5,440 matches
-
gr. bio = „viață”, théké = „ladă, depozit”), un receptacul ermetic care conține (conservă) germenii lumii și trebuie să supraviețuiască sfârșitului acesteia, pentru a face posibil un nou început (în mitul babilonian al potopului, arca este numită „Păstrătoarea vieții” - 21, pp. 95-96). Menirea arcei nu este aceea de a transporta în spațiu, ci de a transporta în timp, de a conserva deci, de a feri de distrugere, de a păstra închisă tainica sămânță, pentru a permite noua germinație cosmică. ARCA ARCANUM ARCET (96
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vezi și pristolul creștin), este echivalentă din punct de vedere simbolic cu construirea templului însuși. Cu toate impli- cațiile simbolice care decurg din această echivalență, știind că templul marchează „centrul” Lumii și este o „imagine” a ei. Am văzut că menirea inițială a copacului Huluppu era aceea de a servi drept material pentru confecționarea numai a tronului și a patului zeiței. Deci probabil că instrumentul de percuție făcut din lemnul aceluiași copac este implicat în această „creație”, slujind (ca și toaca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale acestui arbore într-un capitol separat) și rolul toacei, chiar dacă, de data aceasta, este vorba de prototipul ei divin. „Toaca din cer” sau „toaca lui Dumnezeu” este „tot ca cea de pe pământ”, „asemenea celei de la biserică” și cu aceeași menire („piere tot ce-i rău” și „diavolul nu se mai poate arăta”). Doar că, bineînțeles, este „o toacă mare” pe care „nu o aud decât oamenii buni la Dumnezeu, fără păcate” sau „oamenii năzdrăvani” (8, pp. 138- 142). Gestul magic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pp. 155-162 ; P. Saintyves, Essais de folklore biblique, Paris, 1922, p. 119. De remarcat că nici unul dintre cei trei copaci nu se potrivește la templul lui Solomon și nu se înțelege cum a reușit regele biblic să termine sfântul edificiu. Menirea textului era doar aceea de a explica cum au ajuns la Ierusalim cei trei copaci din care, ulterior, ar fi fost confecționate crucile pe care au fost răstigniți Isus și cei doi tâlhari (vezi și nota 119). 50. S.N. Kramer
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
crucii, se observă aceeași intenție de a corela evenimente și personaje veterotestamentare cu cele neotestamentare. Mai important este faptul că se regăsesc unele motive mito-simbolice deja comen tate : a) corabia (arca) indes- tructibilă care - ca și arca lui Noe - are menirea de a „călători” în timp, și nu în spațiu ; b) prezența „lemnelor sacre” ; c) analogia dintre arcă și templu. 120. Josephus Flavius, Antichități iudaice, cărțile I-X, traducere de Ion Acsan, Editura Hasefer, București, 1999, p. 22. În comentarii ebraice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Europei (111, pp. 215-216), astfel de gesturi au un caracter exclusiv magico-apotropaic. Când tună și fulgeră, poporul crede că Sf. Ilie îi trăsnește pe draci, oriunde s-ar afla ei ascunși. Deținerea sau arderea crengilor și frunzelor de paltin are menirea de a alunga diavolul din casă și, implicit, de a o apăra de fulgerele mânuite de Sf. Ilie. Un al doilea aspect al acestui obicei merită să fie prezentat. În „ziua de Ispas”, la patruzeci de zile după înviere, se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Faptul că frunzele și crengile de paltin se consideră a fi încărcate de valențe magice dacă sunt culese anume în această zi nu pare a fi nici el întâmplător. Această credință este probabil legată de ipostaza funerară a paltinului, de menirea sa de a fi „scară” pentru sufletele care se înalță la cer. Prin însuși „statutul” său („legiferat” de legenda potopului și de legenda Sf. Sisinie), paltinul are valențe apotropaice. Se crede că aceste valențe cresc dacă ramura de paltin a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vârful arțarului, care creștea apoi până la cer. (Am văzut mai înainte că paltinul era considerat ca fiind arbore cosmic la ucraineni, jucând un rol primordial în unele mituri cosmogonice ale acestora.) Sub presiunea doctrinei creștine, paltinul nu-și mai îndeplinește menirea, „el nu [mai] crește”. Paltinul e înlocuit cu bise- rica, iar menirea mitico- funerară a primului este preluată de aceasta. Biserica poate juca acest rol. Și ea este o Axis Mundi (o Scala Dei chiar) și, să nu uităm, ea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
