KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

fi mutat la comanda Companiei Dolj în aceeași zi în care a fost declarată demobilizarea armatei române (1 aprilie 1921). Activitatea sa a fost remarcată de toți comandanții săi, încă din 1920 fiind propus a fi avansat la gradul de maior „în mod excepțional”. La comanda Companiei Dolj „una dintre cele mai mari și mai grele din Regiment și întreaga țară” și-a dovedit abilitățile, astfel încât comandantul Brigăzii 1 Jandarmi îl considera „plin de calități”. În perioada 15 mai-1 octombrie 1922

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1 Jandarmi îl considera „plin de calități”. În perioada 15 mai-1 octombrie 1922 a urmat un curs de informații la Sf. Gheorghe după care, din 19 august 1923, a fost numit ajutorul comandantului Regimentului 1 Jandarmi. Avansat la gradul de maior (24 noiembrie 1923), Constantin Tobescu va fi mutat „în interes de serviciu” la comanda Batalionului de Instrucție al Regimentului 1 Jandarmi (15 decembrie 1923), pentru ca patru ani mai târziu să fie din nou detașat, la Compania de Jandarmi Argeș, pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fi din nou detașat, în perioada 9-29 ianuarie 1929, la Școala de Gaze din București, în calitate de lector. Odată cu noua Lege a Jandarmeriei din 1929, regimentele s-au transformat în inspectorate, astfel încât Regimentul 1 a devenit Inspectoratul de Jandarmi Craiova, de unde maiorul Tobescu este mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București, pe 5 noiembrie 1929. După două luni, la 16 ianuarie 1930, a primit însărcinarea de a fi ofițer superior de control, ajutorul șefului de Corp (Inspectorat) și președintele Comisiei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
5 noiembrie 1929. După două luni, la 16 ianuarie 1930, a primit însărcinarea de a fi ofițer superior de control, ajutorul șefului de Corp (Inspectorat) și președintele Comisiei disciplinare. În ziua de 8 iunie 1930, alături de toți militarii din România, maiorul Tobescu a depus jurământul de credință noului rege Carol al II-lea. Pe 27 septembrie 1930 este din nou numit în fruntea Comisiei de disciplină, ulterior fiind mutat în interesul serviciului la Inspectoratul General al Jandarmeriei (1 octombrie 1931), unde

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Informații, cu un număr variabil de subcentre în subordine, care să asigure o bună cunoaștere a domeniilor/obiectivelor trasate de conducerea armatei și a statului. Centrul de Informații „A” (Cernăuți, str. Iancu Flondor nr. 44) a fost condus de maior Dionisie Bădărău și apoi de maior Xenofon Tarnavschi. Acesta din urmă a fost înlocuit, la 14 august 1944, cu maiorul Nicolae Tătăranu din Batalionul 14 Mitraliere Divizionar, pentru a-și putea efectua stagiul pe front, conform normelor în vigoare. Decizia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de subcentre în subordine, care să asigure o bună cunoaștere a domeniilor/obiectivelor trasate de conducerea armatei și a statului. Centrul de Informații „A” (Cernăuți, str. Iancu Flondor nr. 44) a fost condus de maior Dionisie Bădărău și apoi de maior Xenofon Tarnavschi. Acesta din urmă a fost înlocuit, la 14 august 1944, cu maiorul Nicolae Tătăranu din Batalionul 14 Mitraliere Divizionar, pentru a-și putea efectua stagiul pe front, conform normelor în vigoare. Decizia a prevăzut, totuși, ca locotenent-colonel Tarnavschi

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de conducerea armatei și a statului. Centrul de Informații „A” (Cernăuți, str. Iancu Flondor nr. 44) a fost condus de maior Dionisie Bădărău și apoi de maior Xenofon Tarnavschi. Acesta din urmă a fost înlocuit, la 14 august 1944, cu maiorul Nicolae Tătăranu din Batalionul 14 Mitraliere Divizionar, pentru a-și putea efectua stagiul pe front, conform normelor în vigoare. Decizia a prevăzut, totuși, ca locotenent-colonel Tarnavschi să plece la noua unitate „după două luni” de la sosirea înlocuitorului. La aceeași dată

