2,887 matches
-
un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse să chelească, nu putea decât să Îl invidieze. Afișa o mustață subțire și imperială, parcă pe măsura numelui și a profesiei sale. Expresia naturală, În repaus, Îi era una aproape melancolică, dar În compania altora era Întotdeauna zâmbitor și animat. Cei doi se plăcură și cu ocazia aceea, și cu cele care urmară. La propunerea lui Henry, lui Du Maurier i se dădu să ilustreze varianta În foileton a Pieței Washington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și se plâng că lucrez atâtea ore În fiecare zi, dar ei nu știu ce Înseamnă să nu ai bani. Eu știu. Merseră În tăcere o vreme, Henry ușor stânjenit de aluzia facilă la basme și Du Maurier vizibil pierdut În gânduri melancolice. — Vivre, ce n’est pas gai, rosti el În cele din urmă, aruncându-i lui Henry o privire Însoțită de un zâmbet crispat. — Dragul meu Du Maurier, spuse Henry, am vorbit fără să mă gândesc. Găsesc... suferința ta foarte... Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că merita să accepte invitația. Câteva zile după aceea, conform Înțelegerii, Îi făcu o vizită lui Daly la biroul din Shaftesbury Avenue. Producătorul, un bărbat bine clădit, În jur de cincizeci de ani, cu un chip irlandez prelung, frumos, ușor melancolic, și păr cu cărare pe mijloc, În combinație izbitoare cu mustața palid cenușie, Îl primi cu lipsa de formalitate tipic americană, În cămașă și vestă, și Îi oferi whisky la ora trei după-amiaza, pe care Henry Îl refuză politicos. Daly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
explicația familiei era că se prăbușise accidental de la fereastră, dezechilibrată de delirul febrei. I-ar fi plăcut să creadă În ipoteza aceasta, dar cunoștea prea bine firea lui Fenimore, tristețea ei cronică, Înclinația către depresiile paralizante, grota aceea Întunecată și melancolică, ascunsă În adâncul unui personaj social altminteri echilibrat, pentru a se mai Îndoi că moartea ei fusese În realitate o sinucidere. Desigur, era posibil ca boala să fi precipitat Înfricoșătorul gest - și se agăță de acest aspect cu aceeași disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îmi pozeze și Emma nu ar fi fost de acord. — Serios? — Da. Pem e o ființă foarte pudică, Domnul s-o aibă În pază, continuă Du Maurier și scoase un mic sunet nearticulat, o expirație care era pe jumătate suspin melancolic, pe jumătate mormăit amuzat, În timp ce o amintire se ridica la suprafață din trecut. Nu eram căsătoriți de mult, când am Întrebat-o, Într-o zi, dacă vrea să Îmi pozeze - pour l’ensemble, tu as compris? Dar nu a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu nimic mai puțin dureros -, respins. Nu mai era absolut nimic de spus sau de făcut. Nu putea decât să Îi ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu avea de oferit nimic nou, la fel ca și conversația lui Norris. Scăpă de Jubileu În ultima clipă plecând la Bournemouth, luându-i cu el pe MacAlpine și Remingtonul, și petrecu acolo o perioadă relativ plăcută, colorată de amintiri melancolice legate de doi invalizi dragi, dispăruți, pe care Îi asocia cu stațiunea, Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi companie) În excursii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
soțului ei. Acesta o îndepărtase mereu. El avea de trăit viața lui, și din moment ce îi asigura soției satisfacerea multor capricii financiare, nu considera că Françoise are ce să-i reproșeze. Mai bine stăteau lucrurile între perechea Hélène-Charles. Charles era un melancolic vârstnic, puțin ramolit, iar Hélène era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cîlț al pernei cu lacrimile lui. Dacă nu se întîmplă minuni este fiindcă anul 1930 este unul al crizei. La periferii, Bucureștiul dansează elegant și abstras în ritmurile pătimașe ale foamei. În 90% din casele fostului sector de Negru, persoanele melancolice, ce se declară substanțial și susținut nehrănite, sânt notate de către destin într-un carnețel și se trezesc imediat țipluite în tuberculoză. În sectorul de Galben se gătește, cu multă aplicație, scoarță de copac. În Albastru, părinții triburilor numeroase de țânci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tapiseriile de pe pereți primeau prima lor pauză de lumină, din acea zi. Tablourile se scofâlceau ca o piele de sălbăticiune neprelucrată. Oglinzile de pe pereții lambrisați fumegau, iar prin toboganele lor, în salon, erau azvârlite toate spurcăciunile, toate nepotrivirile, tot delirul melancolic și de persecuție al blocurilor de piatră, strânse cu de-a sila, într-o zdravănă construcție de casă boierească, la sfârșitul secolului trecut. În sfârșit, un comutator electric clănțăni și zorile electricității puseră iarăși în evidență rochiile de dantelă ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sunt, în mod sigur, vulnerabili și foarte sensibili, a spus ea și-a oftat. Dar, sinceră să fiu, dacă mă ajută să rămân gravidă, nu-mi mai pasă de chestia asta nici cât negru sub unghie. Alison s-a uitat melancolică pe fereastră. O mamă tânără trecea prin fața cafenelei cu un bebeluș în brațe. Presupun că ai dreptate, a remarcat Fiona deși nu părea tocmai convinsă. Am intrat pe aceeași lungime de undă la final. Pentru că și el e căsătorit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că tu ești cea care are nevoie de așa ceva, sunt sigură c-o să se răzgândească. Să știi că dragostea are puterea să schimbe credințe de-o viață. Alison s-a mai înseninat puțin. —Crezi? a zis ea și-a oftat melancolică. Sper să ai dreptate. Dar o să aflu curând. Am de gând să încerc să abordez subiectul în week-end-ul ăsta. —Așa te vreau! Fiona și-a ciocnit ceașca de cea a lui Alison. În fond, trebuie încercată și asta. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prin pat sau dau buzna în cameră. Fiona a clătinat din cap. —Știu. De asta noi am pus zăvor la ușă. Altfel nu puteam să mă relaxez! — Crezi c-o să mai ai parte? a întrebat-o Susan cu o privire melancolică. —De ce? De sex sau de alți copii? — Ha-ha. Fiona și-a țuguiat buzele. —Probabil. Deși, în momentul ăsta, David e mai chitit pe problema asta decât sunt eu. —E grozav, nu? David vrea un copil, dar tu nu ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a îngenuncheat în fața unui CD player micuț și bine ascuns, în care a introdus albumul „The Space Between Us“, al lui Craig Armstrong. Album cunoscut pentru muzica grozavă, numai bună pentru o partidă de sex, s-a gândit Julia zâmbind melancolică. În continuare, femeia s-a ridicat și s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost lovită de o mașină, chestia care a generat același efect. Nick a surâs, dar imediat a revenit la atitudinea serioasă. Să fii observată de mine? Susan n-a scos nici un cuvânt, dar a dat din cap cu o expresie melancolică și prin care aproape că-și cerea scuze. —Am înțeles. Nick era iar pe punctul să izbucnească în lacrimi. Doamne, sunt așa de cretin! Ar fi trebuit să-mi dau seama că te simțeai așa. Cum ai fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plină cu salată Cezar. Se pare că e un tip cu principii. I-a zis lui Jade că, după ce se naște copilul, o să se însoare cu Deborah. Mi se pare un tip de treabă, a remarcat Alison cu o expresie melancolică. —De treabă? Tipul e un adevărat sfânt, a exclamat Julia atât de sonor încât o femeie de la o masă alăturată i-a aruncat o privire dezaprobatoare. Mi-a luat-o pe Deborah de pe cap și, pentru asta, o să-i fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atent, incredibil de iubitor și observă tot ce fac. Dacă l-aș putea opri să nu mă mai sune din zece-n zece minute, atunci ar fi de-a dreptul perfect. Mă bucur foarte tare pentru tine, a spus Alison melancolică. —Ce vreau eu să spun, a continuat Susan, este că, în urmă cu șase luni, eram disperată, iar acum sunt cât se poate de fericită. Se sperăm că același lucru o să se întâmple și în cazul tău. —Mai puțin accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
poate concepe trebuie deci să existe. A continuat concepând existența altor Endimiunse posibile altor Endimiunse ce conțin forme de viață accesibile. Gorfii nu erau siguri dacă trebuiau să aclame sau să huiduiască. S-au simțit brusc vulnerabili. Perioada confortabilă - chiar dacă melancolică - de izolare le era întreruptă dintr-odată... Ca să liniștească temerile semenilor săi, gorful nostru a conceptualizat atunci un Obiect. Un Obiect trebuia să existe în orice Endimiunse conceptualiza bilă, și deplasarea între Endimiuns devenea posibilă doar prin contactul cu Obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa că va trebui să afle aceste trecuturi, să și le însușească, astfel încât cei din comunitate să-l poată adopta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat al doamnei Bolotă (cât mă enerva grasa asta!). Tata mi s-a părut că devenise foarte subțire, Învăluit de o privire melancolică, pe care nu i-o recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat melancolic peste umăr. Se auziră sunete limpezi, melodioase, Îngemănate Într-un cântec trist, care, treptat, punea stăpânire pe inimile tuturor. Mai mulți din sală sesizară ceva scânteietor pe lângă pleoapele plecate ale interpretului. Dumnezeule, cum de era posibil așa ceva: păpușa plângea cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așteptare, cu un pahar mare de gin, Îmi simt organul acela absurd din piept umflat și greu ca o tărtăcuță. Momo stă chiar lângă mine. De când am plâns În aeroport, asistenta mea a fost excesiv de grijulie. Enervată de străina asta melancolică ce s-a apucat să-i vorbească despre sensul vieții, Momo și-o dorește Înapoi pe Kate cea normală, la fel ca și mine, bănuiesc.. —Kate, fac schimb cu tine: Îți dau Harvard Business Review și tu-mi dai Vanity
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ore Întregi, În timp ce unul din cei doi, de obicei masculul, dar uneori și femela, Își trece cu blândețe ciocul prin penele perechii sale. Timp de cinci sau șase luni, până atinge maturitatea completă, gângurelile masculului au o tonalitate tocită și melancolică, acestea Înlocuind sunetele slabe și relativ nazale ale adolescentului. Gângurelile devin În final mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Speranțele-i, și binele-i și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi - ce L-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceriu înnot, Prin ele trece melancolic luna - O gură dă-mi iubito - și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători. - Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e un păcat Și că-n întunecata lor dulceață Nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iară albii sâni de neauă strălucesc, cu de mărgele Și mărgăritare salbă, pe un fir de aur prins; Păru-i lung de aur galbăn e-mpletit în cozi pe spate, Ochii ei căprii se uită la cerescu-i mândru frate Și de melancolici gânduri al ei suflet e cuprins. Înainte de plecare - ea, doinind din frunză, chiamă Zimbrii codrilor cei vecinici, li desmiardă sura coamă, Li îndoae a lor coarne, pe grumaz îi bate lin Și pe frunți ea-îl sărută, de rămân steme pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]