16,589 matches
-
și răzbunătoare creștinătate. Dramele și tensiunile din sânul familiei (de pildă, problema obligativității oficierii unei căsătorii dintre o tânără fată și unchiul său, convertit la creștinism) se suprapun peste cele ale întregii civilizații islamice (precum incendierea unui număr impresionant de manuscrise). Musulmanii se văd într-o situațielimită, din care nu au cum să iasă victorioși: ori supraviețuiesc alegând calea exilului, ori se opun cu înverșunare creștinării ținuturilor stăpânite de ei. Tariq Ali surprinde excelent frământarea interioară, personajele construite de el sunt
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
constatat, umilit, că o noapte la un hotel din Hamburg reprezintă echivalentul veniturilor lui pe un an. Dar exilul literar ca atare va trece în uitare, cum au trecut atâtea dintre lucrurile care păreau definitiv legate de profesia de scriitor, manuscrisele, corespondența și altele. Sunt convins că discutăm acum pentru ultima oară despre exilul literar. Ultimul scriitor exilat, urmaș al lui Ovidius, cel dintâi exilat din istorie, se află probabil printre noi.
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
plenar și fără zăbavă îl caracterizau, indicînd parcă presentimentul unei neîmpliniri. Și, într-un fel, o atare neîmplinire s-a produs. Știu din propriile-i mărturisiri că, din păcate, cea mai mare parte din producția sa poeticească a rămas în manuscris, probabil nefinisată. Dar frisonul neîmplinirii i-a fost indus mai întîi de o biografie dureroasă. Orfan din fragedă copilărie (părintele i-a fost ucis de către torționarii Securității, în închisoarea de la Sighet), crescut de rude, găsindu-ș i cu greu un loc
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
picturilor din biserica superioară de la Assisi, aparține definitiv memoriei europene. Dar și mai departe, în arca etiopiană a unor fervori veterotestamentare, ce se revendică de la Solomon și regina din Saba, cercetarea descoperă surpriza unor stranii prelungiri de înțeles, într-un manuscris de prin 1700 un sfînt eremit, Yohannes de Wifat, își dăruie carnea sa, drept hrană păsărilor cerului. De la ofranda sacrificială, alături de un alt sfînt, Kiros, gîndul îmi alunecă la imagini altcum elocvente, la amintiri unde nonsensul suav al duhului franciscan
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
prin trecerea ei lungă în timp... * Louvre. Sfântul Matei al lui Rembrandt inspirat de Îngerul năsos... cu nas mare... bătut de un snop puternic de raze luminoase... Îngerul privind atent minunea ce este pe cale să se producă înaintea Ideii ajunsă manuscris care se materializează, gata întocmindu- se... - Atenție!, pare că șoptește Îngerul inspirator, fermecat de ce vede, arătând uimit cu bărbia... Matei al lui Rembrandt se uită la inspirația lui ca-ntr-o oglindă a spiritului. O panglică împarte părul bogat în
Marsyas răstignit... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5507_a_6832]
-
întocmindu- se... - Atenție!, pare că șoptește Îngerul inspirator, fermecat de ce vede, arătând uimit cu bărbia... Matei al lui Rembrandt se uită la inspirația lui ca-ntr-o oglindă a spiritului. O panglică împarte părul bogat în două - totul este aurit, manuscrisul pare incendiat -, parcă a luat foc în clipa Inspirației... Este momentul unui scriitor căruia i-a reușit pagina -, mâna stângă ținută la piept sub barba stufoasă și în privire cu ceva pierdut, dus de pe lumea aceasta -, Îngerul se uită peste
Marsyas răstignit... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5507_a_6832]
-
un anume nenoroc. E un lucru cunoscut că o nouă etapă în receptarea lui Eminescu (etapă strict necesară pentru a corecta inadvertențele viziunii lui Negoițescu) trebuie să pornească de la schimbarea principiilor editoriale. A afirmat-o cel mai serios exeget al manuscriselor poetului, Petru Creția (faimos rămânând, din acest punct de vedere, Testamentul unui eminescolog), a susținut-o, într-o conferință de la Muzeul Literaturii Române (editată de curând în volumul Alte noi rotonde 13) și Paul Cornea. Simplul efort hermeneutic recuperator n-
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
recuperator n-ar fi, după aceștia, de ajuns. (Probabil că radicalitatea lor derivă și din falimentul analitic pe care l-au ilustrat sutele de studii comode apărute în perioada postbelică.) O soluție preliminară ar fi părut publicarea tale quale a manuscriselor. (În măsura în care ea ar fi condus la o democratizare științifică a domeniului.) Că inclusiv această idee e, structural, viciată o probează, dincolo de aura triumfalistă care s-a dat evenimentului, câteva deficiențe de natură practică. În dezbaterea, destul de dură, prilejuită de editarea
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
