6,722 matches
-
la ruptura definitivă cu familia mătușii culpabile... Marieta, se pare, nu intervenise, pe de-o parte, temându-se de fata intempestivă, pe de alta, fiind lipsită de capacitățile necesare să-și exprime vreo opțiune politică. Așa să fi fost?! Oricum, mătușa fusese decretată comunistă ordinară și aproape izgonită din casă. Drept e că sora Marietei, după terminarea facultății, fusese propulsată în cariera pedagogică universitară de o soră a mamei, în vremea aceea, președinta U.F.D.R.-ului. Tânăra absolventă a Facultății de
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
ar fi putut ajunge cadru didactic universitar! Dar, nu, partidul îi scurtase lunga posibilă cărare, pe care aveau s-o urmeze șefii de promoție, cei dotați, cei împătimiți de științele naturii, nu?! Asta îi reproșa nepoată-sa acum, uitând că mătușa ei își spălase obrazul de rușinea pilei politice, asudând din greu pe altarul învățământului, depășind orice așteptări, devenind chiar doctor în științele predate, într-o vreme când admiterea pentru doctorat era aproape de netrecut. Dar se vede că asta nu conta
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
pentru Mira-Mică acum. Era atât de înverșunată pe sora comunistă a mamei, încât uita chiar și cum ajunsese familia ei în Capitală, cum devenise mamă-sa învățătoare de București, iar părintele Artemie ce ajunsese... Și, ca să amplifice marea vină a mătușii comuniste, îi aruncase în față și mariajul acesteia cu un ofițer de securitate, recomandat tot de ufederista familiei. O acuză chiar și pentru faptul că locuia într-o vilă de pe strada Boteanu, atât de aproape de Palatul Regal! Ajunsă la vârsta
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
se modificase apoi, locul comunistului ordinar fiind luat de... securist ordinar! Și, din povestite, Mira înțelesese ca verișoară-sa doar mima, că nu avea habar de opțiunea politică adoptată, concretizată prin etalarea afișelor din casă și că, întrebată fiind de mătușa comunistă de ce e pentru monarhie, se văzuse cu gura închisă. N-avusese replică, aruncase o bolboroseală terminată în ceva de genul :... că m-am săturat de comuniști! Orgoliul la oamenii suficienți devine otravă și cu asta o împroșcase Mira-Mică pe
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
ce, cât, și unde dorește, și primește ceea ce poftește. Mă rog, unii mai egal decât alții. Dar... Sunt elementele care contrazic această seducătoare teorie. De pildă, de dimineață, în avancronica sâmbetei morților, drept în față, dincolo de mormântul tatălui, bunicilor și mătușii mele, se căsca o groapă largă, adâncă, flancată, de-a stânga, și de-a dreapta, de două mormane mari, și proaspete, de pământ, de o roabă, cu unelte, în ea, ba, și de o funie groasă, de spânzurătoare, aruncată cu generozitate
LA CRUCEA DE PIATRA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377723_a_379052]
-
alungat nemărginirea mării Și nopțile când luna n-o s-apară, Au refuzat durerii să ne doară, Iar lacrimii nu i-au dat gustul sării. Tăria lor, din frunze până-n trunchi, Le-a dat putere în furtuni, sărmanii. Coboară din bunici, mătuși și unchi Și vin la tine toamna, iar, castanii. Să-ți pună mlădiere în genunchi, Să nu te-ndoaie grijile și anii. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: CASTANE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie
CASTANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377784_a_379113]
-
Rognavaldur Sicl. (Președinte și în acest caz a fost onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, iar grefier subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova.) Învățată de mai multe rude binevoitoare, printre care și de buna mătușă Csili, distinsa doamnă Rachel Raikovic a reușit să-l facă pe soțul dânsei, numitul Josua Raikovic, să apeleze la maestrul Ludovic L. (de data aceea sub o cu totul altă înfățișare). Drept urmare, aceleași rude binevoitoare au făcut, desigur, o chetă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
său; Nu se știa câte femei vor fi pe viitor și ele mulțumite ba chiar fericite cu acest deznodământ, însă acest lucru va deveni în curând cunoscut! Deocamdată, ne vom reține să spunem câte. Rudele, și în primul rând buna mătușă Csili, și-au primit banii până la ultimul bănuț din părțile investite în această afacere, astfel încât tânărul verișor Bruno a putut să-și cumpere o mașină nouă, iar atât de inteligenta, dacă nu și frumoasa nepoată Suzi a izbutit, datorită dotei
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
