5,243 matches
-
ISTORIE - AFACERI - VIAȚĂ. MICRO Avancronică ... pentru 6 noiembrie Invitați aproximativ 400 de persoane prezenți destui,atat pe vreme buna cat si pe vreme rea. Sentimente, sentimente. Îndisciplină în timpul slujbei, pentru că fiecare întreba ... cine este cel de colo ? Dezvelirea plăcii memoriale, marmura albă a monumentului inscripționată. Monografia satului „GIURGIOANA Bacău, SatBiserică Oameni” stârnește comentarii, aprecieri, întrebări. Unii își fac simțită prezența, scurte rememorări. Spectacolul artistic memorabil, moment poetic. Orele de suflet (într-o locație din sat). Semnarea actului memorativ. Petrecere cu vorbe
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe marmura mormântului de la porțile Romei, soția va grava cu litere mari epitaful pe Ovidiu i-l dictează: "Hic ego qui iaceo, tenerorum lusor amorum, Ingenio perii Naso poeta meo. At tibi, qui transis, ne sit grave, quisquis amasti, Dicere: Nasonis molliter
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cum personalitatea criticului modernist era fixată deja, în liniile esențiale, de la primele texte, tot ceea ce urmează (din perspectivă psihologică, nota bene!) e numai operă artizanală, și deci minoră, de clarificare a ideilor preexistente, in nuce, asemeni statuii în blocul de marmură. Printre altele, Lovinescu rămâne Lovinescu și pentru că, nici în tinerețe măcar, el nu călătorește "ca să vadă", ci (la fel mai târziu) tot "ca să scrie". Se cuvine, cred, să dau și câteva exemple în sprijinul celor afirmate până acum. 1.2
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
civilizații de mult apuse: Când am debarcat întâia oară în Grecia (1902), nu veneam pentru a vedea o țară necunoscută, ci numai pentru a o identifica cu Elada lecturilor mele, Elada zeilor tineri, a eroilor homerici și a lespedelor de marmură [...] Imaginația este principiul convesiunii tuturor valorilor antice (s.n.); ea e la baza legendei eroice a vechei Elade, a cărei supremă expresie literară se găsește în poezia homerică"29. Dar, după un timp, obosit probabil să tot confrunte imaginea din carte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și simplu cu gura căscată, și își verbalizează uimirea într-o searbădă beltea de superlative, trădând nivelul unei culturi medii, de amator. Din toată galeria se distinge, prin "desăvârșirea amănuntelor" (sic!), "așa numitul Faun Barberini, sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce "pare a fi originalul unui mare artist din epoca lui Alexandru". Dar autorul nu se mulțumește mereu cu postura de simplu reporter și riscă de câteva ori explicații ceva mai docte, luate probabil dintr-o enciclopedie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceste împrejurări delicate și sfârșește, ca întotdeauna, prin a vorbi în citate. Dar impresia nu mai pare așa artificială. Dincolo de vocabula moartă presimțim sâmburele unei emoții cu adevărat autentice, ca atunci când îi apare în față "o spălătoreasă viguroasă, tăiată din marmură albă ca o cibelă frigiană"40. Comparația ne îndreptățește să presupunem existența unui fior strict estetic, care condiționează aprecierea. Însă analogia acceptă aici (faptul merită semnalat ca excepție!) reversibilitatea, sugerând suprapunerea trăirii estetice peste nedezmințita atracție erotică. Iată în ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-adevăr frumos, plin de noblețe fiziognomică. Închipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile însă rotunjite, herminiene, cu mască gigantică, efeminată și suavă, cu ochi fără scântei, indiferenți și enigmatici, cu piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr-o marmură moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Piero in vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tare a piciorului ca aceea antică de pe una din ulițele Romei spărgea încălțămintea, cărnurile sale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu mortul evreu, tocmai sus, pe deal unde, după niște salcâmi, se afla sinagoga. De la sinagogă, pe un platou destul de mare, se afla cimitirul, cu mormintele sale, care mai de care mai vechi, acoperite cu lespezi de piatră sau de marmură în diverse culori, de la albul imaculat, la negrul mat, cu inscripții în ebraică, uneori și în românește. De la poartă, urca spre stânga în sus, spre sinagogă, multe grupuri de scări din piatră șlefuită; la sfârșitul fiecărui grup de trepte, se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
