2,760 matches
-
spaniole. Aceasta ar însemna că luptele cu tauri ar putea fi din nou permise în zone care au reușit să le scoată în afara legii, cum sunt Catalonia și Insulele Canare. Asociațiile de protecție a animalelor din Franța, susținute public de cunoscuta militantă pentru drepturile animalelor Brigitte Bardot, au cerut Curții Constituționale scoaterea coridelor în afara legii și în Franța. Susținătorii coridelor susțin că acestea fac parte din patrimoniul cultural al unor oraș precum Nîmes sau Bayonne. În plus, aduc venituri importante, pentru că la
Coridă () [Corola-website/Science/307818_a_309147]
-
unei activități literare intense. În 1634 publică „"La cuna y la sepultura"” („"Leagănul și înmormântarea"”) și o traducere a cărții „"Introducere la viața evlavioasă a lui Francisco de Sales"”; între 1633 și 1635 publică „Remedii pentru orice noroc”, „Epitet”, „Virtute militantă”, „Cele patru fantome”, a doua parte din „Politica lui Dumnezeu”, „Vizita și anatomia capului cardinalului Richelieu” și „Scrisoare pentru Ludovic al XIII-lea”. În 1635 este publicat la Valencia unul dintre numeroasele pamflete destinate să-l defăimeze, „"Tribunalul răzbunării juste
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
de la Mărășești. Mormântul Ostașului Necunoscut este în prezent clasat ca monument istoric de importanța A, Cod LMI: B-IV-m-A-20105. "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cum se numea monumentul la inaugurare, a fost construit în cinstea militanților revoluționari socialiști. Ironia sorții face ca, pentru a se putea încadra în termenul de predare foarte scurt, arhitecții s-au "inspirat" în proporție de 99% tocmai din proiectul lui Samurcaș, supervizat de Antonescu. Monumentul, conceput ca o necropolă, este format
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
pentru socialism, printre care menționăm pe: Ștefan Gheorghiu, Ion C. Frimu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Lucrețiu Pătrășcanu, Grigore Preoteasa, Ilie Pintilie, Constantin Dobrogeanu-Gherea ș.a. În partea dreaptă a monumentului se află un hemiciclu unde erau găzduite urnele funerare ale altor militanți comuniști ca Gheorghe Vasilescu-Vasia, Constantin David, Ada Marinescu, Panait Mușoiu, Barbu Lăzăreanu, Simion Stoilov, Mihail Macavei, Ana Pauker ș.a. La înființare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, care simboliza amintirea păstrată
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
Joseph Goebbels în favoarea lui Adolf Hitler. Cunoscându-l îndeaproape pe Ceaușescu, Popescu îl prezintă în interviurile acordate mai târziu ca pe un om care povestea puține despre sine, disprețuind „"manierele de seducție, plasându-le în afara rigorilor politicii și a comportamentului militantului comunist. Miza pe autoritatea funcției sale, pe datoria subordonaților de a se conforma și pe împrejurarea că strategia sa era de natură să mobilizeze singură."” Popescu amintește evoluția spectaculoasă a gândirii lui Ceaușescu de la nivelul educației modeste însușite, îndeosebi ca
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
Săcuieni și Topolnița, care în afară de funcția normală, erau destinate să o îndeplinească și pe aceea de mausolee. La Arnota, în naos, biruința asupra morții era întărită prin Soborul îngerilor, reprezentat alături de sfinții în picioare, scenă care păstra înțelesul său inițial, militant, acela al imaginii lui Hristos impusă de înseși puterile cerești de îngerii care îi purtau figura înscrisă în medalion, dar și semnificația sa funerară, deoarece la Judecata din urmă Hristos apărea, de asemenea, înconjurat de îngeri. Invocația ca intercesori și
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
a avut profesor de limba germană pe Mihai Eminescu, și apoi la Colegiul Sainte-Barbe din Paris. A frecventat ulterior cursuri de artă dramatică la Paris și cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Bruxelles, activând în paralel ca gazetar și militant socialist. S-a căsătorit civil și religios la 27 februarie 1883 cu Cornelia Morțun, la Roman, iar în luna aprilie au plecat împreună la Bruxelles. S-a întors în România în anul 1884 fără a avea vreo diplomă universitară, dar
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
civil și religios la 27 februarie 1883 cu Cornelia Morțun, la Roman, iar în luna aprilie au plecat împreună la Bruxelles. S-a întors în România în anul 1884 fără a avea vreo diplomă universitară, dar cu un renume de militant socialist, datorat faptului că se numărase printre fondatorii Cercului socialist român din Paris, care a editat revista ""Dacia viitoare"" (1883). Inițial s-a stabilit la București, dar s-a mutat la scurtă vreme în Iași, unde în 1885, a preluat
