3,438 matches
-
întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nuntă sau de moarte”. În atmosfera de patriarhalitate, în legănarea molcomă a distihurilor pline de mireasma holdelor de secară, e o melancolie dulce, o împăcare înfiorată: „Ca ieri sosi bunica și vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.// Același drum te-aduse prin lanul de secară./ Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară”. Înapoiat
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
sub care dorm morții, reinterpretând nostalgic pe Lucian Blaga, satul de obârșie „de la Focșani mai la vale”, sat din vremea lui vodă Cantemir, via etc. Accentele pillatiene sunt și ele vizibile: „La vie, Strâmbă-Lemne, bătrânul mic te-mbată / Cu verzile miresme de iod și-amărăciuni;/ În el rămâne luna ușor decolorată, / Când ziua stinge jarul cereștilor tăciuni.” Acolo, în vie, studentul de odinioară citise pe Dante și pe Baudelaire: „De mult au fost acestea - Pe unde-o fi studentul/ care citea
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Cântece din fluier (1960), prima carte personală din exil, unde se instituie un dialog al singurătății pe plaiul veșnic invocat, înfrățit cu celestul („Revarsă-ți harul tău pe plaiuri,/ Pe coama munților, pe ape./ Aprinse rugi din mii de naiuri/ Mireasma inimii-n năstrape//[...]// Întâiul cântec, Doamne, iată-l.../ Ning flori de rai și clopoței./ Tu-mi cânți în fluier: Unul, Tatăl.../ Tot cerul cântă-n anii mei”). Se remarcă predilecția autorului pentru cântec. Plecând de la „cântece de țară”, el se
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații agreste sacre, nealterate de surogate ale vieții moderne. Dar poetul însuși e un solitar, un sihăstrit în felul său, rezonanța în actualitate a versului asigurându-i-o meditația profundă asupra eternului uman. SCRIERI: Elegii sub stele
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
orientări din epocă, sunt incontestabile. După Obelisc (1974), culegere integral construită pe teme „patriotice”, unele cu evidente atitudini de circumstanță, imagistica autorului se coagulează în jurul unor obsesii ce vizează eul lăuntric, răspunsurile sensibilității poetice la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să fie poetul, titlul unui poem din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
unele cu evidente atitudini de circumstanță, imagistica autorului se coagulează în jurul unor obsesii ce vizează eul lăuntric, răspunsurile sensibilității poetice la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate. Vulnerabil să fie poetul, titlul unui poem din Neînceputa mireasmă (1975), pare să fie emblematic: cel care scrie se descoperă vulnerabil în fața existenței, dar și în confruntare cu meandrele verbului (în „ciudatele saline ale creației”). Starea de nesiguranță se acutizează odată cu trecerea timpului, ca în poemele din Autobiografie ermetică. Unui
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
multiplă a ingambamentelor, paradigmele semantice ale textului. Dintre ele, cu precădere Eros și Thanatos, această asociere bipolară, fundamentală pentru poezia lui P., se manifestă ca o figură de sursă expresionistă. SCRIERI: Lebede ale puterii, București, 1972; Obelisc, Timișoara, 1974; Neînceputa mireasmă, Timișoara, 1975; Obiecte pierdute, Timișoara, 1980; Clima temperată, București, 1981; Autobiografie ermetică, pref. Șerban Foarță, Timișoara, 1992; Erotica hermetică - Die hermetische Erotik, ed. bilingvă, tr. Balthasar Waitz, Timișoara, 1994; Zaruri de apă, cu desene de Dan Ursachi, Timișoara, 1999; Nopți
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
care nu lipsesc, după canoanele genului, protagoniștii poznași, fie copii, fie simpatice animale, ce probează întru totul un cod moral exemplar. SCRIERI: O poveste cu primăvară, cu desene de Nicolae Sârbu, Timișoara, 1981; Livada, Timișoara, 1986; Cântecul biruinței, București, 1988; Miresmele câmpului, Sibiu, 1993; Vacanța la bunici, Deva, 1995; Castelul de smarald, Deva, 1996; Moș Crăciun, Deva, 1996; Vine iepurașul, Deva, 1997; Alfabetul. Să-l învețe toate mințile istețe, Deva, 1997; Grădina, Deva, 2000. Repere bibliografice: Radu Ciobanu, „Livada”, „Drumul socialismului
POP-MARCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288897_a_290226]
-
1996; Vine iepurașul, Deva, 1997; Alfabetul. Să-l învețe toate mințile istețe, Deva, 1997; Grădina, Deva, 2000. Repere bibliografice: Radu Ciobanu, „Livada”, „Drumul socialismului” (Deva), 1986, 13 decembrie; Radu Ciobanu, O vocație, „Drumul socialismului” (Deva), 1989, 11 martie; I. Nichita, „Miresmele câmpului”, „Graiul Sălajului”, 1993, 10 decembrie; Vladimir Pop-Mărcanu la 80 de ani. Biobibliografie, Deva, 2002. Ct.C.
