3,067 matches
-
al meditațiilor lui matematice. La 16 martie 1832 Galois e pus în libertate, pe garanția cuvântului de onoare, deși nu-și isprăvise osânda. Sănătatea lui scăpăta tot mai mult. Dar abia ieșit din închisoare, Galois cade în mrejele unei femei mediocre, unealtă a destinului și poate și a politicei regești. Despre această făptură se știe foarte puțin. Raspail, unul din biografii lui Galois și din puținii contemporani care au cunoscut-o, o numește "coquette de basétage". Prin intrigile acesteia, doi din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său de argint sclipea stins, ca o lumină de candelă deasupra unui mort, stârnind în cei din preajmă, odată cu mediocra satisfacție că ei sunt normali, o intensă melancolie. Când a dat cu ochii de mine, omul mi-a zâmbit blând și m-a salutat ridicând un deget. L-am salutat și eu, tot cu un deget, și am sărit din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strălucitori de curiozitate. Cunoștea genul acela de privire; era expresia cuiva căruia îi plac motoarele. Nu poate fi simulată; de exemplu, ucenicul cel tânăr nu o avea și acesta-i motivul pentru care n-o să fie niciodată decât un mecanic mediocru. Dar fetița aceasta, acest copil ciudat și serios, care intrase în viața lui, avea stofă de mecanic. Avea har. Nu mai văzuse așa ceva la o fată, dar ea era dăruită cu acest har. Și de ce n-ar fi? Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai ales când provoc râsul, Dacă-i așa, Îndrăznesc să vă cer o favoare, Care, Compensați-mă pentru absența de la concertul de ieri, Nu văd cum, Aveți aici un pian, Nici să nu vă gândiți la asta, sunt un pianist mediocru, Sau violoncelul, Asta e altceva, da, aș putea să vă cânt una sau două piese dacă țineți neapărat, Pot să aleg, Întrebă femeia, Da, dar numai ceva ce Îmi este la Îndemână, În limitele posibilităților mele. Femeia luă caietul suitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un șorț de bucătărie. Vărs vinul în pahare și merg la ea în bucătărie, e lângă aragaz, mestecă cu o lingură mare într-o cratiță. — Cum a fost călătoria? — Plictisitoare. Noroc. Paharele se ating. — De ce? — Am devenit cu toții atât de mediocri. Ridică din sprâncene, bea, apoi lasă lingura și face un pas spre mine. — O sărutare. Mă aplec spre buzele ei, se lipește de mine. Și e ca și cum trupul ei ar căuta un loc nou în brațele mele. Poate este exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și câteva mii bune de lire), însă trebuie să opresc din kilometru în kilometru să vomit. Copilului nu-i place când altcineva vomită, are impresia că e privilegiul lui și numai al lui. Îl înțeleg perfect. Suntem cu toții niște egoiști mediocri. Adevărata virtute e să poți dezvolta un egoism de calitate. (Și autoironie în același timp, dacă e posibil.) — Cum adică un egoism de calitate ? — Adică să-i faci pe ceilalți să se simtă privilegiați dacă accepți să-ți dea ce
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
și să-i cerceteze imperfecțiunile, în vremuri obișnuite, știam cu toții, conștient sau nu, că nu există dragoste care să nu se poată întrece pe sine, și acceptam totuși cu mai mult sau mai puțin calm, ca a noastră să rămână mediocră. Dar amintirea este mai exigentă. Și, în chip foarte logic, această nenorocire care ne venea din afară și care lovea un oraș întreg, nu ne aducea numai o suferință nedreaptă de care am fi putut să ne indignăm. Ea ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese omul. Acești idoli mediocri tronau sub un cer dens, la încrucișările străzilor fără viață, brute insensibile care întruchipau destul de bine domnia nemișcării în care intrasem, sau cel puțin ordinea ei ultimă, aceea a unui mare cimitir în care ciuma, piatra și întunericul, făcuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fusese a lor, nici cum putuse trăi lângă ei o ființă pe care în orice clipă o puteau atinge cu mâna. Din acest punct de vedere, ei intraseră în însăși ordinea ciumei, cu atât mai