2,689 matches
-
iluzie prin alta.“ Nu reușesc să urc cuvintele pe buze. Pledoaria m-ar fi justificat, poate, i-aș fi câștigat încrederea ? Călătoarea ridică mâna spre gâtul înalt și robust. Îl înconjoară cu degetele. Mâini palide, subțiri, cu pete brune, unghii minuscule, tăiate sau poate roase până la carne. Degetele tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu pipa, și durdulia blondă Lucica Zaharia. Anton și Marilena Albu își refac cuplul în colțul lor, Ion Caropol cu Tuți, la pupitrul lor, Lucian Vornicu și amicul său prea ocupați, de data asta... Voicu Veturia își bea singură cafeaua : minusculă ceașcă de porțelan „adevărat“ ! Domnul Pasăre nu bea cafea și nici nu fumează. Domnul Nalbandu nu fumează și nici nu bea cafea. Inginerul Manole nu fumează, rareori bea câte o cafea, dar niciodată nu-și refuză soția. Grăbește chiar pasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
insule, Maurice și Rodrigues, formează arhipelagul vulcanic Mascareignes. Distanța între Réunion și Maurice este de 180 de kilometri. între Réunion și Madagascar sunt 800 de kilometri. De la Réunion la Paris e o distanță de 9200 kilometri. în raport cu altele, insula e minusculă. Măsoară 72 de kilometri lungime și 51 lățime. Suprafața e de 2512 kilometri pătrați. Prin comparație, Réunion este mai mică decât departamentul Rhône. în cazul acestei insule, însă, nu atât dimensiunile ei contează, cât imaginea pe care o oferă privitorului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
uimitor, și care totuși se Îndrepta parcă spre un scop și o forță centrală, inexorabilă. Așa arăta furnicarul uriaș de oameni văzut de la distanță, dar, cînd treceai pe lîngă el la mică distanță, totul se spărgea În mii de imagini minuscule, strălucitoare, vii, bogate, În mii de clipe de viață care mi se păreau atît de familiare, atît de firești, Încît simțeam că-i cunosc pe toți oamenii, că țin În palme substanța caldă și palpabilă a vieții lor, că stăpînesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din marele BÎlci, am zărit deodată imaginea luminoasă a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă dădea glas bucuriei, parcă dădea siguranță forței și fericirii ce o trăiam, parcă aduna În conturul său minuscul, ca Între petalele unei flori, toată măreția, strălucirea și varietatea vieții și a străzii, pînă ce s-a deșteptat În mine un sentiment atît de puternic de Încredere și de izbîndă, Încît am crezut că pot să beau și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străzii, pînă ce s-a deșteptat În mine un sentiment atît de puternic de Încredere și de izbîndă, Încît am crezut că pot să beau și să mănînc orașul și să stăpînesc pămîntul. Deodată, În timp ce stăteam acolo și priveam siluetele minuscule ale bărbaților care lucrau la clădire, pășind pe cerul Înalt, ca de cristal, cu mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum hainele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era În același timp oribilă și seducătoare, din pricina gambelor subțiri ca niște fuse, a șoldurilor late, a coloritului bălțat, a chipului anemic și inexpresiv de femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul ei minuscul, ca de pasăre, se săturase pînă la ultimul său atom de o senzualitate bolnavă și lacomă, reducînd toată ființa ei la această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
văzut din nou mortul șezînd În spațiul cenușiu și oamenii mi-au apărut din nou așa cum erau și cum arătau. Iar polițiștii se apropiau iarăși Îmbrîncind oamenii din jurul meu. Dar oamenii nu puteau accepta să se despartă de imaginea aceea minusculă și singuratică a mîndrei morți, șezînd rigid, cu demnitatea grotescă de bețiv, cu zîmbetul său fin - căci oamenii rămîn devotați trupului neînsuflețit și-l păzesc și-l privesc și refuză să-l părăsească pînă ce nu-l Înghite și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
exploreze drumurile bătute și străbătute de bolizii imenși care se schimbau în permanență și să evite locurile minate pentru săpături. Se băgau printre utilajele uriașe, care se deplasau cu o viteză năucitoare, împingând pământul în depozite. Asistența părea o muscă minusculă printre uriași, însă cunoscând traseele, au reușit să se strecoare destul de repede la șosea. Rebegilă în semn de prețuire nu s-a așezat în față... a venit lângă Laur să schimbe câteva vorbe. Și-a dat seama repede, că Laur
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
E și mai îndârjit. Mai face un pas... nu mă pot apăra decât cu bastonul... tremur ! Mă fac mic... mic de tot! Mai face un pas. Trebuie să mă feresc, dar n-am cum... și tremur în continuare. O tobă minusculă trecută de-a curmezișul pieptului, îi întregește aspectul înfiorător de mic războinic ! Pe neașteptate, sare pe mine cu-n strigăt victorios, ca o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de speranță, ca o scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o faleză înaltă îmbrăcată în verdeață, castraveciori de mare țepoși, arbuști minusculi, sălcii pitice și buruieni. Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzag-urile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul nostru
