5,805 matches
-
disociere a decadentismului de naturalism o constituie, printre altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel spus, "Decăderea este decadentă, pe scurt, când artificiul nu este folosit doar pentru a ascunde cât pentru a decora descompunerea"30. Așa cum Moreau coroborează elementele unor mitologii diferite, Holder își stilizează până la hieratism figurile plasându-le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și cum Klimt ar fi vrut să aprofundeze tema unei omeniri aflată în pragul colapsului. Același lanț uman, de data aceasta chiar mai dens, plutește în spațiu, nu unul nocturn, ci unul, mai degrabă, crepuscular. Umanitatea este supusă nu doar exacțiunii maladiilor, cât singurului flagel care nu are un remediu, moartea, figură centrală a tabloului, simbolizată printr-un schelet al cărui craniu se află lângă chipul emaciat al unei femei ale cărei trăsături au prins contururi de tigvă. Viața se prezintă sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de un deceniu se poate observa deplasarea interesului pictorului de la o realizare aproape naturalistă, focalizată pe agonia fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a suferinței și a redempțiunii. În prima situație, așa cum remarcă Virgil Vătășianu, cel care realizează o interesantă monografie a operei, pictorul urmărește un raport descriptiv
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după moartea sa ar fi atrași, mai degrabă, de dimensiunea umană a suferinței acestuia. Ei surprind chipul îmbătrânit prematur al unui Eminescu consumat de boală, într-o abordare naturalistă care lasă loc descripției impudice, expresiei cariației corozive a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie mai moderată a acestui autenticism dolorist constă în înregistrarea realistă a imaginii poetului în jurul vârstei de treizeci de ani. Astfel că, în 1890, sculptorul academist Ion Georgescu (1856-1898
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
făcut acest deziderat mai atrăgător"296. Observațiile Annettei Dorgerloh pot fi utilizate, mutatis mutandis și cu privire la pictura română. Nu vom selecta decât câteva exemple, dintre care reprezentativ rămâne cel al pictorului Ștefan Luchian, prin situația specială pe care o imprimă maladia condiției sale artistice. Toate aceste exemple nu aduc în discuție pictori repudiați de societate, marginalizați, poveriști, ci o temă modelată pe un alt portativ decât cel romantic, pe cel simbolisto-decadent. Alexis Macedonski, fiul poetului Alexandru Macedonski, realizează un portret de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă. Este ca și cum Virgil Cioflec i-ar fi pozat pictorului pe fundalul unui alt tablou, un peisaj care la rândul său este artificial, iar acest peisaj este menit să transmită ca un spațiu de rezonanță ceva din sensibilitatea celui portretizat. Maladia devine semnul unei elecțiuni când este legată de artă, putem vorbi chiar de o temă decadentă, cea a artistului bolnav, complementară celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
peisaj este menit să transmită ca un spațiu de rezonanță ceva din sensibilitatea celui portretizat. Maladia devine semnul unei elecțiuni când este legată de artă, putem vorbi chiar de o temă decadentă, cea a artistului bolnav, complementară celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem și alte maladii cu caracter social, de clasă, precum alcoolismul, boli ale degenerescenței, boli
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem și alte maladii cu caracter social, de clasă, precum alcoolismul, boli ale degenerescenței, boli alimentare ca boli ale subnutriției, sau bolile cu transmitere sexuală, pentru că femeile din clasele de jos sunt adesea asociate cu o anume promiscuitate, care derivă din indigență. În același
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale degenerescenței, boli alimentare ca boli ale subnutriției, sau bolile cu transmitere sexuală, pentru că femeile din clasele de jos sunt adesea asociate cu o anume promiscuitate, care derivă din indigență. În același timp, suntem departe de o abordare fiziologică a maladiei, boala lui Petrașcu este una a frunții, a spiritului, nu a intestinelor, a pielii sau a genitaliilor. Febra amplifică intensitatea privirii, o spiritualizează, pictorul apare ca un artist inflamat de flacăra creației, suferința fiind unul din ingredientele necesare înfăptuirii operei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau a genitaliilor. Febra amplifică intensitatea privirii, o spiritualizează, pictorul apare ca un artist inflamat de flacăra creației, suferința fiind unul din ingredientele necesare înfăptuirii operei. Luchian este poate pictorul care transferă în propriul său corp intensitatea actului creator datorită maladiei și de cazul său cel mai apropiat mi se pare a fi cel al pictorului simbolist rus Mihail Vrubel. Până în 1901, Luchian se află în prim planul vieții culturale, dar și a celei mondene, la care trebuie să fi contribuit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1901 viața pictorului ia o turnură descendentă, scandată de agravarea bolii sale. Personajul monden se resoarbe pentru a face loc unui artist de o intensă expresivitate, eul social cedează pas cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pus în fața dificultăților unei sănătăți fragile, deteriorându-se tot mai mult pe măsură ce acuitatea sensibilității sale crește tot mai mult. Interesant acest autoportret și pentru meșa cu aspectul unei flame răzvrătite și înclinația capului, ce conferă chipului o atitudine de răspăr. Maladia intră în recuzita picturii decadent-simboliste, Munch sau Vrubel, Strindberg sau Nietzsche sunt reprezentativi pentru felul în care își consumă boala pe măsură ce sunt consumați de ea. Theodor Enescu găsește o filiație între un tablou precum Durerea (1905-1906) "care și prin alegerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își consumă