eficace cu cât era mai mediocră. Nimeni, la noi, nu mai avea sentimente mari. Dar toată lumea trecea prin sentimente monotone. "E timpul ca asta să se sfârșească", spuneau concetățenii noștri, pentru că într-o perioadă de epidemie este normal să dorești sfârșitul suferințelor colective și pentru că, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în brațe, în dreapta este Iosif cu aureolă și apoi un mag în genunchi; Întoarcerea magilor în Babilon. La ultima scenă se vede o intervenție din partea unui zugrav care nu a reușit să-i redea frumusețea de altădată. Starea ei este mediocră. Primele 12 scene reprezintă partea istorică a acatistului, după care urmează partea mistică, pe al doilea arc, tot de la nord spre sud. În succesiunea lor cele 12 compoziții ale imnului Acatist îl reprezintă pe Iisus Hristos ca Mântuitor și Creator
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ușii de intrare în pronaos, sub ansamblul cu Judecata de apoi, Sfinții Dimitrie și Gheorghe călare pe cal, cu sulițe și ucigând balauri; iar în partea stângă mai jos se continuă scenele cu chinurile iadului. Pictura este într-o stare mediocră. În glaful ușii de intrare în pronaos, în dreapta este pictat Samson în luptă cu leul, iar în stânga David cu capul lui Goliat, ambele scene impunându-se prin realismul puternic în care sunt redate. În dreptul ușii de intrare în pridvor este
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
am refuzat-o eu. Ascultă, nici eu nu vreau să mă duc, drăguțo, dar fetele Vandy sunt verișoarele mele și trebuie să le arăt că sunt la fel de filantropă ca ele. N-am să înțeleg niciodată de ce locuiesc în apartamentul ăla mediocru și poartă hainele alea mediocre când și-ar putea permite cele mai bune creații de la Dolce & Gabbana. Apoi adăugă mai domol: Nu poți să te-ncui aici la nesfârșit. La un moment dat tot va trebui să ieși în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nici eu nu vreau să mă duc, drăguțo, dar fetele Vandy sunt verișoarele mele și trebuie să le arăt că sunt la fel de filantropă ca ele. N-am să înțeleg niciodată de ce locuiesc în apartamentul ăla mediocru și poartă hainele alea mediocre când și-ar putea permite cele mai bune creații de la Dolce & Gabbana. Apoi adăugă mai domol: Nu poți să te-ncui aici la nesfârșit. La un moment dat tot va trebui să ieși în lume. M-am extras din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
absolut, de lupta pentru supraviețuirea făgăduită și sperată a trupurilor. Totul într-o mixtură patetică de tragic și grotesc, așa cum Unamuno își dorea să scrie încă de prin 1900 (un prim rod a fost Amor y pedagogía), în care protagonistul mediocru și lipsit de mijloace se confruntă, orgolios uneori, cu forțe superioare lui, dar amenințate și acestea (adică „personajele“ cu statut de autor) de aceeași implozie în nimic (personajul vs. autor vs. cititor) dacă nu țin seama de adevăratul și unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și ei împărtășesc un sentiment al exilului, transplantați fiind din nordul exuberant, păduratic și liber în spațiul parcimonios al meschinului refugiu în care totul e artificial, inclusiv somnul lor în bătaia luminii unor nopți sabotate de pseudo-zile electrice, o prelungire mediocră a zilelor solare, care abia le mai îngăduie să viseze la libertatea foșnetelor nocturne din pădurile natale. Fie și plecând numai de la aceste considerente, analiza lui Germán Gullón, potrivit căruia rimanul Ceață este „orfan de transcendență: semnificația romanului este imanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins eu, Mircică dragă, de ce unii ca noi sunt condamnați la inadecvare. Pe vremea comunismului, lumea era croită pentru proști și mediocri. Toți ceilalți se simțeau alienați. Tranziția este minunat construită să nu aibă nici o criză identitară escrocii și șmecherii. E vremea lor. O lume nealienată, pentru profesioniști competitivi care trăiesc după reguli nu a existat încă în jurul munților Carpați, necum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
