2,689 matches
-
Sitarul de pădure ("Scolopax rusticola") este o pasăre migratoare din familia "Scolopacidae". Clocește rar în România. Este o pasăre care trăiește în regiunile de deal și de munte, atât în munții Carpați, cât și în Dobrogea. Uneori poate fi întâlnită și în regiunile de șes. Sitarul de pădure este
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
trăiesc în delta Dunării trei specii de cormoran: Cazuri de excepție sunt cormoranul nezburător ("Nannopterum harrisi") de pe insulele Galapagos, care are aripile atrofiate, și cormoranul din Anzi ("Phalacrocorax brasilianus") care trăiește la Numai un număr mic de cormorani sunt păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud. Cormoranii fac cuiburile, pe locul ales de mascul, în colonii pe sol, în copaci sau pe stânci. Masculul ademenește femela în timpul împerecherii prin bătăi ale aripilor și culoarea galbenă din regiunea gâtului. Cuibul este contruit
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
pe cale de dispariție. Pericolul care amenință regresul efectivului de păsări nu este vânarea lor ci acțiunile de asanare și drenare a terenurilor agricole, precum și tasarea solului prin mașinile și utilajele grele folosite în agricultură. Becaținele sunt numai în parte păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud numai din zonele mai reci. Becaținele preferă regiunile de pășuni umede sau smârcuri cu stuf, unde cuibăresc și cresc puii. În solul umed afânat caută hrana, care constă din viermi, moluște, crustacei, semințe vegetale, insecte
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]
-
este o sintagmă care se referă la populații migratoare venite pe apă (dar și pe uscat) în decursul sec. al XIII - lea î.Hr. și care au invadat Anatolia și estul Mediteranei. În decursul migrației lor, au atacat și distrus orașe din Asia (Ugarit), Cipru (Enkomi) și probabil Imperiul hittit
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
așeze acolo pe mebrii populațiilor invadatoare. Există mai multe teorii, care nu se exclud neapărat, în privința originii lor, nici una nefiind complet acceptată ; controversele continuă și astăzi fără să se ajungă la o concluzie satisfăcătoare. 1) Teoria miceniană. Conform acesteia, populațiile migratoare cunoșteau scrierea Lineară B și alte forme de scriere greacă veche. Alte argumente ar fi echivalențele onomastice între "Ekwesh" / Ahei și între "Denyen" / Danaoi. Este parțial în contradicție cu teoria canaanită, deoarece Ramses al III-lea îi descrie pe "Ekwesh
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
în regiunile cu climă blândă din Europa, Asia ca și în din sudul Africii cu excepția regiunii de coastă din sudul Namibiei. În regiunile lipsite de îngheț este sedentar, numai în regiunile mai reci unde iarna îngheață apele este o pasăre migratoare. Stârcul cenușiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetație. În ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri. Stârcul cenușiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
Dumbrăveanca ("Coracias garrulus") este o pasăre migratoare din familia "Coraciidae" care are doi reprezentați mai importanți „C. g. garrulus” și „C. g. semenowi”. După aspectul morfologic pasărea nu se poate confunda cu alte specii de păsări de talie mijlocie (31 cm). Capul partea superioară a aripilor ca
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
1374. El înființă Mitropolia Sucevei, pentru țara Moldovei cu Binecuvântarea Mitropolitului Romàno-Bulgar din Ohria fiind cel dintâi mitropolit Teoctist I". Perioada secolelor XI-XIV, în prima ei parte, a fost dominată, din punct de vedere politic, de impactul ultimului val de migratori - unguri, pecenegi. cumani, tătari, a căror suprapunere peste societatea românească, în cazul zonei Sucevei, a fost doar nominală. Prima mențiune a existenței orașului Suceava apare în lista așezărilor franciscane în orașe din anul 1345 între orașele din Moldova fiind și
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
mare (rari), foci cu creastă (rare), morse (rare), narvali, beluga (rari), balene de Groenlanda (rare) și orca (rari). Pe insulă, și mai ales în zona Parcului Național Quttinirpaaq, au fost observate în total 34 de specii de păsări, majoritatea fiind migratoare. Singurele păsări răpitoare sunt șoimii vânătorești norvegieni și bufnițele polare. Singura specie de pește de apă dulce din insulă, și de altfel specia dominantă în zona arctică a Canadei și cu cea mai nordică răspândire este păstrăvul alpin ( (Salvelinus alpinus
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