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Costumul lui Adam nu îl dau jos în ruptul capului! Întinzându-se la perete ca un motan în așteptarea desertului la conservă. Giulia, uimită, mai mult amuzată de ținuta de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot rupt și culmea, curat, să-mi ocup locul; Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Din păcate, bugetul nu-mi mai permite. Dar pot să-ți ofer un pahar cu apă, dacă vrei. Patrick părea și mai deprimat decât mi-l aminteam de la ultima noastră întâlnire, iar noul sediu era în același ton. Biroul era minuscul, în nuanțe impersonale de bej, cu o fereastră cu geam fumuriu cu vedere parțială spre o parcare și un zid de cărămidă. Mă așteptasem să găsesc acolo afișe cu cele mai recente cărți publicate, dar pereții erau aproape goi, exceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom descoperi că în spatele ei era ascunsă între ziduri o mică grădină împărțitătă ca o tablă de șah în pătrate regulate de cărări cu pietriș și minuscule garduri vii de buxus. Dar minunea cea mai mare, aflată lângă gardul de sârmă care marca granița dintre domeniul public și cel privat, era un mic iaz mocirlos în care înotau rațe și venea din când în când câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai trage sufletul. Ceața din ziua precedentă se risipise și se arăta a fi o dimineață însorită, dar înăbușitoare. Nu că ne-ar fi deranjat lumina soarelui de afară: camera lui Graham era tot timpul întunecată, având doar o fereastră minusculă acoperită cu o perdea din dantelă care dădea spre curtea din spate a lui Joan și în curțile din spate ale altor case de pe strada alăturată. Eram singuri în casă, era ora zece și jumătate și amândoi eram la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai devreme un pacient foarte bolnav. Al naibii ghinion să te îmbolnăvești în Ajunul Anului Nou! Nu știam dacă voia să spună că era ghinion pentru pacient sau pentru personalul medical, așa că n-am răspuns. Ne-a dus într-un minuscul cabinet fără geam, în care nu era decât o targă și i-a adus Fionei un halat. — Poftim, drăguță. Poți să-l îmbraci? Poate ar fi mai bine să ies, am spus. — E-n regulă, poate să rămână, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pură, brută, sufocantă. Nu contează că avem astă-seară la această masă șase dintre cei mai bogați oameni din țară. Nu contează că tot ce știu ei cu certitudine este că averea mea personală nu se reduce decât la o fracțiune minusculă din propria lor avere. Lăcomia este atât de adânc înrădăcinată în acești oameni, ea a devenit o obișnuință atât de fixă, încât știu că nu vor rezista să nu facă această călătorie, numai și numai pentru a mai răzui ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un om de zăpadă. Atunci ningea și mi-a căzut maiestuos un fulg de nea în palmă. M-am uitat cu atenție la el. Nu era un fulg obișnuit, deoarece pe ceilalți fulgi îi vedeam ca pe niște simple stele minuscule, dar acesta era diferit, având o formă bizară, parcă desprinsă din basme. Dar când credeam că nimic nu poate fi mai ciudat, am auzit o voce spunând: Oare de ce mă topesc vara ? Eram prea mică, atunci, și nu știam ce
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
se desprinde din brăduț, ia foc de la lumînare și-ți vorbește cu voce de om, printre pene, incendiul care urmează, palma paternă, un volum de poezie, un accident rutier. Ultima posibilitate este ilustrată cotidian În reviste de Întins tiraj prin minuscule texte situate lateral de uriașe busturi color aparținînd unor neliniștiți oameni de sex feminin care-și cumpără automobile cu patru uși și coboară prin parbriz Într-o tamponare ce-i obligă să reflecteze serios la sensul vieții, al parbrizului. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa c-am trecut hotărît În dimensiunea ei. Cu zgomotul și furia unui concurent. Nu știu de ce am crescut cu ideea asta americană, că trebuie obligatoriu să ajungi pe primul loc. Mai bine m-aș fi apucat de sport. În urma minusculei mele experiențe printre arpegii mi-am Însușit Însă faptul că extrem de puține lucruri pot depăși În intensitate senzația pe care-o Încerci pînă-n semiluna unghiilor noaptea cînd ești pe scenă, ai cîntat bine, și un Întreg stadion te aplaudă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rînduri: „CÎnd intră În peșteră, Iosif se duse la iesle ca să-și vadă fiul care dormea. Își spuse, Va muri, va trebui să moară, și Îl duru inima” (și acum apare fraza care-ți mai redă, era și timpul, o minusculă speranță, un model egoist de liniște), „dar apoi se gîndi că, după ordinea naturală a lucrurilor, el va muri primul, și că moartea sa, retrăgîndu-l dintre cei vii, făcînd din el absență, Îi va da fiului un soi de eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orei, forma gîndului, sunetele, și, Încetul cu Încetul se țese un glob de inefabile ce dispar instantaneu dacă ești Întrerupt, și nu le mai prinzi, trebuie s-o iei de la capăt, de regulă altădată, globul se sparge În mii de minuscule țăndări dacă te duci fie și numai să-ți cumperi cafea, dacă sună telefonul, dacă soția-ți spune un cuvînt lipsit de balans, ca să n-o mai lungim, cînd scrii, lucrurile nu mai depind decît de un echilibru extrem de precar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene se fluieră, și cele mai impresionante piese au inflexiuni de jazz latino slow adînc albastru, pe care se grefează nisipul ce acoperă c-un murmur de minuscule sunete dezolate așteptările de pe nenumărate promontorii cu texturi sonore fără echivalent, o muzică care nu seamănă cu nici o alta și seamănă cu toate, Într-un singur acord, muzica lumii care pleacă. În timp ce afară se luminează. Și cursorul face blink. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pildă, participam la multe Înmormîntări, eram invitatul de onoare, sau o conturam frumos pe carton, cu carioca, cu coasa, cînd nu-mi ieșea cu efect din dramă personajul principal. Mă gîndesc la armonii. Frazele În interiorul cărora cauți un cuvînt minuscul ce pentru majoritatea oamenilor nu-i decît un semn ca oricare altul, unul de circulație, să zicem, pe care-l poți ignora fără probleme cu poliția, În special În nopțile fără lună, și cu toate astea te Încăpățînezi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]