complexe. Știu bine că starea paradiziacă urmează să aibă un deadline și probabil m-am deprimat fiindcă toate sentimentele mele sunt amestecate și sincer cred cu tărie că în România lumea se conturează și s-a conturat mai mult pentru mediocri și proști (în comunism), pentru escroci și șmecheri (în tranziție). Că oameni care îmi sunt mai aproape și îi respect (cetățeni competitivi care progresează și joacă după reguli) sunt tare inadecvați. Și că nu îmi rămâne decât să mă resemnez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dedice unor lecturi frecvente și susținute, în orice caz, când vine la olărie cu câte o carte în dar pentru Marta, trebuie recunoscut c-a fost în stare să perceapă diferența între ce e bun și ce nu trece de mediocru, deși e adevărat că, în ce privește alunecoasele concepte de bun și de mediocru, nu vor lipsi niciodată motive de discuție și disensiuni. Enciclopedia pe care tatăl și fiica au deschis-o pe masa de bucătărie a fost considerată cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
olărie cu câte o carte în dar pentru Marta, trebuie recunoscut c-a fost în stare să perceapă diferența între ce e bun și ce nu trece de mediocru, deși e adevărat că, în ce privește alunecoasele concepte de bun și de mediocru, nu vor lipsi niciodată motive de discuție și disensiuni. Enciclopedia pe care tatăl și fiica au deschis-o pe masa de bucătărie a fost considerată cea mai bună în epoca publicării ei, în timp ce azi poate folosi doar la cercetarea cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
scepticii. Lumina e destinul său și se va Încrede În ea chiar dacă Îl va omorî. Icar iubește viața, dar nu Înțelege s-o trăiască oricum. Iubește zborul Într-atît, Încît și-a uitat limitele, iar precauția i se pare un ideal mediocru. Va muri săvîrșind una din acele nebunii sublime pe care n-avem dreptul să le judecăm după logica pedantă, de atîtea ori prosperă, a evitării oricărui risc. În timp ce pentru Dedal zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Călinescu după care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru al frumuseții zeițelor, seamănă adonișilor cu mușchi obosiți și carnea parfumată. Vocația lui e un hedonism de alcov, cu aventuri galante. Un seducător mediocru În comparație cu enigmaticul Don Juan, o frumusețe care evită ideile, ca dealtfel și celebrul, dar prea Îndulcitul Hermes al lui Praxitele de la muzeul din Olimpia care anunță o decadență ce nu va mai ști să regăsească superba demnitate a statuilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să crezi, uneori îmi vorbește de maică-sa. Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un spectacol unic”(p.51). Sigur, cînd actorii-s profesioniști și regizorul-pedagog stă aproape de ei, reprezentația se ...Înțelepțește; În cazul cabotinilor, al meșteșugarilor de doi bani, dimpotrivă. Nu uit reprezentațiile longevive ale teatrului românesc - culmea, e vorba numai despre montări mediocre! - cînd puțina artisticăraie care se mai zărea, pitită prin pliurile neobservate de publicul rudimentar, dispărea cu timpul, și glumele idioate Înlocuiau replicile inițiale, iar improvizațiile stupide se depărtau de mizanscena, simplă, dar onestă, a premierei. Siciliana lui Baranga, jucată de peste
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de animație cu păpuși și marionete, unele din ele moderne, insolite (produse În America). M-a surprins să văd, În Capitala mondială a păpușilor (numai În centru există, aproape lipite, zece magazine care expun și comercializează asemenea „jucării” !) și spectacole mediocre - vreo două, chiar jignitor de proaste : unul catalan ( Trei momente - confuz, lung, aglomerat ), altul unguresc (Crăciunul lui Punch - de un prost gust inhibant), unul infantil & desuet (Jujik, Ucraina), altul polonez (Etcetera - repetitiv, previzibil după cinci minute, În care fiecare păpușă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]