rezervații naturale. În zona Arhipelagului Arctic Canadian există patru parcuri naționale: Este preconizată și înființarea unui nou parc național: Există în această zonă și 2 rezervații naționale faunistice ("National Wildlife Areas"): De asemenea, au fost înființate 10 "sanctuare pentru păsări migratoare" ("Migratory Bird Sanctuaries"): Dintre parcurile teritoriale, cele mai importante sunt: (În zona insulară administrată de Teritoriile de Nordvest nu există în prezent parcuri teritoriale). Cele mai multe insule nu sunt locuite permanent, iar puținele așezări umane, localizate în general pe coastele insulelor
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
drept care rând pe rând s-au perindat aici nenumărate flote și armate : ale grecilor care în secolele VI - IV î. Chr. întemeiază coloniile Histria, Callatis și Tomis, ale perșilor, ale romanilor deveniți prin creștinare bizantini, iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea otomană. După alipirea la România în anul 1878, litoralul a cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră au avut loc în anii 1916-1918 (primul război mondial
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Prepelița ("Coturnix coturnix") este o pasăre ca. de mărimea unui sturz, fiind cele mai mici și singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt păsări migratoare în România. Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca potârnichile destul de rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă. Prepelița este
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca potârnichile destul de rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă. Prepelița este o pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de circa 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă; pitpalac. O varietate domestică (prepelița japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
cele două Americi și 16 specii în Australia și Oceania. Egretele trăiesc de obicei în ținuturile joase din apropierea apelor în regiuni de baltă cu smârcuri sau în savane. În general sunt păsări sedentare, un număr mic de specii fiind păsări migratoare. În general păsările clocesc în colonii, care la unele specii pot să fie uriașe. În delta Nilului numărul de păsări dintr-o colonie cu specii de stârc diferite pot să atingă cifra de 70.800 de perechi . În timpul perioadei de
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
culoare cafenie-deschisă cu pete mai întunecate. Degetele sunt unite, fiind în număr de trei (tridagtile), alcătuind un fel de talpă acoperită cu pene păroase și niște formațiuni cornoase. Degetul posterior, care apare la multe alte păsări, lipsește la această specie migratoare. Descrisă prima dată în 1773, găinușa de stepă este de talie mijlocie măsurând dimensiuni între 30 și 40 cm, cu o greutate variind între 250 și 300 de grame. Masculii au penajul mai deschis, iar capul și pieptul sunt dungate
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
a îmbunătăți starea ecologică în bazinele limanlor Ialpug și Covurlui. Aflat în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Covurlui dispune de o bogată vegetație acvatică (stuf, papură de baltă). În tufișurile de pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. În mlaștinile de pe malul de sud-est al lacului este o colonie de pelicani creți ("Pelecanus crispus") unică în Ucraina. Limanul este bogat în pește, aici viețuind numeroase specii de pește, precum și un număr mare de raci. Printre speciile de pește
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
Rădvani. Aceasta se întinde pe o suprafață de 3 hectare și este inclusă în Parcul Natural Cefa. este o zonă umedă de importanță avifaunistică ce adăpostește și asigură condiții de viețuire, hrană și cuibărit pentru un număr important de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European 147/CE" (enumerate în anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor . Specii de păsări semnalate în arealul rezervației: stârc cenușiu ("Ardea cinerea
Colonia de păsări de la Pădurea Rădvani () [Corola-website/Science/323901_a_325230]
-
în timp ce un braț al râului Kereš transporta excesul de apă către Tisa. În zilele noastre primește ape prin intermediul canalelor Palić-Ludaš și Bega. În zona lacului se pot întâlni 214 specii de păsări dintre care 140 sunt rare. Majoritatea speciilor sunt migratoare. Caracteristică arealului este Panurus biarmicus, din familia Passeriformes. Fauna de uscat cuprinde 20 de reprezetanți printre care și "Lutra lutra" (vidra europeană), specie amenințată.
