5,723 matches
-
Despre nașterea și despre moartea Sfinților Părinți (De ortu et obitu Patrum) unde sunt prezentate personajele cele mai importante din Vechiul și Noul Testament; apoi, Numerele care se găsesc în Sfânta Scriptură (De numeris liber unus), unde este explicată semnificația lor mistică; tipologiile sunt adunate în Alegorii din Sfânta Scriptură (Allegoriae quaedam sacrae Scripturae) și în Întrebări privind Vechiul Testament (Quaestiones in Vetus Testamentum). c) Doctrina creștină În sfera dogmaticii și a moralei creștine, partea cea mai semnificativă este reluarea doctrinei augustiniene a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate printr-un monofizism moderat; deși respinse pe bună dreptate de adversari ca apocrife, acestea aveau să cunoască un enorm succes, mai cu seamă în Occident, firește nu prin tezele cristologice, ci pentru doctrina mistică (aici, pp. ???-???). Teologia calcedoniană, care era preocupată mai ales de definirea ipostazei, era reprezentată cu succes de Leonțiu din Bizanț (care, conform cercetărilor și M. Richard, nu poate fi definit ca un neocalcedonian, ci ca un calcedonian autentic) și, de pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a-i readuce pe calea cea dreaptă pe cei ce se lasă pradă gândurilor lascive din cauza unor termeni prezenți în text, cum sunt denumirile părților trupului femeiesc. Așadar, el refuză interpretarea literală și vede în Cântarea Cântărilor „o profeție a misticului cortegiu nupțial al sufletului perfect și al Cuvântului lui Dumnezeu”. Făcând o paralelă între mireasa din Cântare și prostituata frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită din gentili, devenită mireasă a lui Cristos; însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să înțeleagă adevărurile divine. Sunt apoi rând pe rând trecute în revistă atributele divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă a răului care nu este altceva decât absența parțială a binelui. Tratatul Teologia mistică este în schimb foarte scurt (5 capitole). Pentru a ne apropia de divin, trebuie să ne eliberăm nu numai de senzații, ci și de operațiunile intelectuale; trebuie să practicăm mai degrabă teologia negativă (abandonarea progresivă a tuturor numelor atribuite lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intelectuale; trebuie să practicăm mai degrabă teologia negativă (abandonarea progresivă a tuturor numelor atribuite lui Dumnezeu) decât pe cea pozitivă (să-i atribuim lui Dumnezeu toate numele); și astfel, ca Moise pe muntele Sinai, „să ne cufundăm în întunericul realmente mistic al non-cunoașterii (agnosia)” (cap. 1, PG3, 1001A). Numai acest întuneric, în realitate mai luminos decât lumina, ne permite să vedem și să cunoaștem ceea ce nu se poate nici vedea și nici cunoaște, pe Cel care e deasupra oricărei viziuni și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-au păstrat, iar în parte între ele (însă datele nu sunt întotdeuna clare). Primele ar fi: Mici lucrări teologice (Theologikai hypotypôseis); Despre proprietățile și ordinele îngerilor; Despre suflet; Despre dreapta judecată a lui Dumnezeu. Între Numele divine și Teologia mistică s-ar situa Teologia simbolică; între Teologia mistică și Ierarhia cerească, Imnurile divine, între Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească, tratatul Despre cele inteligibile și cele sensibile. Trimiterile la aceste scrieri conțin și aluzii la conținutul acestora. Părerile cercetătorilor nu concordă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă datele nu sunt întotdeuna clare). Primele ar fi: Mici lucrări teologice (Theologikai hypotypôseis); Despre proprietățile și ordinele îngerilor; Despre suflet; Despre dreapta judecată a lui Dumnezeu. Între Numele divine și Teologia mistică s-ar situa Teologia simbolică; între Teologia mistică și Ierarhia cerească, Imnurile divine, între Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească, tratatul Despre cele inteligibile și cele sensibile. Trimiterile la aceste scrieri conțin și aluzii la conținutul acestora. Părerile cercetătorilor nu concordă în această privință, dar e greu să ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-lea; autorul corpusului dionisian trebuie să fi aparținut acestui cerc. Cu toate acestea, nici una din numeroasele tentative de identificare efectuate până acum nu pare să fi rezistat criticilor. Așa cum am spus, Pseudo Dionisie a exercitat o serioasă influență asupra tradiției mistice și teologice în general; lucrul acesta e prezentat pe larg (în așteptarea unor cercetări mai aprofundate) în a doua parte, datorată mai multor autori - în total 145 de coloane foarte dense! -, a articolului consacrat lui Dionisie în Dictionnaire de spiritualité
