4,239 matches
-
riscurile și oportunitățile acestei prognoze. La final, o doamnă bine îmbrăcată se apropie de mine. Era de origine chineză, deși o foarte bună vorbitoare de limbă engleză, pe care o stăpânea mult mai bine decât cei mai mulți dintre cei născuți pe meleagurile noastre. Mă fixă cu o privire inteligentă plină de distincție și mă provocă punându-mi următoarea întrebare: „Dr.Canton, după părerea dumneavoastră, ce viitor ne va modela lumea? Va fi un model teocratic sau autocratic, condus de stat și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
eu sunt un stăpân pe placul lui, poate că are deja unul, am tot încercat să aflu, Unde, aici, întrebă Isaura Estudiosa, și, fără să aștepte răspunsul, adăugă, În locul dumneavoastră, nu m-aș mai obosi, câinele ăsta nu e de pe meleagurile astea, a venit de departe, din alt loc, din altă lume, De ce spuneți din altă lume, Nu știu, poate pentru că mi se pare așa de diferit de câinii de acum, Abia dacă ați apucat să-l vedeți, Ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
europeană” pînă la somații brutale: „SĂ MĂ TRADUCI ÎN LIMBA FRANCEZĂ”. Cu gîndul la Orașul Lumină, Costin se agață de vechiul amic din adolescența antebelică precum o rudă săracă din provincie de norocosul care „s-a ajuns” dînd lovitura pe meleaguri străine: „Tu, singurul, m-ai putea construi în limba franceză din nou (...) numele tău m-ar recomanda (...). Depinde totul (...) de timpul pe care l-ai putea sacrifica (...) și de cota de rușine sau compromitere pe care ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni critice, București, Editura Minerva, 1971, p. 217). Deși mimetismul occidentalizat e respins ca simptom de inadecvare provincială („noțiunea aceasta de generație, de școală și altele ni se par sunînd cam fals pe meleagurile noastre”), sînt invocate - ca argument de autoritate - noile tendințe din cîmpul criticii franceze contemporane: „Este el, de altfel, acest sectarism, compatibil cu comprehensiunea de diverse latitudini și longitudini care se cere criticului și pe care am văzut-o ridicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
foarte scurt Anii tăi trecând ca vestea. Și-ușor cerul se-nnegrește. Nu mai vezi Numai stropii de-adineauri Îi mai auzi clipocind. Te întorci? Iubire, ne-ai părăsit pe noi, Pe cei ce-s fără de credință. Ai plecat pe meleaguri noi, Ca să cauți pocăință. Te-ai lăsat dusă de valuri, Te-ai izbit și te-ai lovit De tot felul de persoane, Care doar te-au amăgit. Te-ai lăsat scufundată în lacrimi, Ai uitat să mai zâmbești. Ai uitat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jos mai și cădeam Și râdeam, ne ridicam, Niciodată nu plângeam. Iată că timpul a trecut Și niciodată aceste clipe Nu am să le uit. Copilăria Când inima mă doare Și simt că nu mai pot, Când gândul meu străbate Meleaguri, sate, porți, Mă-ntorc cu duioșie La anii din copilărie. La fata cea micuță Ce veselă alerga Din zori și până-n seară. Ce bine mai era! Inima mi-era voioasă, Că eram mereu acasă Și visam cu bucurie La ziua
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frunzuliță de creanga ei. A purtat-o pe aripile sale peste mări și țări până când s-a trezit rătăcită într-un parc. Numai foșnetul covorului de frunze moarte tulbura liniștea din parc. Rândunele erau deja plecate în lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile parcului pustiu. Frunzulița a ajuns pe umărul lui. Când i-a auzit oftatul băiețelul a luat-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-așa mi-aș putea spune: “Pădurea îmi răspunde!”