursor al suprarealismului de către André Breton. Pictura lui Moreau se află la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nud masculin în atitudinea lui Atlas care susține bolta pe umeri, având deasupra sa figura Muzei care pare să patroneze efortul considerabil al edificării creației artistice. În mod evident, această tensiune se joacă în jurul abiguității figurii feminine pe baza asocierii măreției creației cu sacrificul de sine, a frumuseții cu supliciul. Tema simbolisto-decadentă a investirii sacrificiale în artă, ca secretă soteriologie, este recuperabilă din ambivalența feminității ca factor emulativ, deopotrivă Muză și Meduză, femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în contextul sensibilității decadente. Acest mesianism bizar, deoarece prevede paradoxal o înălțare până la măreția decadenței europene, se articulează pornind de la premise culturale. În opinia lui Alexandru Bogdan-Pitești, România trebuie să îndeplinească un rol tutorial-civilizator prin promovarea unei politici culturale extinse la nivelul întregii arii balcanice. Perspectiva optimistă a criticului a început să prindă o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu păzitorul din Heorot ce-l aștepta să vină. Și monstrul îl lovi și îl trânti, dar Beowulf în a sa putere se-ncrezu, în acel dar binecuvântat de Dumnezeu: în ajutorul Domnului celui Atotputernic se lăsă, în grija și măreția Sa". Cain este întruchiparea răului, în vreme ce Beowulf reprezintă Mântuitorul, "paznicul" hărăzit de "Regele glorios"ca să-i apere pe danezi împotriva monștrilor și să-i salveze de rău (Beowulf: 665-68; 696-702). Acesta se opune nu numai lui Grendel, după modelul luptei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ale lui Darwin cum este cea din pasajul final al Originii speciilor: „Astfel, din bătăliile naturii, din foamete și moarte, decurge în mod direct cel mai important obiect pe care îl putem concepe, și anume producerea animalelor superioare. Există o măreție în concepția aceasta a vieții, cu numeroasele ei forțe, însuflețite inițial de Creator în câteva forme sau numai în una singură, în timp ce planeta noastră își continuă rotația după legea imuabilă a gravității, nenumărate forme dintre cele mai frumoase și mai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
punctul de vedere al interesului pe care îl prezintă aceste cercetări. În ultima frază a Originii speciilor, Darwin face o distincție între evoluția vieții pe pământ și rotația planetei noastre „după legea imuabilă a gravității“. El aprecia că există „o măreție“ în perspectiva pe care o oferă noua știință a evoluției, care explică cum „nenumărate forme din cele mai frumoase și mai minunate, apărute dintr-un început atât de simplu, s-au dezvoltat și continuă să se dezvolte“. Asemenea sentimente au
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
trei entități: Popor / Stat / Națiune. Este ceea ce conferă statului-națiune conjugarea dintre o atotputernicie politico-militară și o atotputernicie mitico-religioasă. Statul-națiune dispune nu numai de puterea de coerciție implacabilă a administrației sale, a poliției sale, a armatei sale, ci și de întreaga măreție a Sacrului, a Ritului, a Tabuului. Din acest moment, individul regăsește temelia identității sale deopotrivă în mediul său familial, etnic, regional și în filiația mitologică / reală care îl leagă de Națiunea sa. Această identitate, înrădăcinată într-o Glie-Mamă, se nutrește
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
romane. Se operează în mod răsunător o primă disociere între mesajul evanghelic, legat el însuși printr-un cordon ombilical de Vechiul Testament, și Dogma catolică. Revenirea la textele sfinte revitalizează mesajul lui Iisus și al apostolului Pavel privind întîietatea credinței, revigorează măreția Dumnezeului lui Abraham, pune sub semnul îndoielii divinizarea catolică a Fecioarei. Catolicismul medieval reușise să înăbușe și să suprime ca erezie orice nouă interpretare a surselor evanghelice. Însă reactivarea surselor evanghelice și iudaice devine de nestăvilit în secolul al XV