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Divizionar, pentru a-și putea efectua stagiul pe front, conform normelor în vigoare. Decizia a prevăzut, totuși, ca locotenent-colonel Tarnavschi să plece la noua unitate „după două luni” de la sosirea înlocuitorului. La aceeași dată a fost înlocuit și adjunctul său, maior Gheorghe Petrovan, în locul căruia a fost numit căpitan Vasile Groșescu din Regimentul 22 Infanterie. Centrul de Informații „B” (Chișinău), condus de locotenent-colonel Alexandru Ionescu, a fost atașat, din iunie 1941, Armatei 4 române și a avansat până la Odessa, în peninsula

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
22 Infanterie. Centrul de Informații „B” (Chișinău), condus de locotenent-colonel Alexandru Ionescu, a fost atașat, din iunie 1941, Armatei 4 române și a avansat până la Odessa, în peninsula Crimeea și peninsula Taman. A avut în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan și căpitan Erhan). Locotenent-colonel Ionescu a fost trecut la comandă (14 august 1944) și înlocuit cu locotenent-colonel Ioachim Tarlev din Regimentul 2 Transmisiuni, în timp ce maiorul Alexandru Fulga a lăsat locul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan și căpitan Erhan). Locotenent-colonel Ionescu a fost trecut la comandă (14 august 1944) și înlocuit cu locotenent-colonel Ioachim Tarlev din Regimentul 2 Transmisiuni, în timp ce maiorul Alexandru Fulga a lăsat locul de adjunct căpitanului Gheorghe Georgescu din Regimentul 8 Vânători. Maiorul Dumitru Coltofeanu a comandat Centrul de Informații „C” (Brașov), care avea în subordine Subcentrele nr. 8 și nr. 9. Colonel Ioan Dumitrescu (Regimentul 10 Vânători

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Prodan și căpitan Erhan). Locotenent-colonel Ionescu a fost trecut la comandă (14 august 1944) și înlocuit cu locotenent-colonel Ioachim Tarlev din Regimentul 2 Transmisiuni, în timp ce maiorul Alexandru Fulga a lăsat locul de adjunct căpitanului Gheorghe Georgescu din Regimentul 8 Vânători. Maiorul Dumitru Coltofeanu a comandat Centrul de Informații „C” (Brașov), care avea în subordine Subcentrele nr. 8 și nr. 9. Colonel Ioan Dumitrescu (Regimentul 10 Vânători) a devenit șeful Centrului „C” în locul colonelului Coltofeanu, însă acesta din urmă a primit ordin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
înființării altor structuri pentru culegerea de date: Centrul de Informații „D” (Constanța), cu Subcentrele nr. 17 Giurgiu și nr. 21 Galați, respectiv Centrul de Informații „E” (Arad), sub conducerea locotenent-colonelului Eftimie Căpușe. Acesta a coordonat activitatea Subcentrelor nr. 10 Arad (maior Petre Poenaru), nr. 11 Turnu-Severin (căpitan Justin Hera), nr. 12 Timișoara (maior Aurel Maniu) și nr. 13 Orșova (maior Victor Georgescu). La aceeași dată, 14 august 1944, întreaga echipă de conducere a Centrului și a Subcentrelor a fost schimbată: locotenent-colonel

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu Subcentrele nr. 17 Giurgiu și nr. 21 Galați, respectiv Centrul de Informații „E” (Arad), sub conducerea locotenent-colonelului Eftimie Căpușe. Acesta a coordonat activitatea Subcentrelor nr. 10 Arad (maior Petre Poenaru), nr. 11 Turnu-Severin (căpitan Justin Hera), nr. 12 Timișoara (maior Aurel Maniu) și nr. 13 Orșova (maior Victor Georgescu). La aceeași dată, 14 august 1944, întreaga echipă de conducere a Centrului și a Subcentrelor a fost schimbată: locotenent-colonel Octavian Blaga (de la Biroul Statistic Militar Sibiu) la șefia Centrului, căpitan Petre

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
21 Galați, respectiv Centrul de Informații „E” (Arad), sub conducerea locotenent-colonelului Eftimie Căpușe. Acesta a coordonat activitatea Subcentrelor nr. 10 Arad (maior Petre Poenaru), nr. 11 Turnu-Severin (căpitan Justin Hera), nr. 12 Timișoara (maior Aurel Maniu) și nr. 13 Orșova (maior Victor Georgescu). La aceeași dată, 14 august 1944, întreaga echipă de conducere a Centrului și a Subcentrelor a fost schimbată: locotenent-colonel Octavian Blaga (de la Biroul Statistic Militar Sibiu) la șefia Centrului, căpitan Petre Dumitrescu (de la Regimentul 2 Vânători Gardă) la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
D. Săraru (de la Batalionul 18 Vânători Munte) la Subcentrul nr. 11 și căpitan Nicolae T. Malcica (de la Regimentul 12 Infanterie) la Subcentrul nr. 12. Centrul de Informații „H” a fost înființat la Botoșani (18 iulie 1941) și pus sub conducerea maiorului Dionisie Bădărău și a căpitanului Onisifor Prodan, dar a fost atașat Armatei 3 române. Structura a fost desființată la 4 noiembrie 1941 și resursele sale au fost comasate cu cele ale Centrului „A”, la care maiorul Bădărău a preluat comanda