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Cristian Rakovski (pe numele adevărat Krăstio Gheorghev Stancev, în bulgară: Кръстьо Раковски, în rusă: Христиан Георгиевич Раковский, transliterat: Hristian Gheorghevici Rakovski, n. 1 august 1873, Kotel, Bulgaria - d. 11 septembrie 1941, Oriol, Rusia) a fost un militant socialist și apoi comunist bulgar, de profesie medic, stabilit în România și în Rusia, politician și diplomat sovietic. A activat ca socialist în Bulgaria, Elveția, Germania, Franța, Rusia și România, apoi în conducerea Cominternului. A deținut în trei rânduri - în
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
erou al luptei pantru eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman, Gheorghi Rakovski (1821 - 1867), care s-a născut tot la Kotel și a murit în exil la București. Acesta la rândul sau era un nepot al lui Gheorghi Mamarcev, alt cunoscut militant naționalist care a luptat în 1834 împotriva turcilor, înrolat fiind în armata rusă. Tatăl lui Rakovski, Gheorghi Stancev, care și el era înrudit cu eroii Mamarcev și Gheorghi Sava Rakovski, s-a căsătorit cu ruda sa Maria Terpanska, având o
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
la 23 septembrieîn acelaș an Rakovski a fost pus în stare de arest sub acuzația de „agent al Germaniei”. Suspiciunea că ar acționa în interesul Germaniei fusese întărită de întâlnirea pe care o avusese la București în 1915 cu renumitul militant social democrat menșevic și om de afaceri rus din exil Parvus(Alexandr Ghelfand), care a fost cunoscut ca având legături cu serviciile secrete ale Germaniei. Fiind transferat odată cu administrația română pe teritoriul rămas neocupat în Moldova, la 1 mai 1917
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Rakovski, ca unul din liderii Cominternului, să fie implicat în mișcarea socialistă de stânga din România. Foarte ostili regimului și ideii "României Mari", Rakovski și Zinoviev nu au văzut cu ochi buni poziția patriotică în favoarea Romaniei Mari a unora din militanții socialiști ca Ioan Flueraș, Iosif Jumanca, Constantin Popovici, Leon Ghelerter și cu ocazia aderării Partidului Socialist din România la Comintern au cerut și obținut excluderea acestora din partid. Rakovski a coordonat numeroase sabotaje impotriva Romaniei avandu-l ca executant pe
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Sovietice, ieșirea din izolare. În același an a mai participat la Conferința de la Genova și la cea de la Lausanne. La întoarcerea de la Genova, el și ministrul de externe sovietic Cicerin ar fi fost obiectul unui plan de atentat din partea unui militant socialist-revoluționar, Boris Savinkov. Anii 1923 - 1925 l-au găsit la Londra, unde, însoțit de soție și de fiica vitregă adoptată, Elena Codreanu, a venit ca însărcinat de afaceri la legația U.R.S.S. și a dus negocieri cu guvernul britanic. La
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
misiunea sa. În Franța i-a cunoscut pe ziaristul ex-comunist și criticul stalinismului Boris Souvarine și pe scriitorul româno-francez Panait Istrati care îi urmărise cu interes activitatea încă în România. De asemenea a avut relații calde cu Marcel Pauker, un militant comunist român, și el,se pare apropiat de Troțki. Semnând în 1927 o Declarație considerată în Franța ca „neprietenoasă” , a „opoziției de stânga” sovietice conduse de Troțki, în care se reafirma sprijinul pentru lupta violentă a proletariatului în țările capitaliste
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Rákosi s-a născut la Ada, în județul Bács-Bodrog, ca al patrulea fiu al unui băcan. În cursul Primului Război Mondial a servit în armata austro-ungară până ce a fost capturat pe frontul de est, apoi s-a întors în Ungaria și, ca militant comunist, a făcut parte din guvernul lui Béla Kun. După căderea regimului lui Kun, a fugit în exil în Uniunea Sovietică. Întors în Ungaria, în 1924, a fost arestat și închis până ce în 1940 a fost expulzat in URSS, în schimbul
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
Potrivit propriilor declarații, actorul Sebastian Papaiani și-a pierdut frații gemeni la cutremurul din 1940. Printre clădirile afectate au fost și Închisoarea Doftana, ale cărei ziduri s-au prăbușit, cauzând moartea mai multor persoane. Literatura comunistă emfatizează moartea a 14 militanți comuniști, printre care și Ilie Pintilie, membru CC al PCR. Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 99% (din 371 case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la
Cutremurul din 1940 (România) () [Corola-website/Science/302066_a_303395]
-