e cu atât mai dificil cu cât cercetătoarea avea de înlăturat dintre premise întreaga pletoră de comentarii sulfuroase născute de acest poem. Ceea ce o și determină să-și ia, mai mult din diplomație decât din nesiguranță, o serie de precauții: „Manuscrisele lui Eminescu cunosc, în cultura română, o situație cu totul specială. Monumentalizarea lor într-o ediție critică a fost însoțită de un discurs de escortă canonizant și mitizant: atât despre autorul unei opere atât de vaste, cât și despre editorii
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
un discurs de escortă canonizant și mitizant: atât despre autorul unei opere atât de vaste, cât și despre editorii săi (din motive foarte diverse, mergând de la instrumentarul filologic la impozițiile politice, editarea s-a întins pe mai multe decenii). Bogăția manuscriselor este tratată, până astăzi, mai degrabă în termeni encomiastici decât științifici. Dificil de accesat direct de către cercetători, de nu chiar «tabu», manuscrisele eminesciene descurajează proiectele de genetică pe care instrumentarul de astăzi al domeniului le-ar permite. Lipsa de cunoștințe
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
foarte diverse, mergând de la instrumentarul filologic la impozițiile politice, editarea s-a întins pe mai multe decenii). Bogăția manuscriselor este tratată, până astăzi, mai degrabă în termeni encomiastici decât științifici. Dificil de accesat direct de către cercetători, de nu chiar «tabu», manuscrisele eminesciene descurajează proiectele de genetică pe care instrumentarul de astăzi al domeniului le-ar permite. Lipsa de cunoștințe în materie de resurse, instrumente și metode ale geneticii literare face ca editorii actuali ai manuscriselor să ignore posibilitățile ce le stau
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
de către cercetători, de nu chiar «tabu», manuscrisele eminesciene descurajează proiectele de genetică pe care instrumentarul de astăzi al domeniului le-ar permite. Lipsa de cunoștințe în materie de resurse, instrumente și metode ale geneticii literare face ca editorii actuali ai manuscriselor să ignore posibilitățile ce le stau la dispoziție, iar manuscrisele să fie în continuare greu de studiat” (pp. 96 - 97). Soluția (care nu este nicidecum un moft up to date) este editarea electronică a manuscriselor, care ar conduce, insistă Ioana
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
de genetică pe care instrumentarul de astăzi al domeniului le-ar permite. Lipsa de cunoștințe în materie de resurse, instrumente și metode ale geneticii literare face ca editorii actuali ai manuscriselor să ignore posibilitățile ce le stau la dispoziție, iar manuscrisele să fie în continuare greu de studiat” (pp. 96 - 97). Soluția (care nu este nicidecum un moft up to date) este editarea electronică a manuscriselor, care ar conduce, insistă Ioana Bot, la o mult mai bună administrare a materialului sub
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
face ca editorii actuali ai manuscriselor să ignore posibilitățile ce le stau la dispoziție, iar manuscrisele să fie în continuare greu de studiat” (pp. 96 - 97). Soluția (care nu este nicidecum un moft up to date) este editarea electronică a manuscriselor, care ar conduce, insistă Ioana Bot, la o mult mai bună administrare a materialului sub forma bazelor de date și, deci, la conturarea plauzibilă a unui performance scriptic. (Cât de operativ poate fi un asemenea transfer de informație, autoarea ne
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
și prețuirea lui Tudor Arghezi, care, ori de câte ori se ivea vreo problemă, apela la consiliile și sprijinul totdeauna hotărâtor al scriitorului de la Sebiș. Poetul Mihai Beniuc, bibliofil autentic și colecționar exigent, mărturisea peste ani: „Am boala documentelor. Sunt un colecționar de manuscrise, corespondență, cărți rare, opere de artă. Am multe scrisori Eminescu, Macedonski, Caragiale, Goga. Portrete și fotografii unicat s-au adăugat, prin ani, colecției mele. Mă bucur câteodată să regăsesc prin mape rânduri de la Arghezi, Quasimodo, Camil Petrescu sau Călinescu.“3
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
al cuvântului, adică de pasionată introducere, în mod adesea aluziv, a persoanei și mai ales a psihologiei sale, în sensul concepției sale novatoare (una fantasmatică) despre lume, e afirmat deja în Introducere, care leagă narațiunea de o presupusă aflare a manuscrisului în bagajul lui Culianu însuși: „În 1972 am părăsit România, silit de condiții neprielnice”, sunt cuvintele din debutul acestei Introduceri. La o săptămână după ce reclamase, după zborul cu avionul, pierderea bagajului, l-a reprimit, aflând în el, cu uimire, „un
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