Lacul Ludaš () [Corola-website/Science/319874_a_321203]
-
cuvântul latin pentru "stâncă") care era doar o mică insulă inatacabilă pe coasta de sud a Dalmației, ce oferea adăpost pentru refugiații italieni din orașul Epidaurum; și "Dubrava" (denumit după cuvântul slavic "dub" care înseamnă "stejar"), o așezare târzie a migratorilor slavi creată la poalele dealului Srđ. Strâmtoarea de mare dintre fortăreața Ragusa fost ștearsă treptat prin umplerea cu pământ de către croații dornici să fie acceptați în cetate: astfel orașul croat Dubrava de sub pădure s-a extins spre poarta nordică a
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
Antoniana (Spania Îndepărtată Antoniană), în cadrul căreia Braga a deținut statutul important de capitală a districtului Gallaecia. La sfârșitul veacului al III - lea Diocletianus a înălțat orașul la poziția de capitală a provinciei separate noi înființate Gallaetia. În vremea invaziilor triburilor migratoare germanice, puterea română în regiune , inclusiv la Bracară Augusta a fost nevoită să cedeze locul căpeteniilor triburilor suebilor, popor german din centrul Europei. În anul 410 suebii au pus temeliile unui regat pe tot cuprinsul Spaniei de nord-vest, având capitala
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
a patra direcție, dezvoltată din "teoria evoluției", a pledat pentru "o creație succesivă". Spațiul românesc nu a fost un centru de iradiere euroregional, balcanic sau continental a cântecului mioritic, deși se cunoaște existența unui repertoriu destul de vast de creații populare migratoare, care au penetrat barierele lingvistice și culturale. Era de așteptat o difuzare a prototipului mioritic cel puțin la popoarele învecinate, chiar și în forme ușor alterate sau modificate, dar nu s-a semnalat circulația cântecului în folclorul altor comunități decât
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
episcopate că Justiniana Prima sau Tomis. Originea latină a creștinismului românesc este dovedită de termenii creștini din limba latină: "Dumnezeu-Domine Deus, cruce, creștin, înger, biserica-basilica." Timp de aproape un mileniu (sec. III-XIII), actualul spațiu românesc a fost străbătut de popoarele migratoare. Între 275-566, au venit popoarele germanice și hunii. Între secolele V-VII, slavii au năvălit în Moldova, Muntenia și Transilvania. Au impus toponime, hidronime și modificări fonetice și de vocabular. Nu au modificat însă caracterul fundamental al limbii române, fiind
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
nord-dunăreană. În dreapta fluviului, populația romanică a fost asimilată în mare parte de slavi, exceptând romanicii din zonele montane, care au primit numele de vlahi. Ulterior, au venit pecenegii și cumanii. Între 1241-1242, au venit tătarii. Amestecul dacilor, românilor și popoarelor migratoare s-a desfășurat pe ambele maluri ale Dunării, în decursul a mai multor secole. 3500 de inscripții latine descoperite în Dacia, raportate la cele 40 în limba greacă sau cele 7 în limba siro-palmireană, demonstrează preponderența absolută a limbii latine
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
român a reprezentat un proces complex și de lungă durată, proces la care au contribuit o serie de factori: statalitatea dacică și creșterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de către romani, colonizarea și romanizarea intensivă , continuitatea populației daco-romane pe fundalul năvălirilor populațiilor migratoare și răspândirea creștinismului. Conform informațiilor scriitorilor romani ca Cassius Dio, dacii ar fi supraviețuit în urmă războaielor cu romanii,fiind supuși. Frescele de pe Columna lui Traian, numele dacice din inscripțiile latine din Dacia Romană, consemnarea revoltelor dacilor cuceriți și descoperirile
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
având etimon comun cu termenul „Walh”). Diferențierea limbii romanice orientale în mai multe ramuri, socotite de unii lingviști "dialecte" ale limbii române, iar de alții limbi de sine-stătătoare, se explică prin izolarea diferitelor populații romanice, acestea fiind sedentare și nu migratoare : la nord de Dunăre, în valea Timocului și în Dobrogea, apare dialectul daco-român, iar la sud de Dunăre : aromâna, meglenoromâna și istroromâna. Procesul de diferențiere, care nu necesită premisa unor migrații neatestate și explică diferențele lingvistice și toponimia, este similar
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]