paltinul era considerat ca fiind arbore cosmic la ucraineni, jucând un rol primordial în unele mituri cosmogonice ale acestora.) Sub presiunea doctrinei creștine, paltinul nu-și mai îndeplinește menirea, „el nu [mai] crește”. Paltinul e înlocuit cu bise- rica, iar menirea mitico- funerară a primului este preluată de aceasta. Biserica poate juca acest rol. Și ea este o Axis Mundi (o Scala Dei chiar) și, să nu uităm, ea este durată - ca în legendele moldave - pe locul și din lemnul unui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru evitarea instaurării Haosului și a dezordinii, apare ca inevitabilă înfruntarea dintre monstru/demon, pe de o parte, și zeu/erou sau preot/vrăjitor, pe de altă parte. Pentru mentalitatea arhaică românească, din această ultimă categorie, a celor care au menirea de a restabili/menține ordinea, făcea parte și solomonarul. Totuși, acesta nu pare să se lupte cu balaurul furtunii în sensul clasic al cuvântului, poate pentru că, de regulă, solomonarul nu intervine pentru a restabili ordinea compromisă, ci pentru a o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ordinea, făcea parte și solomonarul. Totuși, acesta nu pare să se lupte cu balaurul furtunii în sensul clasic al cuvântului, poate pentru că, de regulă, solomonarul nu intervine pentru a restabili ordinea compromisă, ci pentru a o menține pe cea existentă. Menirea lui este să îmblânzească cumva „din fașă” manifestările distructive ale stihiilor meteorologice. Dar chiar așa stând lucrurile, se va vedea că solomonarul are (chiar dacă atrofiat) comportamentul luptăto rului cu balaurul. În ceea ce-l privește, par să predomine gesturile și „armele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
susținut că „balaurii joacă un rol secundar”, pentru că „solomo- narii sunt stăpânii lor”. Dimpotrivă, Mihai Coman consideră că „rolul șolomonarului în declanșarea furtunilor și a grindinei este minor. El nu participă la facerea ei (lucru care ține de puterea și menirea balaurului), ci doar la dirijarea ei. Astfel, prezența lui în «mitologia» furtunii pare a fi una strict etiologică” (4, p. 135). Nu cred că problema se poate pune nici într-un fel, nici în celălalt. Este ca și cum am pune în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a fost conceput și construit în Creta de celebrul artifex Dedal, expulzat din Atena. El a făcut-o la cererea nu mai puțin celebrului Minos, rege al Cretei, pe atunci (jumătatea mile- niului II î.e.n.) un stat în plină înflorire. Menirea Labirintului era de a adăposti/ascunde/ închide Minotaurul - rodul unei împerecheri aberante dintre Pasiphae (soția regelui cretan) și un taur trimis din ape de zeul Poseidon. Acest fiu adulterin - monstru compozit, tauro-antropomorf - se hrănea cu tributul viu (șapte băieți și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imaginația a găsit un remediu la ceea ce, prin definiție, părea a fi imposibil. Această situație paradoxală, în care omul imaginează creaturi terifiante și invulnerabile pentru a putea apoi inventa eroi - oameni ca și el - în măsură să le răpună, are menirea de a comuta centrul de greutate al mitului de pe ființa fabuloasă pe erou (2, p. 140). înfruntarea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai puțin clasice. Din prima categorie, cea a eroilor războinici, pot să-l amintesc pe Alexandru Macedon, căruia nu întâmplător i s-a pus în seamă o faptă semnificativă. În fața nodului lui Gordius, regele mitic al Frigiei, nod care avea menirea de a testa puterile magice (de a „lega”/ „dezlega”) ale viitorului împărat al Asiei, Alexandru a folosit sabia, tăind, și nu dezlegând nodul, autodefinindu-se astfel ca prototip al eroului exclusiv războinic. Observ, pe de o parte, faptul că a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sub vatră în riturile de „legare” a ploii, practicate de regulă de cărămidari. Nu voi intra acum în amănunte privind aceste practici magico-rituale complexe. Voi menționa doar faptul că felul cum se desfășoară ritul sacrificial al cărămidarilor, rit care avea menirea de a ține departe norii întunecoși de „chipul Soarelui” - se jertfește prin decapitare un animal (ied, vițel, vacă, bivol sau câine) și chiar un substitut uman, se pune carnea în burduful plin cu apă al animalului, după care se pune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este înlocuit cu animalul, dar practica decapitării se perpetuează. Ultimul recitativ sugerează o altă practică magică uzuală : carnea animalului jertfit era preparată și mâncată în mod ritual (53). în schimb, abundă recitativele ce amintesc de ofrande alimen- tare, care aveau menirea de a opri ploaia, grindina sau furtuna : Stai, ploaie călătoare, Că mămuca-i vrăjitoare Și nenica ghiocel [diecel ?] Și ți-a face-un colăcel Și ți-a da de suflețel (7, p. 363) ; sau Stai, ploaie curgătoare, Că te-ajunge