boala pe măsură ce sunt consumați de ea. Theodor Enescu găsește o filiație între un tablou precum Durerea (1905-1906) "care și prin alegerea imaginii amintește într-o măsură de simbolism, mai ales de cel nordic, dat fiind interesul pentru lumea maladiei și suferinței"298 și tabloul Copil bolnav (1896) al lui Munch. Pentru a releva sensul unei posibile analogii, autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-o măsură de simbolism, mai ales de cel nordic, dat fiind interesul pentru lumea maladiei și suferinței"298 și tabloul Copil bolnav (1896) al lui Munch. Pentru a releva sensul unei posibile analogii, autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea ei sub semnul identificării cu eul profund pe care aceasta îl face vizibil. De asemenea, este posibil ca pictorului să-i fi fost cunoscut tabloul lui Eugène Carrière, Copil bolnav (1885), tablou achiziționat de Statul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bolnav (1885), tablou achiziționat de Statul român, pictor a cărui pictură este dominată de tema maternității. Autoprotretele lui Luchian nu relevă un substrat narcisic sau un exhibiționism aflat sub semnul patalogicului, ci surprinderea unei tensiuni aflate la frontierea conflictului cu maladia, instrumentând o acuitate fără precedent a simțurilor și a sensibilității artistice. Portretul pe care i-l face Jean Steriadi portret care include acceptul pictorului de a continua seria portretistică prin intermediul altcuiva -, ne înfățișează o fantomă, cu chip de babă. Pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme Melancolia este o figură culturală majoră în tot Occidentul, astfel încât fiecare secol sau perioadă mai îndelungată îi imprimă propriul reflex, propriul cod cultural. Stare pasageră, înclinație temperamentală sau maladie a sufletului, melancolia pare să se fixeze la sfârșitul secolului XIX ca fenomen morbid. Le vague à l'âme, "doliul fără obiect" (Sigmund Freud), tiparul melancolic este similar celui reflexiv. De fapt, reflexivitatea ca delectatio morosa și meditație filozofică pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ludovic al II-lea al Bavariei, prietenul și admiratorul lui Wagner, se află printre marii prinți melancolici. Melancolia este plasată sub semnul suferinței ca metaforă a creației. În Evul Mediu i se atribuia melancoliei o valoare negativă, ca acedia. Era maladia anahoreților, eremiților supuși ordaliei tentațiilor, dar și exigențelor unui timp al contemplării, al monotoniei, al claustrării, în acord cu regulamentul monastic. Figura exemplară a luptei cu demonul melancoliei, cu acedia este Sfântul Anton, tema este revalorificată și de Gustave Flaubert
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tentațiile Sfântului Anton) și pornind de la Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o revalorizare clinică a melancoliei și o diversificare, o nuanțare, o pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera simboliștilor subliniază diferența între romanticul mal de siècle și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o descrie Freud, reunește două trăsături specifice artei decadente: "narcisismul rezidual" și componenta sa morbidă. În ceea ce privește decadentismul, spre deosebire de romantism, melancolia primește o suprasarcină negativă printr-o accentuată morbiditate dublată de spectrul maladiei psihice care încifrează acum stările melancolice. Spleen-ul generează un exces de conștiință, o conștiință rea, care proiectează viziuni sumbre, ca în cazul lui Des Esseintes, estetul decadent din În Răspăr, sau la Franz von Stück, Lucifer (1890). Așezat pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tulpini groase, ficuși, dar cu un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum îi plăcea să constate lui Des Esseintes la plantele exotice, imitând diverse maladii venerice, afectând direct epiderma. Carnalitatea transferată astfel elementului vegetal se încarcă de o molatecă senzualitate, lăsând corpului nud să respire o perfecțiune sustrasă unei precise determinari sexuale. Tabloul face parte din seria Contemplativilor, cum îi numește Serafina Brukner, cu care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
despre opera lui Wagner, "Tannhäuser". Opera care dă titlul articolului este aleasă și pentru scandalul stârnit la reprezentarea ei în 1861 la Paris, operând o dificilă schimbare de gust, atât de radicală, încât L. Bachelin consideră că "wagnerita este o maladie la modă, ajunsă în perioada sa cea mai acută"511, iar "wagneromanii" se opun tinerilor muzicieni, care nu emulează cu geniul de la Bayreuth. Ne sunt oferite și două tablouri-decor din "Tannhäuser", în pagina 11. Coperta, cu o litografie în două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care mimează regnul animal sau, mai precis, o serie de organe, dintre care cele genitale sunt privilegiate. Estetul decadent are respingere de tot ceea ce este venust, natural și sănătos, confuzia regnurilor fiind subliniată și de capacitatea plantelor de a sugera maladii dermato-venerice. Cecilia Cuțescu-Stock utilizează o altă metodă de "transplantare" care nu se acomodează câtuși de puțin cu fixația morbidă a lui Des Esseintes. Distanța de referent este cu atât mai mare, cu cât natura servește drept model, dar o natură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vinul transformat devine astfel sursa vieții pentru oricine îl consumă. Regenerează, vindecă și garantează viață eternă după moarte, accentuându-și astfel proprietățile mistice. În plus, cultul Fecioarei Maria a condus la practica utilizării sângelui de fecioară ca remediu pentru diferite maladii 69. În Evul Mediu, mai ales în Europa Centrală, sângele de fecioară era căutat pentru puterile sale regenerative și curative, datorită purității lui. Pe măsură ce teama de vampiri crește în Evul Mediu, încurajată fiind de Biserică, în asociere cu morții care
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]