zi cu J.R.. Coincidența aceasta dar putem crede că a fost o simplă coincidență? ar putea fi subiectul unui roman despre iubirea veșnică. Sau măcar a unui film de televiziune. Ori a unei încântătoare telenovele. În al treilea rând: buna mătușă Csili și-a primit până la ultimul bănuț din partea investită în angajarea lui Ludovic L. (deși n-a știut niciodată cum îl cheamă de fapt pe Ludovic L.); simpatica doamnă, cu banii astfel obținuți, a plecat pe Titanic și, deocamdată, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și copiii săi să poată urma studii înalte, ca și soția, mama copiilor săi, să aibă garderoba visată, dar, mai ales, nu s-a gândit că i-ar putea oferi tratamentul atât de scump, dar atât de necesar bunei sale mătuși Esmeralda, tratament care poate i-ar fi putut prelungi viața. Aflând de refuzul atât de nesăbuit al lui Vasi, Petrache, soțul bunei mătuși Esmeralda, neputându-se obișnui cu ideea că întreaga familie a fost lipsită total nejustificat de o soartă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a gândit că i-ar putea oferi tratamentul atât de scump, dar atât de necesar bunei sale mătuși Esmeralda, tratament care poate i-ar fi putut prelungi viața. Aflând de refuzul atât de nesăbuit al lui Vasi, Petrache, soțul bunei mătuși Esmeralda, neputându-se obișnui cu ideea că întreaga familie a fost lipsită total nejustificat de o soartă mai bună, s-a sinucis în baie. Această tragedie n-a fost decât începutul: la fel ca într-o piesă clasică, unde doar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Vasi s-a aruncat în lacul de acumulare, fiica mai mare s-a spânzurat, iar Zoli a murit izbindu-se cu mașina de un zid. Bineînțeles că, neavând banii necesari pentru terapia atât de scumpă în cazul suferinței ei, buna mătușă Esmeralda, mai ales după decesul soțului, n-a mai luptat cu boala și s-a stins și ea. Deci: unchiul Petrache, soția, fiica mai mare, Zoli, buna mătușă Esmeralda = cinci decese în aceeași familie în răstimpul a doar nouă zile
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
banii necesari pentru terapia atât de scumpă în cazul suferinței ei, buna mătușă Esmeralda, mai ales după decesul soțului, n-a mai luptat cu boala și s-a stins și ea. Deci: unchiul Petrache, soția, fiica mai mare, Zoli, buna mătușă Esmeralda = cinci decese în aceeași familie în răstimpul a doar nouă zile. Al șaselea deces survenit în urma nesăbuitului refuz al "netrebnicului Vasi Holler, într-un acces de egoism deșănțat" a urmat imediat și el: verișorul Gaby, venit la una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nu-l cheamă Ludovic L.) sunt întotdeauna benefice pentru toate părțile implicate, chiar dacă beneficiile nu sunt întotdeauna la vedere. 4 Recunoscător, profesorul i-a dedicat avocatului său importanta lucrare, astfel că oricine poate citi pe pagina de titlu: "Veșnice mulțumiri mătușii Rogobalda și genialului maestru Ludovic L., fără de care acest tratat nu s-ar fi putut naște". Oricine poate citi această dedicație! 5 Dacă vom fi în stare să realizăm o analiză corectă, toate cauzele în care ticăloșii acuzați sunt pe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
evocatoare, căminul conduce direct la familie, la familial și la familiar. Este casa mea sau a ta, este acasă, masă, comuniune, punere laolaltă, spațiu de gânduri, visuri și simțire. Înainte de toate, e cochilia sufletească primordială: mamă, tată, copii, bunici, moși, mătuși, prieteni. E rădăcină, filiație, amintire, proiecție, e loc al Întâlnirii dintre cei care au fost și cei ce sunt, un loc al joncțiunii trecutului cu prezentul, spațiul În care te manifești prin primul gângurit, iar apoi Îți dai duhul. E
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și În casele din zare sălășluiește Întunericul. Un colț de lună se zbate de după un nor, anunțând că pe undeva, În altă parte, ar fi și lumină. Sunt bucuros că am prins niște unt și o cutie de ness pentru mătușă-mea. O umbră mă ajunge din urmă. Aș fi preferat să merg singur, cu gândurile mele. Tocmai Îmi redactez teza de licență și aș fi vrut să reflectez la o treabă presantă: aplicabilitatea semiologiei lui Peirce la limbajul artistic. Tu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dar obiectivul este până la urmă atins. Nepotismul este un mod de a fi, iar dacă cel realizat din familie ajunge într-o funcție publică, atunci acea instituție va fi curând invadată de rudele sale. Este vorba aici despre veri, unchi, mătuși, surori, frați, copii sau nepoți. Există primării, de exemplu, în România, în care primarul și-a adus pe unchiul său viceprimar, nepoata la cadastru, sora directoare de școală și mătușa măturătoare la grădiniță. Se trăiește găunos într-un fel de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
