4,482 matches
-
relații este organizarea politică a cetății și participarea cetățenilor la ea. Testimoniile evidente ale unei atari societăți sunt: piața publică, monumentele și bibliotecile. Piața publică înseamnă negoț, dialog, dezbatere, alegere, legislație, justiție, deci conștiință civică (N.B. Legislația trebuie să fie memorabilă, deci „monumentală” în accepția etimologică a termenului, de la „monere”). Monumentele și edificiile presupun siguranța și durabilitatea așezării, nevoia și putința spiritului de a se instaura în forme obiective pentru milenii. Ce înseamnă cărțile, nu-i fac nimănui injuria de a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pertinență - cred că și din punct de vedere statistic - cele două „faze ale licuricilor” despre care vorbeam în adevăratul meu articol. Într-adevăr, în timpul „fazei de prezență a licuricilor” (anii ’50), casele pe care printr-o serie de scandaluri edilitare memorabile le-a construit totuși democrația creștină sunt o realizare pe care aceasta a fost silită să o facă de către cea mai normală și mai tradițională luptă de clasă. Același lucru este valabil și pentru politica agrară. Democrația creștină a adus
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sloganuri revoluționare și, mai ales, glume împotriva sistemului. Che Guevara și pacifiștii, Notarnicola 2 și Pannella 3, staliniști și antistaliniști, cu toții coexistau în pace: important era ca toate să fie loc comun. Acum, Valcarenghi și-a scris memoriile despre acești memorabili ani ai săi. Firește, nu și-a pus problema cum să scrie: a scris, repet, așa cum vorbea. Nici n-a bănuit că scrisul va provoca o alienare și deci o fixație a subiectului: nu, imperturbabil, el scrie ca și cum materialul său
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1952) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București (1956, clasa Aura Buzescu). Are o bogată activitate teatrală (începută în 1950) și cinematografică (a jucat roluri principale sau secundare în peste șaptezeci de filme artistice), cu interpretări memorabile: rolul titular din Danton de Camil Petrescu, în piesele Profesionistul, Azilul de noapte ș.a., precum și în filme ca Prea mic pentru un război atât de mare, Puterea și adevărul, Actorul și sălbaticii, Cursa, Înghițitorul de săbii ș.a. Este societar de
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
titlul unora dintre volume: Edenul de piatră (1970), Gloria lacrimei (1971), Cumplita apoteoză (1973), Metoda șoimului (1981). Dar A. demonstrează noi disponibilități, de pildă, în Turnir (1987), unde se găsește o poezie de mai mici dimensiuni, foarte concentrată, exprimând idei memorabile sau impresii fugare, ca în ciclul intitulat Scurte, o formulă înrudită întâlnindu-se în aforismele din Roata lumii (1994). A. este și autorul unor cărți de critică, precum Un poet printre critici (1979), în care își expune opinia despre numeroși
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
în scris, la care personajele nu contenesc să-și raporteze existențele -, autorul mizează pe posibilitatea unui „totuși”: al mișcării libere cu gândul, al închipuirii și al visului. Tache de catifea, de pildă, e un roman ancorat solid de unele evenimente memorabile (mișcarea eteristă, răscoala lui Tudor, revoluția de la 1848 în Principate etc.). Cu toate acestea, cartea e foarte greu, dacă nu imposibil de povestit. Trama ei epică poate fi rezumată în câteva vorbe. Tache Vlădescu (zis de Catifea), Boier Lăpai și
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
român a pus stăpînire, În baza unor legi antisemite, pe proprietățile evreiești. Cercetarea lui Leon Volovici Îmbină literatura cu istoria, analizînd relațiile dintre intelectualii români și cei evrei În perioada 1940-1944. Interpretarea se face pe baza analizei a trei jurnale memorabile: cel al lui Mihail Sebastian (publicat În 1996 la editura Humanitas), Însemnările lui B. Brănișteanu (din Arhivele „Yad Vashem”) și volumul lui Emil Dorian (editat În limba engleză de Marqueritte Dorian). Cei trei Își Încep notele zilnice la date diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al cărții. Din suita integrală de interviuri s-au selectat și tipărit numai 12, considerate cele mai sugestive sub raportul conținutului. Restul sînt publice pe site-ul Fundațiilor ASPERA - http://www.memoria.ro. Titlul lor percutant este fie o expresie memorabilă din interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Fundațiilor ASPERA - http://www.memoria.ro. Titlul lor percutant este fie o expresie memorabilă din interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și credință”, „Tinerețea Învinge”, „Mi-au zis că am trădat partidul”, „Toată viața am fost militar”, „Analfabeții să treacă În partea stîngă”, „Pentru ce atîta răutate asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