parcă te-ai fi născut din altă mamă, dar ochii albaștri ai ei te făcea de-al nostru. De fapt, dădeai impresia că știi mai bine ca noi pentru ce trebuie să trăiești. Pe scara socială ocupai o treaptă de marmură albă, dăltuită cu sârguință de tristețile și lipsurile din copilărie, de rarele plăceri ale adolescenței, iar la maturitatea deplină, de munca și ambiția de a deveni “cineva”. Ți-ai șlefuit starea nativă prin inteligență și voință. Norocul l-ai căutat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
romani, o Diană sublimă, care trebuie să trezească instincte potențiale la bărbați și de invidie și revoltă femeilor. Un sculptor, dacă ar vedea-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea mai faină marmură sau piatră dură, să sape la ea douăzeci de ani, treizeci de ani, să moară, să-i urmeze altul sau alții, precum eminescologii. Unui muzician respectabil i-ar fi ceva mai simplu: ar alege un motiv muzical, cu unduiri de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre icoane și imploră dumnezeirea să-i dea putere ca să se roage. După liturghie, la Curte, femeile au prânzit cu doamna iar bărbații cu mitropolitul Theodosie și cu vodă. Sala în care mâncau era foarte frumoasă, cu zugrăveala iscusită imitând marmura albă cu vine roz-gălbui, cu ferestre largi. Mihai o privea uimit, nu o mai văzuse. Șerban mutase Curtea domnească în casele sale noi, peste drum de Biserica Doamnei și de casa beizadelelor, în care locuia de fapt doamna sa, Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva șoptit. Acesta dispăru în curte și după câteva minute se întoarse spunând că vodă o așteaptă pe jupâneasa Stanca Brâncoveanu. Stanca duse degetul mâinii drepte spre buze cerându-i arnăutului să vorbească încet și se îndreptă spre treptele de marmură albă. Târgul abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vom supune lui decât dacă va fi garant alegerii domnilor la București din neamul cantacuzinesc. Deci așezământul făcut de noi la Cotroceni va fi respectat în veac. Pe rând, pe rând, vom veni, Smărăndițo, toți lângă tine, de sub pietre de marmură de Carrara să ascultăm cum cântă frații monahi psaltichia. Iar de mă vor îngropa la Constantinopol la Sfânta Sofia... De dincolo, de pe sală se auzea acum sforăitul monoton al unui dorobanț și pasul neîntrerupt al celuilalt. Prin ferestre pătrundea vântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură neagră. Se privi în oglinda mare venețiană și rămase mulțumit. Pe fața lui tânără noaptea trecută nu lăsase nici o urmă. Ieși pe sală. Beizadea Ștefan, la vederea lui, începu să vorbească amabil turcește, explicându-le lui Pylarino și stolnicului Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuit, gândi el, să curețe ei Oltenia de soldații împărăției, atunci când am venit la domnie. Lasă că o să am grijă să rămâneți nemâncați, își propuse el și le adresă o privire blândă, zâmbindu-le prietenește. Urcă cele două trepte de marmură de Carrara și înaintă pe mozaicul cu motive florale albastre, prin uși care se deschideau singure în fața lui. De când știa neica Mihai ce o să-i propună vizirul și de unde? De ce nu i-a spus până acum? Ce cursă mai este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă, albă, cu flori pe care să fie scris așa: „Supt această piatră odihnește țărâna blagorodnicei Bălașii Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vistiernicul din Moldova, soție a luminatului coconului Ștefan Brâncoveanul, al doilea fiu al înălțatului și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată cu plăci de marmură galbenă de culoarea mierii. Era atât de curată și de bine lustruită încât vinele alburii ale pietrei păreau transparente aducând a cristaluri diamantiforme. De undeva, prin ferestrele înalte cu terminație trilobată în partea superioară, soarele de mai lumina incandescent roca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care