KorAP: Find »[drukola/base=mitic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...209 >

5,217 matches

Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643

a Petrii, om harnic, cu dragoste de familie, care se joacă cu copiii, dar disprețuiește învățătura, deoarece, dacă toți ar învăța carte, "n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele". Mama lui Nică este o mater genitrix a universului mitic al copilăriei (Mircea Tomșa). Prin calitățile ei, Smaranda face legătura dintre existența fenomenală (spațiul familial) și infinitul cosmic, știind să facă tot felul de minunății. Ea este păstrătoarea unor credințe și ritualuri străvechi, de care se folosește pentru a asigura

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Luceafărul, O, rămâi, Peste vârfuri. c. evocarea trecutului istoric poetul a evocat trecutul glorios al poporului în antiteză cu prezentul decăzut (Scrisoarea III), lupta împotriva inechității sociale (Împărat și proletar), vremelnicia civilizațiilor, evocarea ținutului fabulos al Daciei, cu multe elemente mitice și legende populare (Memento mori, Egipetul, Veneția). d. poezia de inspirație filosofică în multe poezii identificăm elemente care se înscriu în această temă: "dorul nemărginit", viața ca vis, voința oarbă de a trăi, identitatea indivizilor prin moarte, titanismul și revolta

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
expresive ale poeziei populare, încât opera sa a devenit: "expresia integrală a sufletului românesc" (N. Iorga). Limbajul poetic insolit este marcat de invenția verbală și metaforică, magia ritmului și muzicalitatea interioară a versurilor, sensibilitatea reflexivă. În proiectele sale viza vârsta mitică și eroică a istoriei neamului, fiind atras de misterele genezei; și-a propus o epopee dacică, "o mitologie proprie românească". În unele poezii apare sentimentul dorului, "o stare de alean și de elan" (George Munteanu), o formă de viață, o

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
sentimentul zădărniciei la gândul efemerității omului pe pământ, al deșertăciunii cu privire la dispariția civilizațiilor (Memento mori Panorama deșertăciunilor). Timpul este ireversibil (''Numai omu-i trecător/ Pe pământ rătăcitor"). Vizionarul romantic încearcă să se salveze prin evaziunea din timpul biografic în timpul eternității, în timpul mitic sau in timpul istoric. În poemul Luceafărul, timpul este nesfârșit, deoarece Luceafărul se întrupează din soare și noapte, elemente ale eternității. În Scrisoarea I, timpul este ambivalent (infinit și trecător), reprezentat de lună și ceasornic. Altădată, poetul se refugiază în timpul

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
sau in timpul istoric. În poemul Luceafărul, timpul este nesfârșit, deoarece Luceafărul se întrupează din soare și noapte, elemente ale eternității. În Scrisoarea I, timpul este ambivalent (infinit și trecător), reprezentat de lună și ceasornic. Altădată, poetul se refugiază în timpul mitic al Daciei legendare (Memento mori) sau într-un timp istoric, în viziunea lui grandioasă (Scrisoarea III). Evaziunea în spațiu: un spațiu cosmic sau un spațiu terestru paradisiac. Viziunea cosmică se află sub semnul titanismului revoltat, a năzuinței spre Absolut (tabloul

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
care înnobilează mintea și sufletul: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Poezia transfigurează realitatea, re-creează, prin cuvânt, alt univers; e un rezultat al gândirii mitice și simbolice. Poezia transfigurează prin metamorfoza "joc cu icoane"... Poetul caută cuvântul "ce exprimă adevărul" (adevărul vieții, sentimente profunde), aspiră spre o artă ideală, dar nu se poate manifesta într-o societate superficială, meschină. El își exprimă viziunea filosofică asupra

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Lacul, Dorința, Floare albastră, Lasă-ți lumea, Sara pe deal); b) dezamăgire exprimată în ton de romanță (Pe lângă plopii fără soț, Te duci, De câte ori, iubito..., Din valurile vremii, De ce nu-mi vii, Sonete). Natura eminesciană e intimă (familiară, ocrotitoare) și mitică (luxuriantă, paradisiacă), iar dragostea e un vis, în care se desfășoară ritualuri solemne și grave. Îndrăgostiții, îmbătați de farmec, se întorc în timp, încercând să refacă unitatea primordială a mitului. Poet al visului cosmic și mitologic, Eminescu a fost influențat

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
întreagă/ Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu gesturi tandre, iar verbul la gerunziu "surâzând" aduce o notă de optimism. Lângă salcâmul de pe deal se prefigurează regăsirea "cuplului mitic", aspirația spre iubirea absolută, avântarea teluricului spre înalt. Salcâmul este un simbol al statorniciei existenței, în general, dar și al statorniciei sentimentului erotic. În dorința de a prelungi clipa în eternitate, îndrăgostiții vor evada din real în oniric ("vom adormi