“Treci din pat, am spus!”aud aceeași voce care-mi tulbură pacea. De ce nu mă lasă în pace? Am spus că vreau liniște! Doar vântul, numai el, să rupă tăcerea pe meleagurile tale! “Bum! Bum! Bum!” Ce ne deranjează din nou?! N am cerut decât liniște. Liniște! Vreau să mă rup de azi, de lume bună și rea, de voi toți, semenii mei! Vreau veacuri de pace binecuvântată în lumea mea, pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg. Era ultimul tablou pe care l-a văzut când încă era copil. A sosit ziua când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veșniciei copilării. Acel copil care devenea adolescent sunt eu și acum iată-mă întors la vechea casă a bunicilor. De întâmplările hazlii, poveștile spuse seara de bunica, ultimul amurg mi-am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trimis la tine, fratele meu m-a hăituit până la tine, tatăl meu m-a izgonit către tine. O să-ți povestesc totul când o să fiu curat și cuviincios înaintea ta. Mă aflu în căutarea ospitalității tale, care e faimoasă pe aceste meleaguri. Rahela a vrut să spună ceva, dar Lea i-a dat un ghiont aruncându-i o privire cruntă; nici măcar tinerețea Rahelei nu era o scuză suficientă pentru greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Isaac nu erau cu totul împăcați și n-aveau cum să fie vreodată. Rănile pe care le purtau de douăzeci de ani nu aveau cum să se vindece dintr-o singură întâlnire, iar obiceiurile căpătate în acei ani, pe meleaguri diferite, ar fi stat mereu între ei. Cu toate astea, cei doi frați s-au despărțit cu declarații de dragoste reciprocă și cu promisiunea de a se vizita. Ruben și Elifaz s-au bătut pe umeri, femeile și-au urat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pornesc spre Apus, după cum zisese Moru. Pe de altă parte, Moru al meu mă lăsase să Înțeleg că asemenea apă mare care curgea mereu se afla și la Miazănoapte de pământul nostru. Dacă apa asta mare care curgea dădea roată meleagurilor noastre, ar fi trebuit să-mi isprăvesc călătoria În atâtea zile câte degete aveam de toate, Însă Moru Îmi spusese că drumul avea să-mi ia atâtea veri câte degete aveam de toate, și eu, și el... Hmmm... Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Însă Moru Îmi spusese că drumul avea să-mi ia atâtea veri câte degete aveam de toate, și eu, și el... Hmmm... Era limpede, așadar, că cele mai multe pământuri se Întindeau dincolo de apă. Moru pusese vorbele la cale având În minte meleaguri nesfârșite, nu doar câteva tărâmuri, acolo... Dar, cum să trec apa? Moru cel uscat nu mă Învățase să calc pe apă, iar Moru al meu, nici atât. Moru, of, of! Ai vegheat hoțește asupra mea Încă de când m-am născut, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
I-am spus ce e aia o călătorie. El m-a Întrebat ce rost aveau călătoriile și apoi mi-a spus că nu mai auzise pe nimeni care să facă drumuri atât de lungi, mai puțin neamul lui, venit pe meleagurile astea tocmai de la Răsărit. - Aia a fost o călătorie adevărată, și am umblat așa pentru că n-aveam de-ale gurii. Pe vremea aia eram puțini și căutam pământuri mănoase, cu multă apă și vânat. Era Ceața Adâncă și nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai toți. N-am avut Îndrăzneala să-i spun că eu eram Krog, mai ales că deja se hotărâse Împreună cu toți ai lui să se Împărtășească din vorba lăsată de Tatăl. Zicea el că, dacă va trece Krog vreodată pe meleagurile lui, o să se bucure că oamenii de acolo primiseră deja vestea și Îi dăduseră ascultare. Așa că, nu l-am Întrebat decât de Marea cea mare care se Întindea spre Apus. - Marea e cât vezi cu ochii, Îmi spuse. Unii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și asta mi-au spus-o bătrânii. Că șef al ălora ce ți-au luat urma nu va fi cel ce a pornit primul după tine, ci unul cules de pe drum, unul care s-a ridicat Împotriva Vindecătorului său, pe meleagurile lui de baștină. Unul, În al cărui neam se luptă frate cu frate, tată cu fiu, și mumă cu fiică... Ce i-ai făcut lui Scept, ăsta? schimbă el vorba deodată. Ce-ai lăsat În urma ta, Krog? Dar eu: - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și știam că alcătuiau ceva bun, dar habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau pe Dilc - poate că muriseră În lupta aia de sânge pe care o lăsasem pe meleagurile lor - așa că m-am apucat să scrijelesc cu o piatră de mână pe pământul nisipos. Capetele lor, așa cum mi le aminteam. Pfuuh. Krog nu era În stare nici să-și amintească bine chipurile lor, nici să scrijelească așa cum trebuie. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți se plâng că iernile sunt din ce În ce mai năprasnice. - Înseamnă că o să fie un Ger tare uscat. Înainte, mai ploua și pe meleagurile noastre, dar de câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară, se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl gâdila pesemne, căci femeile se puseră toate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Aban. Pielea ta albă nu prea ți-a fost de folos În inima nisipului. - Acasă, pe pământul nostru, soarele nu arde la fel de tare. - Pământul nostru este aici, Îmi spuse el, Încruntându-se. L-am privit lung. Toate neamurile denumeau astfel meleagurile pe care trăiau, dar nimeni până acum nu se mai supărase aflând că și eu aveam un pământ numai al meu. Supărarea lui Tuni trecu repede Însă. După câteva clipe izbucni În râs, iar tovarășii lui se veseliră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atât de multă vreme, Încât acasă dădea să Înceapă Încă o vară de când nu mai eram acolo? Că mersesem atât de multe zile, că văzusem neamuri nenumărate, că eram toiagul Tatălui din Cer? Obosisem de vorbele astea. - Vin de pe niște meleaguri unde nu e așa de cald ca aici. Meleagurile mele sunt acoperite de păduri. La mine acasă sunt munți Înalți și răcoroși, acoperiți de zăpadă. Pământul meu e tare departe, e dincolo de Marea cea mare de la Miazănoapte. - Sunt mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă o vară de când nu mai eram acolo? Că mersesem atât de multe zile, că văzusem neamuri nenumărate, că eram toiagul Tatălui din Cer? Obosisem de vorbele astea. - Vin de pe niște meleaguri unde nu e așa de cald ca aici. Meleagurile mele sunt acoperite de păduri. La mine acasă sunt munți Înalți și răcoroși, acoperiți de zăpadă. Pământul meu e tare departe, e dincolo de Marea cea mare de la Miazănoapte. - Sunt mulți oameni pe acolo? - Foarte mulți. Tot soiul de neamuri. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luat Tatăl mințile de vă duceți sub muntele de apă Înghețată! Ne-am oprit În fața lor și, care mai de care, au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luptăm cu vrăjmașii, Gemenii se Îndepărtează prea mult de țărm? N-o să mai izbutim să-i ajungem din urmă. - Las’ c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar atât de mare ca Gemenii, apare tare rar. E drept că acum e din ce În ce mai Ger și că ghețarii se nasc mai ușor, dar peste o vreme, apa o să se schimbe, că așa se Întâmplă când se Întețește frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și că pe ceilalți o să-i dau Umbrei pentru că au uitat de el. Am vorbit cu mulți, chiar cu dușmani, ba chiar și cu Scept, căpetenia lor, Înainte de ultima noastră luptă de sânge, după ce am ieșit din inima nisipului, pe meleagurile unora care nu țin nici de Tatăl, dar care nici nu se ridică Împotriva lui. N-a fost vorba decât de Tatăl, pentru că În rest, și ei, și noi, vorbeam cu vorbe din astea, așa cum Îți vorbesc ție. Mă buimăcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai fi Înfulecat un merișor. Îți spun asta doar ca să vezi că vorba era deja ca un fel de peșteră ce te scotea pe alte tărâmuri, neștiute și nebănuite semn că, deși cuvintele erau puține, tot apucaseră să nască niște meleaguri numai ale lor. Deodată, Barra se Îngălbeni la față: - Și dacă s-a gândit și Scept la fel? Să-l ucidă pe Krog, adică? - era atât de speriat Încât mi-era limpede că vorbele mele ajunseseră la el. - Păi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]