acum erau toți înfloriți într-o explozie de culori, pridvorul bisericii în care stătea preotul cu barba-i albă îngălbenită, căscând de plictiseală. Coborî în spatele domniței scara largă, de marmură albă cu ușoare vine cenușii și roz, și ieșind afară în curtea cu alei pietruite se întoarse să privească inscripția de deasupra intrării: „Am ridicat acest frumos și luminos palat pentru fiul meu Ștefan”. Privirea îmbrățișă încă o dată fațada de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și umple pieptul cu aerul dinăuntru, închise la loc și porni repede să ocolească prin dreapta palatul. Ajunse în fața lui dinspre apus, fața frâncească, cum îi spunea taica, italiană cum îi spunea neica Mihai. Ispravnicul aștepta pe treptele de marmură care coborau în lac. — Poruncă, domnia voastră, îndrăzni intendentul. — O barcă? — Numaidecât. O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci de ani îmbrăcat după portul moșnenilor dinspre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, ca într-o poveste, până ce loviturile vâslelor începură în valuri mici să o spargă, o dată, de două ori, de trei ori; ridicând vâslele în barcă, omul de lângă el sfăr336 ILEANA TOMA mă vraja, acostând și sărind pe treapta de marmură. Soarele săltase de după palat și lumina puternică îl trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu stăpân, întreabă cum poate fi pedepsit trădătorul după legile Coranului. Toate privirile se întoarseră spre cei doi înțelepți, ulema, care până în acel moment nu scoseseră nici un cuvânt. Tăcerea era obositoare datorită zăpușelii, cu toate că în mijlocul sălii pardosite cu dale de marmură de diferite culori susura o mică fântână arteziană. Cei doi se priviră în ochi și, la un semn abia perceptibil al lui mawlana Ebu Ishak Ismail, secretarul său începu: — A fi judecat de trădare în sine este un lucru neînțelept
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Învățătorul este cel care dăruiește fiecărui om, la pornirea lui pe drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i pașii spre marele titlu de om. El este acela care modelează materialul cel mai de preț -COPILULtinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o ființă Înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să Înmănuncheze calitățile morale cele mai Înalte. El este acela care Îi ajută fiecărui copil să descopere tainele naturii ". Toate acestea au făcut ca activitatea sa
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
se datorează rezistenței aerului. Galilei a stabilit legea conform căreia în vid toate corpurile cad de la aceeași înălțime în timpi egali. Din vârful turnului înclinat din Pisa savantul florentin a lăsat să cadă diverse corpuri: bile de aur, plumb, cupru, marmură, ceară, de același volum. El a observat că toate aceste corpuri soseau la pământ sensibil în același moment; numai bila de ceară a avut o mică întârziere. Totuși diferența de timp era mică și departe de a fi în raport cu greutatea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
etichetează ansambluri de lemn, de piatră, de cărămidă, de fier, de sticlă, de plastic.] "Dacă reclasăm apoi bucățile în funcție de proveniență, vom putea spune că o anumită serie de case (de exemplu, HLM-urile de la periferii) este făcută în principal din marmură, cărămizi și lemn. Acesta este modul în care Alceste operează pe texte: le decupează în bucăți de fraze, pe care apoi le clasează, toată arta constînd în a decupa cum trebuie bucățile și a face grămezi omogene. Utilitatea programului Alceste
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lipsă de drumuri sau de râuri navigabile. Toată lumea e de acord că munții Carpați cuprind mari bogății minerale. Austriecii au știut să găsească în Transilvania aur, argint, mercur, plumb, fier, cupru, zinc, arsenic, huilă, sulf; există topaze, ametiste, granit, gresie, marmură. E probabil că versantele românești nu sunt nici mai sărace, nici mai sterpe; ca dovadă, râurile Valahiei rostogolesc odată cu nisipurile lor fire de aur pe care le adună țiganii. Viitorul rezervă bogății pentru clipa în care națiunea română va ajunge
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]