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
angelologia. Trebuie apoi măcar să amintim pentru secolul al XV-lea contribuția lui Ioan Gerson care a scris un comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea marea mistică spaniolă culminând cu Ioan al Crucii și în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
abia le-am menționat: într-adevăr, într-un papirus din secolul al patrulea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. În secolul al șaselea, în sfârșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stâlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut totodată cel intitulat Unul-Născut, compus de împăratul Justinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iosif Vulcan, București, 1872; ed. îngr. și pref. Liviu Marian, Chișinău, 1930; [Scrieri], în Julie B.P. Hasdeu, Oeuvres posthumes, II, Paris - București, 1890, 262-280, în B.P. Hasdeu, Opere, I, îngr. Stancu Ilin, introd. George Munteanu, București, 1986, 335-342; Un filosof mistic, tr. M. Majewski, pref. Em. C. Grigoraș, București, 1930; Neizdannâia stihotvoreniia, Chișinău, 1930; Problema timpului nostru, tr. N. Covali, pref. Em. C. Grigoraș, București, 1938; Izbrannoe, pref. I.S. Vasilenko, Chișinău, 1956; Izbrannoe, îngr. N.N. Romanenko, pref. P.T. Balmuș, Chișinău, 1986
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
Mihai Eminescu” al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira și păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995), Infinitul de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip Hölderlin, susținut de credința în poezie ca act demiurgic, taumaturgic și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
dă lupta între spirit și materie, se face trecerea la trăiri ideale, purificate în cel mai înalt grad prin lumina solară. Actul poetic ține de sacru și nu poate fi conceput decât ca spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
spiritul nostru tranzacțional”, bunătatea, toleranța, lipsa dorinței de răzbunare. În completarea portretului psihologic, afirmă că românul are inteligență vioaie, suplă, că țăranul e înzestrat cu un spirit critic foarte dezvoltat, ironic și filosofic; lipsit de educație religioasă, acesta nu este mistic, ci mai degrabă superstițios. Ceea ce omite să evidențieze (tocmai el, doctrinarul țărănist) este dragostea de pământ a omului de la țară. După ce pune încă o dată în lumină funcția adaptării, ca expresie a vitalității noastre de-a lungul atâtor vicisitudini ale istoriei
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
sine oprimarea. Tezele principale ale programului său politic sunt libertatea individuală absolută, salvgardarea naționalității, republica. Ca un profet al revoluției, invocă adeseori divinitatea în maniera, poematică, a Cântării României, apelând la citate și ilustrări biblice, ceea ce conferă discursurilor o coloratură mistică, fără ca omul să fi fost un spirit religios. Influența romanticilor Jules Michelet și Edgar Quinet, a lui Lamennais, dar și a socialismului utopic se regăsește în opera politică și socială a tribunului, în care el investește fantezie, patos, o forță
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
se adumbresc - liniștit fluviu Lethe/ Ajungând spre ostroavele tăcute ale morților/ Iar pe drumul rupt în adâncimi/ Vine înapoi cea mai grea/ Cea mai ucigătoare otravă/ Plăsmuită în cupoarele de sub oceane grele”). Lumea astfel suspendată, cu prelungiri spre un dincolo mistic („Deschid aceste porți spre o lume fără margini/ Deasupra cărora serafii cântă-n mâini cu stele/ [...] Mângâie-mi pe veci auzul cu glasuri cerești/ Și ochii să se-mbete de arderea albastră/ a lemnului sfânt”), se regenerează, oracular, prin cosmogonii
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