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
centrul meditației lui Montaigne, ci și în centrul metodei lui Descartes, al credinței lui Pascal, al empirismului lui Hume. Și dacă ar fi să ne referim la adevărații eroi ai literaturii europene, care sînt eroi antieroi a căror slăbiciune este măreție, oare nu îndoiala sălășluiește în centrul datoriei sfinte a lui Hamlet, al oboselii permanente a lui Oblomov, al tragediei lui Ivan Karamazov, al nefericirii lui Stavroghin? Astăzi, Milan Kundera poate recunoaște retrospectiv în Quijote, Faust și don Juan eroii tipic
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
marele senior, fie prin „răscumpărarea drepturilor senioriale, comunitățile înlăturând orice amestec al proprietarului solului în conducerea lor”. În oricare din aceste dou) variante, trăsătura fundamentală a unui oraș - de fapt, a orășenilor - a fost dată de libertatea totală de autoadministrare. Măreția Veneției nu este dată de specificul său arhitectonic, de propriile instituții sau de flota sa maritimă, ci de capacitatea venețienilor de a le genera. Din această perspectivă, Veneția nu este doar „orașul venețienilor”, ci este „orașul creat de venețieni”, după cum
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de arhitectură, cu elemente ce amintesc de palatele clasicismului francez, așa cum ne indică ruperea de pantă și mansarda acoperișului. Fațadele, remarcabile prin consecvența compoziției, unitatea detaliilor sculpturale și rafinamentul elementelor decorative - coloanele angajate și pilaștrii -, degajează, de asemenea, impresia de măreție și sobrietate a construcției. Un element interesant al întregii compoziții este frontonul cu ceas ce încoronează intrarea principală, inițial încadrată de dou) statui feminine în ronde-bosse, pierdute de-a lungul refacerilor succesive ale clădirii. Bacăul a păstrat frânturi din atmosfera
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
influență și afinitate, remarcând că orice i-ar datora Blake lui Milton poate fi pus pe seama "unei afinități mentale ideale dintre cei doi, devoțiunii lor reciproce față de tradiția creștin-platoniciană a căderii și a redempțiunii și unei viziuni umaniste potrivit căreia măreția și unicitatea omului derivă din conjuncția dintre trup și spirit, dintre mortalitate și divinitate" (1980, p. 3). Deși observațiile lui Dunbar sunt interesante, mă văd nevoit să resping asimilarea christică a lui Milton. Nu trebuie pierdut din vedere detaliul că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și datoria să fie izvor de viață, să formeze omul ca adevărat model pentru Biserică și societate. Cu fiecare copil ce se naște, lumea se înnoiește. Se spune că limba omenească este prea săracă în cuvinte să poată exprima toată măreția, sfințenia și frumusețea unui copil, mai ales după ce a primit Sfântul Botez. Copilul este templul lui Dumnezeu în care Dumnezeu S a coborât ca o picătură de rouă în potirul unei flori, în care Mântuitorul ceresc locuiește cu toate darurile
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
totul. Fiți binecuvântați și unul și altul, scumpii mei părinți, pentru ceea ce ați fost!”. Apoi invocând succesiv pe mama și tatăl său spune: „Entuziasmul tău, viteaza mea mamă l-ai făcut să treacă în mine. Dacă am pus mereu alături măreția științei cu măreția Patriei este fiindcă eram pătruns de sentimentele pe care tu mi le-ai inspirat. Și tu, scumpul meu tată, a cărui viață a fost aspră ca și aspra ta meserie, mi-ai arătat ce poate face răbdarea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și unul și altul, scumpii mei părinți, pentru ceea ce ați fost!”. Apoi invocând succesiv pe mama și tatăl său spune: „Entuziasmul tău, viteaza mea mamă l-ai făcut să treacă în mine. Dacă am pus mereu alături măreția științei cu măreția Patriei este fiindcă eram pătruns de sentimentele pe care tu mi le-ai inspirat. Și tu, scumpul meu tată, a cărui viață a fost aspră ca și aspra ta meserie, mi-ai arătat ce poate face răbdarea în forțările lungi
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]