început să citesc”. Cu perfectă naturalețe, Culianu relatează cum ar fi „tradus” acest text, după care a observat „o mașinuță bleumarin” urmărindu- l (a proprietarilor „veniți să ceară ce le aparținea”) și, întradevă r, întors la hotel, a constatat dispariția manuscrisului (din care nu apucase să traducă 20 de pagini - truc auctorial menit să facă sfârșitul mai brusc, intensificând astfel imaginația cititorului care va avea răbdarea să parcurgă întreaga narațiune), nu însă și a caietelor sale cu traducerile proprii ale vechiului
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
nu s-a ferit, de exemplu, să-și declare inapetența pentru anumite formule dominante (cum e aceea a lui Blaga). În același spirit, bravând, declară tot acolo, în interviul acordat lui Vakulovski, că, după apariția primei cărți, și-a ars manuscrisele, ciornele, încercările, convins fiind că ele nu mai sunt necesare de vreme ce „produsul final”6 este deja pe piață. Nici cu carierismul în poezie nu se împacă Florin Iaru. Raționamentul lui e statistic: de vreme ce nici un autor, oricât de important, n-are
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
sunt niște bieți închipuiți și niște puturoși, lipsiți nu numai de curiozitate intelectuală, dar și de caracter și de acea etică înaltă, scriitoricească. Întotdeauna m-am interesat de soarta și de literatura lor și, iată, și acum am pe masă manuscrisul unui tânăr, pe care mi l-a trimis tocmai aici. D[umnea]ta ce faci cu acel cenaclu sau seminar, pe care-l deschiseseși la Iași? Ocupă-te, domnule, căci ai și avantajul reputației d[umi]tale de critic. IV
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
structură similară, în limba română, din traduceri, realizate chiar în incinta mănăstirii, ale textelor patristice originale grecești, aduse de obștea paisiană de la Muntele Athos. Astfel, cu treisprezece ani înainte de apariția Filocaliei de la Veneția, în 1769, la Dragomirna exista pregătită în manuscris o Filocalie în limba română, de doar 626 de pagini, dar care, neavând șansa de a fi tipărită, pierdea statutul de primă ediție a Filocaliei, rămânând însă prima variantă a Filocaliei tradusă într-o limbă națională. Va fi urmată, mai
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
Rómulo Gallegos. S-a stins nedrept de repede, la 50 de ani, în 2003, cu doar câteva săptămâni înainte este recunoscut ca marele prozator sud-american al sfârșitului de secol XX, faima sa continuă să crească, pentru că din arhiva scriitorului ies manuscrise ce produc surprize. În mod excepțional, i se decernează postum, în 2008, „National Book Critics Circle Award” pentru capodopera 2666, roman publicat și tradus tot postum. La noi i-au apărut șase cărți: trei la Editura Curtea Veche, traduse de
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
plasa densă de secrete. Oricum, în lumea fanilor și specialiștilor, așteptarea încordată a „marii surprize” menține vie speranța că executorii testamentari - fiul său Matthew și ultima soție, Colleen - vor decide să ridice interdicțiile și vor scoate la lumină multaș teptatele manuscrise ale cărților pe care se presupune că Salinger le-ar fi scris în lungul interval al Anilor Tăcuți. Biografia - foarte bine primită de critici - a lui Kenneth Slawenski, J. D. Salinger. A Life (Random House, 2011) fixează cu claritate rolul
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
lui, ne revine îndatorirea reevaluării propriei vieți, a stabilirii propriilor noastre legături și a cântăririi integrității noastre” (p. 414). Kenneth Slawenski, care administrează de mai mulți ani un site, deadcaulfields.com, dedicat vieții și operei lui Salinger, susține că între manuscrisele rămase se află cel puțin două romane încheiate, precum și multe alte scrieri care, mai devreme sau mai târziu, vor ieși la lumină. Un jurnalist binecunoscut pentru agresivitatea (și inventivitatea) lui, Ron Rosenbaum, autor de mare succes al unor cărți despre
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
câțiva ani a aceluiași Ron Rosenbaum a dus la publicarea unei cărți neterminate a lui Vladimir Nabokov. Presiunea pusă asupra lui Dmitri Nabokov, fiul scriitorului, s-a soldat cu încălcarea voinței exprimate testamentar, prin care autorul Lolitei cerea distrugerea tuturor manuscriselor needitate. Astfel a apărut în condiții grafice admirabile, The Original of Laura (Alfred A. Knopf, 2008), una dintre cele mai frumoase cărți pe care le am în bibliotecă, dar o catastrofă din punct de vedere al valorii literare. În cazul
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
a scufundat tot mai mult în izolare, refuzând orice fel de comunicare publică. Să sperăm că în scurt timp măcar aceste documente vor deveni accesibile cititorului obișnuit, cu speranța încă mai mare că nu va trece multă vreme până când misterele manuscriselor literare (eventuale) din New Hampshire vor fi risipite.
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]