cu paranteze teoretizante neconcludente sau neavenite, analiza temelor din lirica lui Vinea, partea cea mai consistentă a lucrării, ar fi putut constitui uvertura unei pline de sugestii interpretări critice. S. comentează motivele și simbolurile „imaculării” din Ora fântânilor, decriptează nucleele mistice (Sfântul, Rugă, Proorocul, Vid), inventariază imaginarul din linia expresionismului magic ( Peisaj, Câinele pământului, Moara umbrelor, Ielele, Adam). Totodată, în investigarea prozei lui Vinea, eseistul este printre cei dintâi care decelează, alături de influențe de tip romantic, rolul freudismului și al suprarealismului
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
aria observației și investighează mai nuanțat câmpul vieții sufletești, tratând un caz de conștiință, nu numai individual, ci și colectiv ori ca proiecție a general umanului. Protagonistul cărții e Apostol Bologa, fiu de memorandist, intelectual cu studii filosofice și înclinații mistice din cauza educației religioase primite în copilărie. La izbucnirea războiului, ca singur fecior al familiei, rămâne acasă. Se angajează voluntar dintr-o reacție de orgoliu masculin, vrând să-și demonstreze curajul în ochii logodnicei sale, care admira uniformele ulanilor. Pe front
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ș.a. În volumul al doilea se află o analiză a principalelor „arhitecturi epice”, de la aceea a romanului arab, japonez sau bizantin până la cea de tip medieval sau renascentist. Bunăoară, datele fundamentale ale bizantinismului (estetismul duplicității, destinul individual privit ca teleologie mistică) ar explica predilecția pentru cultivarea romanului hagiografic sau a celui „secret” (cele două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul arab, monogatari, romanul medieval al căutării
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
mitologic din Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov), Timpul celor aleși poate fi citit ca roman de descriere a mediilor (monden-universitare), ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste de dragoste. Prin formula romanului în roman - acestea sunt capitolele eliminate de cenzură în prima ediție - se deschide altă breșă ficțională sau metaromanescă, iar scrierea primește implicații parabolice sau mistice. Riscul investirii de tip bovaric în propriul personaj se vede mai ales în romanul Platonia (1999), unde R. se transformă în apărător necondiționat al eroinei sale, a cărei idealizare excesivă atacă rezistența estetică a scrierii, dându-i o alură excesiv
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
de altă parte, seria anunțată timid înainte de 1989, odată cu Anotimp (1985), și constituită din Poeme creștine (1999), Sacra Coralia (2002), Poeme antisatanice (2002) și Mersul pe fulger (2003) dispune ordonarea substanței poetice în funcție de sinteza între perspectiva filosofică metafizică și fervoarea mistică a credinciosului. Adecvat însă mai degrabă registrului clasic, bucolic, decât redării prin vers a subtilităților conceptuale, stilul nu reușește întotdeauna să evite alăturările metaforice sterile ori scientismul ostentativ. Privite în ansamblu, scrierile lui S.-P. poartă marca unui efort artistic
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
În lacrima vitroasă care cântă, / Căci doar aici veți fi mângâiați / Și doar aici veți odihni fără durere / Așa cum doar în placenta primordială poate fi, / Așa cum doar în afara morții poți zdrobi moartea”. Trăirea intensă a sacrului nu atinge însă extazul mistic, insul rămâne înfricoșat, orbecăind, prins în magma vanităților omenești: „Încă o zi, încă un an, / Mai lasă-mă, Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să extermine pentru ea întreaga omenire. În percepția lui, intelectualii sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în calea revoluției. Așa-zisa „revoluție” îl spulberă însă, curând
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
Rollinat. Sunt prezentați Jean Richepin, Leconte de Lisle, E.A. Poe, Théophile Gautier, prerafaelitul Dante Gabriel Rosetti, Lamartine, Musset, Byron. Traducerile din L. arată aceleași predilecții: Al. Macedonski publică Întunecimile după Byron, Cincinat Pavelescu traduce Apologia dracului de Jean Richepin, Lacul mistic după Leconte de Lisle și Antoniu și Cleopatra după José Maria de Heredia. S.C.
LUMINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]