riguros coșmarul nașterii Leviatanului sau al pedepsirii unei cetăți. În Istorii pe care n-am să le scriu (1998), circumstanțele (spațiale, temporale, cauzale etc.) continuă să fie minime. Ficțiunile manifestă de regulă paralizia logică întâlnită în vise. Unele pretexte sunt memorabile (un bătrân își prelungește viața respirând vicios aerul din baloanele care îi umplu camera, hrănindu-se, așadar, cu răsuflarea celor care le umflaseră). Autoportret cu himere (2001) e alcătuit din fotograme care stilizează liric o mișcare narativă vagă sau absentă
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
anunță, lirica lui M. are un traseu compus din linii frânte. Talentul poetului înclina către surprinderea muzicii înfundate pe care o dă reflectarea unui viu apatic într-un mineral mâlos-receptiv. Rezultatele parțiale ale acestei vocații pot fi, pe porțiuni mici, memorabile: „Harapnice de zei plesneau în nămol și-n turmă/ Boii soarelui pășteau prin beznă fără urmă/ Mânați de ciclopi; trupurile se pierdeau în albii de glod/ Erau crescute ca munții, ciclopu-ntre ele un plod”; „Pescari de larg cu bărci smolite
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
umoristice. În Drob de sare (1968) și Căutătorii de noroc (1983), de exemplu, prozatorul dezvăluie psihologii și mentalități, pornind de la fapte și întâmplări obișnuite, banale chiar, cărora le intuiește neașteptate semnificații și valori etice. El exagerează, hiperbolizează, șarjează, obținând imagini memorabile (Sfârâiacul, Interviu cu moșneagul, Adunarea părinților, Patul ș.a.). Un gen literar pe care îl cultivă este și romanul. În Fata cu harțag (1962), Mesagerii (1977), Grădina dragostei (1980) se accentuează sondajul etic. Cel mai reușit roman este Urme pe prag
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
produsele unei voci colective, pe care naratorii o citează, grăbindu-se apoi să o contrazică (Parfumul de usturoi). Diverse replici - reproduse în stil direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul de transcrieri dintr-un text memorabil. O serie de vocabule - beamtăr, paore, boconer, bumbi (pentru pilule), scrietor, metaxa și altele - sunt tipărite cu aldine, ca eșantioane selecționate din intertextul public. Referirile exprese la literatură au o pondere moderată în economia întregului și își ating ținta pe
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
pledoariei pe care o face Lenin Împotriva spontaneității. Există doar două ideologii: cea burgheză și cea socialistă. Dată fiind răspândirea și puterea istorică a celei dintâi, dezvoltarea spontană a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze. Lenin a formulat memorabil acest lucru: „tot ce poate să creeze clasa muncitoare exclusiv prin eforturi proprii este o conștiință sindicală”. Conștiința social-democrată, dimpotrivă, trebuie să vină din exterior, adică din partea elitei socialiste. Partidul de avangardă este descris ca fiind conștient, științific și socialist
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să răstoarne puterea sau colectivizarea agriculturii -, numărul de interacțiuni și incertitudini (diferite de riscurile calculabile) devine incredibil de mare. Acum mai bine de treizeci și cinci de ani, ca o recunoaștere a complexității incontrolabile a ambițioasei politici sociale, Charles Lindblom a creat memorabila sintagmă „știința tatonatului”. Expresia voia să surprindă spiritul unei abordări practice a problemelor administrative la scară largă ce nu puteau fi pe deplin Înțelese - și cu atât mai puțin tratate - În ansamblu. Lindblom se plângea că modelele de administrație publică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
semnate de R.M. Rilke, Marcel Proust, J. Wassermann, Charles Morgan, Virginia Woolf ș.a., precum și într-o serie de medalioane ale unor scriitori autohtoni, comilitoni ori adversari. În acestea se vizează îndeobște surprinderea aspectelor esențiale și exprimarea lor în formule frapante, memorabile. Multe portrete sunt deosebit de plastice, calitate la care se adaugă uneori justețea, alteori forța polemică: Al. Macedonski este „un prinț cu pelerină”, Dimitrie Anghel - „seniorul lampioanelor”, Camil Petrescu - „un mușchetar de metropolă”, N.D. Cocea - „un gladiator de ocazie”, Nae Ionescu
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
privind calitățile prețuite la tineri, la care au răspuns și personalități reprezentative din Franța, ca, de pildă, P. Lapie de la Ministerul Instrucțiunii Publice sau Raymond Poincaré, care își exprimă simpatia pentru România. „Incitamentum”, suplimentul în limba latină, conține rubricile „Dicta memorabila”, „Proverbia et sententiae”, „Aenigmata”, la care se adaugă traduceri în și din limba latină. Mai colaborează Traian Marcu, N. Arineanu, I. Constantinescu Jiblea, Ioan Taneș, V. Netea, M.N. Popovici, Eugen Gonțeanu, Dinu Isticeanu, Virgil Gavrilescu ș.a. C.A.