invadată de rudele sale. Este vorba aici despre veri, unchi, mătuși, surori, frați, copii sau nepoți. Există primării, de exemplu, în România, în care primarul și-a adus pe unchiul său viceprimar, nepoata la cadastru, sora directoare de școală și mătușa măturătoare la grădiniță. Se trăiește găunos într-un fel de complicitate perpetuă, asemeni cetelor și triburilor primitive. Chiar comportamentul celor amintiți este unul în consecință. Ei nu se comportă ca funcționari ai statului, ci ca șefi de trib sau preoți
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
o casă de filme, redactor la săptămânalele „Contrapunct” și „Zig-zag” și la cotidianul „Tineretul liber”, ulterior - scriitor liber profesionist. I-au fost montate și difuzate radiofonic, în perioada 1991-1996, mai multe texte dramatice (Dezvelirea, Iason și Medeea, Trista aventură a mătușii Mary, Cronică electorală). Face parte dintre coautorii scenariului serialului de teatru radiofonic Piața rotundă, difuzat de postul Radio România Actualități și premiat la un festival de specialitate, la New York, în 1997. A colaborat cu proză și articole la „Suplimentul literar
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
medie”; „«Marxismul a murit, dar mizeria care l-a născut e vie», îi citesc dintr-un articol al lui Jacques Juillard din Le nouvel observateur [...] și o întreb: cum ar arăta un partid moderat român, cum ar fi mitingurile lui?” (Mătușile din Tel Aviv, 1993). În algebra lui sentimentală, C. postulează: totul e serios, deci totul e joc, totul e joc, deci este înscris în legi și coduri severe. De aici perfecta democrație a textelor pe care le scrie: totală democrație
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
pe un bloc de gheață, București, 1974; Ocolul pământului în 100 de știri, București, 1974; Cinci ani cu Belphegor, București, 1975; Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, București, 1978; O viețuire cu Stan și Bran, București, 1981; Sonatine, București, 1987; Mătușile din Tel Aviv, București, 1993; O supraviețuire cu Oscar, București, 1997; ÎnSISIFicarea la noi, pe Boteanu, București, 1998; Autodenunțuri și precizări (plus câteva note informative, o addenda și spovedania unui convins), București, 2001; Supraviețuirile, vol. I: Rămășițele mic-burgheze, București, 2002
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
612-625; Mirodan, Dicționar, I, 396-409; Holban, Profiluri, 56-66; Mircea Iorgulescu, Desfășurarea, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 145-152; Cătălin Țârlea, Radu Cosașu față cu literaturicidul, RL, 1992, 39; Ioana Pârvulescu, Circuitul zâmbetului în literatură, RL, 1993, 36; Mircea Zaciu, „Mătușile” lui Radu Cosașu, F, 1994, 4-5; Petraș, Lit. rom., 28-30; Poantă, Scriitori, 100-103; Radu Cosașu, DRI, I, 373-377; Cosma, Romanul, II, 242-244; Faifer, Faldurile, 103-106; Dimisianu, Lumea, 300-304; Dicț. esențial, 202-204; Manolescu, Lista, III, 148-154; Popa, Ist. lit., II, 740-743
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
cel din povestiri, model atât sub raportul lumii evocate, cât și al stilului. Apariții fragile, suflete necăjite, candide, personajele lui B. sunt dezarmate, incapabile să se apere, chiar dacă realizează distanța dintre iluzii și josnicia vieții. Prin bătrâni slăbiți și oropsiți (Mătușa Anița), prin nebunul cu ochii curați (Lefter) și cățelul chinuit (Mutul), prin cruzimea inconștientă (Nepotul), autorul urmărea nu doar să trezească mila, ci să zugrăvească „acele dureri abia simțite” de care vorbea Guy de Maupassant. De aceea, numeroase personaje sunt
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
din albumele noastre. Căsătorită cu un diplomat, ea vorbea fără să-și descleșteze dinții și ofta de plictiseală deja înainte de a te asculta. Dar în fotografie deslușeam imediat efectul „petite pomme”. Îi vedeam nimbul pe chipul unei provinciale șterse, vreo mătușă anonimă, căreia nu i se pomenea numele decât când se vorbea despre femeile rămase fără soț după măcelul din ultimul război. Chiar și Glașa, singura țărancă din familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea, acel zâmbet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din Neuilly - femei și bărbați se aplecau să o sărute pe Charlotte și, cu un aer foarte grav, îi spuneau să se poarte frumos. Timpul acela straniu își avea capriciile lui. Pe neașteptate, cu repeziciunea săltăreață din filme, una dintre mătuși s-a îmbrăcat în alb, s-a lăsat înconjurată de rude adunate în jurul ei cu graba din cinematograful de epocă, pentru a se îndrepta în pas vioi și sacadat spre biserica în care s-a pomenit lângă un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]