POP-MARCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288897_a_290226]
-
une moralité, Paris, 1921; Leș Innocentes ou La Sagesse des femmes, Paris, 1923; Leș Climats, Paris, 1924; Le Poème de l’amour, Paris, 1924; Passions et vanités, Paris, 1926; L’Honneur de souffrir, Paris, 1927; Elenă Văcărescu, Anna de Noailles, Miresme de departe, tr. A. Pop-Marțian și Ștefan Bălcești, Câmpulung Muscel, 1927; Poèmes d’enfance, Paris, 1929; Exactitudes, Paris, 1930; Le Livre de mă vie, Paris, 1932; Derniers vers et Poèmes d’enfance, Paris, 1934; Elenă Văcărescu, Anna de Noailles, Versuri
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
1974; Viktor Goleavkin, Tăticul meu drag, București, 1975; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Madelaine Fortunescu și Leonid Dimov), Romanul sovietic, Iași, 1978 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Irina Guro, Drumul spre Rübezahl, București, 1976; Galina Serebreakova, Mireasmă de mixandre, București, 1976 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Gheorghi Markov, Siberia, I-II, postafața trad., București, 1976-1984 (în colaborare cu Fănuș Neagu); Aleksandr Vampilov, Vara trecută la Ciulimsk, București, 1977; Nuvele rusești, I-II, București, 1978; Mihail Bulgakov, Ouăle
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând și ierburile sfinte/ Țărâna dă miresme de tămâi/ Când cornul mă chema spre legăminte/ Tu încleștai amarnic: «Mai rămâi!»” (Amintiri spre Someș). Figura voievodală, de sorginte eminesciană, se preface aici în chip de războinic, luptător, mesager de cultură, liant între epoci și culturi diferite, trimis civilizator
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic „se rumenesc berbecii în lungi frigări de măr sălbatic”, în „aerul tăiat de păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
M., aflată multă vreme sub semnul lirismului simbolist. În Garoafe roșii poeta nu-și etalează, cu mici excepții, propriile stări, ci vorbește despre erotism ca trăire universală. Bunăoară, într-un mic ciclu intitulat Portrete, „pictează” o „libelulă efemeră”, învăluită în miresme și gânduri perverse, o vampă „cu gestul și mișcarea subtilei curtizane”, o felină cu ochi „ce-nchid sub gene” „o mare de păcate”, cu un păr negru, greu „ca un parfum de orhidee”, o detracată cu „privirea oarbă” a unor
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
securizante. Poet al contactului direct cu sevele și miracolele firii, fantast („calc printre greșeli/ și vorbesc despre aripi”), tinzând la recucerirea și perpetuarea prin evocare a candorilor copilăriei, a satului și câmpiei natale și găsind în iubire o prelungire a miresmei lor, el poate să scrie și în alte chei: ironică, punând cotidianul în vecinătate cu propria lume de esențe pure, elegiac-meditativă sau chiar sumbră, compunând versuri ce se resimt de atmosfera dezumanizantă a ultimilor ani de regim totalitar. În volumul
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
din amvoane seamănă cu o ploaie de OZN-uri lingvistice. Ei înțeleg la fel de puțin și din profunda simbolistică teologică a liturghiei. Ce s-ar putea face? Socotită de Sfinții Părinți drept „cerul pe pământ”, liturghia dramatizează prin gesturi, imagini, sunete, miresme și cuvinte evenimentul mistic al unirii omului cu Dumnezeu. Spre deosebire de un simplu discurs moral, care s-ar putea explica pe sine, rațiunile teologice ale liturghiei nu pot fi înțelese imediat, de la o duminică la alta. Fără să fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sufletului luminat se bucură de chipul unui grădinar cu barbă albă - cel care, iubind florile și albinele cu egală tandrețe, nu găsește timp pentru vorbirea de rău. Pacificat, bătrânul înțelept îngrijește salcâmii ca pe niște orhidee și se îmbată de miresmele Duhului. În palatul cu multe odăi al unui astfel de suflet, muritorii de rând caută - prin rugăciune și spovadă - odihna. La ce bun, atunci, filozofia dacă Sf. Pavel are dreptate: „Cunoașterea îngâmfă și dragostea zidește”? Multiplultc "Multiplul" Îmi amintesc cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a altor modele metafizice născute în interiorul creștinismului decât cele îndatorate scolasticii sau revoluției protestante. Unde se ascunde unicitatea teologică a Răsăritului? Lucian Blaga a surprins tensiunea acestei lumi încă neînțelese vorbind despre „inspirația sofianică” și „transcendentul care se coboară”. Păstrând mireasma tainei revelației, gânditorii ortodocși au refuzat obiectivarea conceptuală a Dumnezeirii și imaginarea divinului sub titlul de Ființare supremă. Un mistic capadocian de mare influență, Sf. Grigorie de Nyssa (†394) - socotit de cel de-al doilea sinod de la Niceea (787) drept
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ultim face ca și referirea normativă la „Scriptură” sau „Revelație” să își piardă din vechiul conținut normativ 2. Ce ne rămâne în acest caz? Un creștinism poetic - literalmente in-consistent - în care „va trebui să învățăm să ne sprijinim pe aer, miresme, pe treceri, petreceri și sufluri” 1. Doar două pagini mai jos, la critica gnosticismului 2 Patapievici adaugă o apologie aparent dochetistă a Duhului. Este un text ce respiră un aer non-confesional și care sugerează posibilitatea unei relații cu Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cuvintele rugăciunii din Ghetsimani, plânsul creației din Vinerea Mare sau coborârea în iad. Punctul maxim al acestui avans în sfera nevăzutului este atins de icoana Învierii Domnului, ai cărei martori de primă instanță sunt doar Tatăl, mormântul gol și giulgiul cu miresme. Icoana clasică a Învierii este de fapt icoana pogorârii în iad, ce păstrează câteva elemente esențiale din reprezentarea răstignirii (îngerii revin cu glas de bucurie, iar Crucea este orizontală și apasă, tot la „locul Căpățânii”, peste împărăția morții). Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
evocată mai înainte, în vreme ce lunecam încet pe o mare parcă adormită în plină amiază și învăluită în aburi, multe nasuri de pe puntea vasului Pequod se dovediră mai vigilente decît cele trei perechi de ochi“ din vîrfurile catargelor. Adulmecaseră, pasămite, o mireasmă stranie și nu prea plăcută. Ă Pun rămășag că, undeva pe aproape, se află niscaiva cașaloți dintre ăi pe care i-am gîdilat deunăzi cu drugii, spuse Stubb. Eram sigur c-au să-și arate coada pînă la urmă! Deodată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parfumată și nici nu poate fi altfel, cînd e sănătoasă, căci face multă mișcare și umblă mereu, deși, ce-i drept, rareori în aer liber. Eu unul afirm sus și tare că mișcarea cozii unui cașalot răspîndește deasupra apei o mireasmă, cam ca aceea ce se degajă din rochia foșnitoare a unei cucoane parfumate cu mosc, cînd trece printr-un salon încălzit. Cu ce aș putea oare compara cașalotul, din acest punct de vedere, ținînd seama de dimensiunile lui, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ți pleci capul ca în fața fermecătorului zeu Pan. Dar în creierul lui Ahab nu prea încolțeau asemenea gânduri despre Pan, în clipa cînd, stînd ca o statuie de fier în obișnuitul său loc de lîngă arborele artimon, adulmeca distrat dulcea mireasmă de mosc a insulelor Bashee îîn ale căror încîntătoare păduri se plimbau de bună seamă perechi de îndrăgostiți), iar cu cealaltă nară adulmeca, foarte conștient, aerul sărat al mărilor proaspăt găsite, al acestor mări în care înota desigur, chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
frumoasă, de vreo jumătate de pogon, revărsându-se în jurul unui enorm cedru de Himalaya, ca o maree verde, răcoroasă în jurul unei stânci. Trotuarul și aleea erau foarte largi, iar pe alee se găseau trei salcâmi de toată frumusețea. Era o mireasmă puternică de vară în dimineața aceea și vegetația stătea neclintită în aerul încremenit a ceea ce se poate numi o zi plăcută. În Somnul de veci, atenția lui Marlowe fusese confiscată, la intrarea în casa generalului Sternwood, de vitraliul reprezentând un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]