Edward Gierek, aflat în impas, a decis creșterea prețului cărnii. Grevele izbucnite erau greu de reprimat. Criza s-a adâncit odată cu intrarea în grevă a muncitorilor de pe șantierele navale din Gdańsk, la 14 august 1980. Aceștia erau conduși de electricianul militant Lech Wałęsa. Pentru prima dată, activitatea greviștilor a fost coordonată, iar guvernul a fost nevoit să se așeze la masa negocierilor și să semneze în august 1980 la Gdańsk un acord prin care se stipulau, printre altele, dreptul la grevă
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
-Iorga (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni, RSS Moldovenească, URSS - d. 11 decembrie 2011, Chișinău, Republica Moldova) a fost o poetă, publicistă, scriitoare, activistă om politic și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România. S-a născut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, în apropiere de Bălți (RSS Moldovenească, URSS), într-o familie de învățători, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chișinău
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]
-
de vedere politic și militar. Astfel, în anul 1964 a fost înființată Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) iar în 1965 au fost comise primele acte de terorism ale mișcării Fatah. Guvernele arabe au adoptat în diplomație un ton anti-israelian mai militant, probabil și datorită presiunii palestiniene. Scopul acțiunilor militare israeliene împotriva Siriei trebuie văzut și din perspectiva acestei evoluții, Siria fiind în aceea perioadă principalul susținător al intereselor palestiniene. În concepția lui Rabin în calitate de comandant al Statului Major al armatei israeliene
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
(născut "Leonid Tisminețki"; n. 26 februarie 1913, Soroca - d. 1981, Otopeni) a fost un militant comunist român evreu, născut în Gubernia Basarabia, în acea vreme, parte a Imperiului Țarist. Dornic să își renege condiția burgheză, a devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1933, și, în aceeași perioadă, a cunoscut-o pe cea
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gînditor politic și militant federalist european de origine austriacă. A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi și al soției acestuia, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Aoyama Mitsu, 1874, d. 1941). Și-a petrecut copilăria în castelul familial din Poběžovice, Boemia, apoi
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
Serghei Gheorghevici Lazo (în rusă: "Серге́й Гео́ргиевич Лазо́"; n. 7 martie 1894, Piatra, ținutul Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. mai 1920, stația Muraviev-Amurskaia, Extremul Orient, RSFS Rusă) a fost un militant comunist din perioada Războiului civil din Rusia (1917-1922). S-a născut într-o familie de moșieri în apropiere de Orhei (azi în Republica Moldova). În 1917, fiind cadet la Academia Militară din Sankt Petersburg, a trecut de partea bolșevicilor. A condus
Serghei Lazo () [Corola-website/Science/302598_a_303927]
-
Moscopol, alături de Ionel Fernic și de mulți alți textieri sau compozitori renumiți ai vremii. Jean Moscopol poate fi considerat cel mai demn continuator al marelui Constantin Tănase, care a avut destule accente împotriva societății în care a trăit. Artistul este militant, implicat în social și în politic. După primul război mondial, Micul Paris, așa cum era supranumit Bucureștiul, avea o dulceața a placerilor. Erau celebre restaurantele, bodegile, berăriile, localurile pentru toate gusturile și toate buzunarele. Acea vreme, în care bucuria era activată
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
largă și stabilă. Acest compromis s-a bazat atât pe înfrângerea Finlandei Roșii în Războiul Civil cât și pe faptul că mare parte din scopurile politice ale Finlandei Albe nu au fost atinse. După ce forțele străine au părăsit Finlanda, facțiunile militante ale Roșiilor și ale Albilor și-au pierdut și ele susținerea, în timp ce integritatea națională și culturală dinainte de 1918, precum și moștenirea fennomaniei, și-au reluat locul de frunte în rândul finlandezilor. Slăbiciunea atât a Germaniei cât și a Rusiei după Primul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și progresiv, introducerea contractului colectiv de muncă, crearea unei Case generale de ajutor pentru boală, invaliditate, lipsă de lucru și bătrânețe, organizarea unui credit agricol, reforma agrară. Constantin Titel Petrescu debutează ca apărător în procesele intentate de-a lungul anilor militanților social-democrați în anul 1911. Primul pe care la apărat, ca avocat, a fost Alexandru Nicolau, coleg de breaslă și facultate. Nicolau publica în paginile ziarului o rubrică intitulată „Scrisori pentru recruți”, în care deplângea condițiile inumane pe care tinerii militari
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]