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și pus sub conducerea maiorului Dionisie Bădărău și a căpitanului Onisifor Prodan, dar a fost atașat Armatei 3 române. Structura a fost desființată la 4 noiembrie 1941 și resursele sale au fost comasate cu cele ale Centrului „A”, la care maiorul Bădărău a preluat comanda. De la 1 mai 1942 Centrul „H” a redevenit operațional, fiind atașat Corpului 6 Armată sub conducerea aceluiași maior Bădărău. Pe frontul de est, Centrul „H” a organizat și coordonat activitatea Subcentrelor: nr. 1 (atașat Corpului 1

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
desființată la 4 noiembrie 1941 și resursele sale au fost comasate cu cele ale Centrului „A”, la care maiorul Bădărău a preluat comanda. De la 1 mai 1942 Centrul „H” a redevenit operațional, fiind atașat Corpului 6 Armată sub conducerea aceluiași maior Bădărău. Pe frontul de est, Centrul „H” a organizat și coordonat activitatea Subcentrelor: nr. 1 (atașat Corpului 1 Armată, căpitan Boris Erhan), nr. 2 (atașat Corpului 2 Armată, căpitan Leonida Petrescu), nr. 3 (atașat Corpului 5 Armată, căpitan (r) Emil

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cedat. Au mai fost înființate și alte structuri, în principal datorită avansării trupelor operative, în Iași, Chișinău ș.a. Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin (Regimentul 9 Infanterie). Din punct de vedere al obiectivelor principale, acestea s-au axat pe cele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în principal datorită avansării trupelor operative, în Iași, Chișinău ș.a. Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin (Regimentul 9 Infanterie). Din punct de vedere al obiectivelor principale, acestea s-au axat pe cele din zonele sensibile pentru economie, respectiv regiunea petroliferă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Informații din rafinării și schele, respectiv împărțirea regiunii în nouă sectoare, fiecare condus de un ofițer de informații. Totodată, organele militare din zonă au colaborat cu Divizia 13 Infanterie, Biroul Statistic Militar București, Comandamentul Militar Gara Ploiești-Sud, S.S.I. - Centrul „P” (maior Filimon), reprezentanța Abwehr (dr. Luptar, locotenent Hommer), Comandamentul trupelor germane (general Seifert), Regiunea 2 Minieră Ploiești (cu Inspectoratele Târgoviște, Ploiești și Buzău) și Inspectoratul Muncii Ploiești-Târgoviște. Această organizare contrainformativă s-a dovedit extrem de eficientă, întrucât în perioada războiului nu au

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
colonel Ioan Lissievici. Acesta din urmă a elaborat Planul de mobilizare pentru situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
situația în care România ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu (aprilie 1941), acesta înlocuindu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ar intra în conflict, principalul document al unui serviciu de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu (aprilie 1941), acesta înlocuindu-l pe directorul Florin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de informații. În cadrul secției activau cele trei fronturi, fiecare cu agentura aferentă: Frontul de Est (maior Grigore Ernescu și locotenent-colonel D. Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu (aprilie 1941), acesta înlocuindu-l pe directorul Florin Becescu (Georgescu). În cadrul aceste secții au funcționat patru grupe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Rădulescu, șeful Agenturii), Frontul de Vest (maior Aurelian Andra și maior I. Bălteanu, șeful Agenturii) și Frontul de Sud (maior I. Gh. Popescu și locotenent-colonel N. Trifon, șeful Agenturii). 2. Secția II-a Contrainformații, la care a fost numit șef maiorul Traian Borcescu (aprilie 1941), acesta înlocuindu-l pe directorul Florin Becescu (Georgescu). În cadrul aceste secții au funcționat patru grupe și cinci birouri: - Grupa I-a (șef de grupă I. Miu); - Grupa II-a (șef de grupă E. Haralamb); - Grupa III

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]