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
care I. îl cunoaște din auzite), mișcarea de rezistență din munți, organizațiile clandestine care strângeau arme, campania din Est și prizonieratul în URSS, arestarea și procesul lotului Lucrețiu Pătrășcanu. Adesea digresiunile sunt încorporate în biografii sau scene de-a dreptul memorabile. Se constituie în felul acesta o tipologie foarte bogată, unde, alături de numeroși deținuți, însuflețiți de spirit de sacrificiu, demnitate și dăruire umană, sunt surprinși destui egoiști, poltroni, lingușitori, abjecți, dintre care se recrutau de obicei „turnătorii”. Digresiuni sunt, de asemenea
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
în Iași este angajat ca actor, după 1948 transferându-se la Teatrul Tineretului și ulterior la Teatrul Mic din București. În 1967 i se conferă „Meritul cultural” pentru întreaga sa carieră de actor. Actor cu o excepțională prezență scenică, interpret memorabil îndeosebi al unor eroi de dramă, având un joc inteligent, nuanțat, într-o tonalitate gravă, întotdeauna personal până la manierism, I.-G. s-a revelat la maturitate și ca un poet de idei și de insațiabilă meditație, publicând două volume intitulate
IONESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei sale sunt simple ficțiuni apotropaice, „însuflețitori de fantasme”, iar propria țară o corabie ce se scufundă, un „pământ sleit pe care nu mai cresc decât bălăriile”. Metaforele nihiliste și formulările memorabile, șfichiuitoare asemenea unui bici de profet („Românii respiră eșecul prin toți porii”; „România trece prin istorie ca o Cenușăreasă”), se cheamă una pe alta și se succed într-un ritm aproape sufocant, reușind să creeze o senzație de vertij, de
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
evocate debutul (luminat prin informații prețioase), anii războiului, activitatea de director de gazete, se urmărește cronologic devenirea operei lui Camil Petrescu, până la ultimele scrieri. Vorbele de duh, discuțiile celor doi prieteni, în realitate monologuri ale scriitorului evocat, înțesate de exprimări memorabile și pline de miez, sunt, de asemenea, înregistrate cu scrupulozitate și devotament. Nu este de mirare dacă unul dintre criticii de renume, care au primit favorabil cartea la data apariției, a caracterizat-o drept o mărturie peste care nici un biograf
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
epigramatice vădesc darul expresiei concentrate, aforistice, simțul limbii, spirit fin și bun gust în crearea poantei finale, precum și o undă de lirism. Temele sunt cele comune: eternul cuplu, soțul infidel, trufia, prostia, impostura ș.a. O definiție epigramatică a epigramei este memorabilă: „Epigrama, precum știm/ Este fata de-mpărat/ Pe care-o iubea Nigrim.../ Dar a fugit cu Cincinat!” Pe de altă parte, atât schițele din Mărturie mincinoasă (1983), cât și romanul pseudopolițist Citație pentru un necunoscut (1988) relevă dispoziția umoristică, verva
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
El evocă orașul natal, așezările din împrejurimi, familia și vecinii, anii școlarității, studiile universitare, războiul, desenează cu pregnanță chipurile părinților (tatăl - om ponderat, disciplinat, ordonat, calități pe care le-a moștenit și fiul, mama - depozitară a unui tezaur lingvistic popular memorabil și practicantă a unor cutume străvechi). Dense sunt și paginile referitoare la prezențele unor profesori care i-au marcat destinul: fără A. Philippide - notează I. - „n-aș fi însemnat nimic în mișcarea lingvistică și filologică a țării noastre”, iar de la
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
Voltaire și Hugo îmbogățesc cultura română cu sinteze prețioase. Pasionat romanist, J. dovedește încă din primii ani ai șederii în România un interes deosebit pentru cunoașterea limbii, culturii și literaturii române, scriind numeroase articole și studii în domeniu. Publică pagini memorabile despre Vasile Bogrea, St. Bezdechi, Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Al. Rosetti. Încearcă să editeze în Franța din scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, traducând el însuși câteva pagini. Dragostea față de limbă română și-a mărturisit-o în multe ocazii
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
eforturile au rămas fără rezultat...“10. Dacă contextul general al problemei devine mai comprehensibil, rămâne de reținut că în versiunea lui Fr. Dvornik cruciada nu a avut loc. Desigur, istoricul are dreptate în sensul că nu au survenit confruntări armate memorabile. Dar, după cum o atestă Georgios Akropolites și Alberic des Troisfontaines, o armată cruciată venind dinspre Ungaria a traversat Bulgaria cândva către finalul deceniului al patrulea al secolului al XIII-lea cu ajutorul cumanilor. Când a venit, totuși, în ajutorul Imperiului balcanic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]