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
12, p. 54). Iată cum, de la sacrificiile umane cele mai arhaice până la prinosurile alimentare cele mai banale, folclorul copiilor pare să fi păstrat în memorie (e drept, fragmentar și ambiguu) mai multe etape succesive ale acțiunilor rituale care aveau odinioară menirea de a opri/diminua fenomenele meteorologice malefice și de a le declanșa/amplifica pe cele benefice. 4. Meteorologia magică a cărămidarilor Un alt tip de invocații folosite de copii sunt cele care-și au sorgintea în sistemul complex de rituri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
intangibilă” (65, pp. 376). Ar fi vorba de cărturari „elitiști”, din preajma revistei 22, făcând parte „din establishment-ul intelectual”, care ar fi într-o „admirație beată” (sic !) față de figura lui Eliade. Aceste formule mai mult sau mai puțin codificate au menirea de a-i indica în mod străveziu pe membrii „de dreapta” ai Grupului pentru Dialog Social. Mi-am exprimat nu o dată părerea despre viața și opera lui Mircea Eliade, precum și despre modul în care derapajul său politic din anii ’30
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aleși dintre „cetățenii de frunte” ai comunității) într-o doctrină a cărei trăsătură/practică esențială era imortalitatea/imortalizarea sufletului. Contemporan cu Herodot, Platon scria că „medicii lui Zalmoxis [...] stăpânesc meșteșugul de a te face nemuritor”, leacurile și descântecele lor având menirea de a vindeca „mai ales sufletul” și, doar prin intermediul acestuia, trupul (Charmides, 156). Dintre „leacurile lui Zalmoxis” - pomenite de Platon - Vasile Pârvan numește „fumigația cu sămânță de cânepă” (66, p. 89). Constantin Daniel a redeschis dosarul recluziunii în peșteri sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu fum de cânepă - conduce sufletul mortului în lumea de dincolo (43, p. 395). Dacă analogia mea este corectă, atunci semințele de cânepă și cele de mac - folosite la unele preparate rituale pentru pomenirea morților - s-ar putea să aibă menirea de a „narcotiza” simbolic spiritele păzitoare ale lumii de dincolo, de a deschide „vămile” și de a „netezi” astfel drumul parcurs de sufletul defuncților. Miza principală a acestor gesturi magico-rituale este ca sufletul mortului să ajungă cu bine în lumea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
psihotrop (Lethe, Mnemosyne ș.a.). Uneori efectul lor este același. Ambele fac ca sufletul să-și uite trecutul, ca să nu tânjească după lumea de dincoace (sindrom al strigoilor). Pentru poetul Virgiliu, de pildă, macii sunt „impregnați cu somnul lui Lethe” (Georgicele). Menirea lor este de a modifica statutul sufletului călător. Pentru Homer, călătoria însoțitorilor lui Ulise pe insula loto- fagilor este o alegorie a unei călătorii inițiatice în lumea de dincolo. După ce „mănâncă din road-aceea [= lotus]/ Ca mierea de gustoasă”, cei trei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi s-a arătat Domnul în capul scării” (Facerea, XXVIII, 12-13). Stâlpul- - templu pe care-l înalță Iacob acolo devine Beth-El („Casa lui Dumnezeu”) (10, pp. 205-209 ; 36, pp. 216-220). Aceeași menire de comunicare între pământ și cer, între om și divinitate o avea și lingua Adamica, pe care oamenii încă o știau. „Și tot pământul avea un singur grai și aceleași cuvinte” (Facerea, XI, 1). Pierderea acestui limbaj și ratarea edificării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oarbe în locul stabilității și a progresului prin merit și prin muncă. 32 {EminescuOpXIII 33} Repetăm o idee a lui Montesquieu, zicînd: primejdiile unui stat liber sunt totdauna înlăuntru, nu în afară. A asigura uzul libertății și a înconjura abuzurile, iată menirea unui partid conservator într-o țară liberă. Nu Cartago a învins pe romani pe cât timp la ei domnea libertatea disciplinată, care i-a ridicat atât de sus; dar a dărâmat Roma și a umilit-o demagogia în cele două forme
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de laur în coroana lui Carol Îngăduitorul. Despotismul, oricât de odios ar fi, totuși are mai multă îngrijire de popor decât republica străinilor din România, cu eticheta ei monarhică. Căci această republică nu are și nu a avut o altă menire decât a constitui din străini clase privilegiate, din român un sclav al lor. Adunături de rase degenerate, cari coboară zi cu zi mai jos pe scara organică, până ajung a se îngropa ca cânii și ca maimuțele, acestea domnesc asupra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]