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
de dragoste este exprimată și de verbul la imperativ vino, de conjuncția copulativă și care face legătura între natură și iubire, de repetiție ("vom fi singuri-singurei"). În timp ce izvorul "tremură pe prund", natura cu sălbăticia și izolarea ei amintesc de repetabilitatea mitică a contopirii dintre om și codru. Secvența a II-a (strofele II, III, IV) sugerează posibila întâlnire a celor doi, într-un joc al iubirii, începând cu apropierea și continuând cu un adevărat ritual erotic, exprimat prin gesturi tandre. Dorința

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul meditează asupra iubirii, a îndrăgostiților care semnifică un simbol mitic al perpetuării vieții. Limbajul artistic are o coloratură populară prin formele de viitor popular ("or să-ți cadă", "șede-vei") sugerând optimismul, speranța împlinirii iubirii absolute. Repetițiile sugerează intensificarea sentimentului ("rânduri-rânduri"), personificările semnifică participarea naturii la trăirea sentimentului, iar epitetele

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
în linii mari, reliefează condiția efemeră a omului față de veșnicia codrului. Atât geniul uman cât și geniul natural exprimă idei despre ordinea universală, propria lor esență și relația dintre ei. Mai întâi, poetul bucuros de revedere se adresează codrului (personaj mitic) pe un ton familiar, ca unui vechi prieten, și se întristează gândindu-se la trecerea timpului. Pe de o parte, poetul se maturizează, conștient de condiția efemeră, iar pe de altă parte, codrul "mereu întinerește". Deși pentru codru, timpul rămâne

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
în prima parte a poeziei, percepția timpului se face cu detașare și obiectivitate, punându-se accent pe comunicarea omului cu natura, în partea a doua se constată o interiorizare a comunicării. Apropierea de folclor este evidentă: preluarea motivului codrului (ființă mitică), familiaritatea stilului, dialogul cu natura, adresarea directă, folosirea diminutivelor ("codruțule", "drăguțule"), repetarea conjuncției "și", forme verbale arhaice ("au trecut", "am îmblat"), construcții ale stilului oral, structura prozodică, amintind de creația populară (ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, rimele-perechi). Scrisoarea I

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu viziunea mitică despre nașterea lumii și originea elementelor primare. Din substratul folcloric se rețin: formula de basm cu care se deschide opera, portretul fetei de împărat, metamorfozele Luceafărului (a. se întrupează din cer și mare pentru a căpăta înfățișarea neptunică; b. se

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Gala Galaction, a stârnit animozități. Interesul său se deplasa spre o poezie abstractizată, intelectualizată (I. Barbu, Camil Petrescu), o proză de inspirație citadină și analiză psihologică ( Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu), un teatru problematizant, de inspirație mitică (L. Blaga). E. Lovinescu sublinia că nu influența orientală este benefică pentru noi și că orice progres al culturii române e un produs al contactului cu apusul. Sincronizarea a însemnat mai întâi o imitație care pornește de sus în jos

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
să vândă porumb, Ilie Moromete relatează cu mare efect ce s-a întâmplat, în timp ce fiii mai mari concluzionează "că a omorât caii și căruța de pomană și că și-a bătut joc de munca lor". Evenimentele propriei existențe iau dimensiuni mitice. Ilie Moromete este un "narator simbolic" (Eugen Simion), un narator mitic, menit să creeze iluzia inițiatică a întâmplărilor exemplare. Recurgând la o anume strategie a oralității, face ordine în labirintul încâlcit al ideilor. Vorbește singur, deoarece "nimeni nu merita să

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
a întâmplat, în timp ce fiii mai mari concluzionează "că a omorât caii și căruța de pomană și că și-a bătut joc de munca lor". Evenimentele propriei existențe iau dimensiuni mitice. Ilie Moromete este un "narator simbolic" (Eugen Simion), un narator mitic, menit să creeze iluzia inițiatică a întâmplărilor exemplare. Recurgând la o anume strategie a oralității, face ordine în labirintul încâlcit al ideilor. Vorbește singur, deoarece "nimeni nu merita să-i asculte gândurile", se adresează unui interlocutor imaginar, un interlocutor ideal

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
adevăr și dreptate, apără tradiția, este convinsă că întâmplările fac parte din ceva etern: natură, sat pastoral, tradiție ancestrală, dragoste. Pentru ea sacrul este un mod de conciliere cu eternul și trăiește într-o durată concretă, prezentă, și în alta mitică. Vitoria e un temperament solar, cu reacții repezi, are mentalitate arhetipală și atitudini hieratice, purificatoare. Având o viziune globală a lumii în care trăiește, cunoaște ritualul unei vieți simple, deține memoria întregii specii, interpretează semne infailibile. "Vitoria nu-i o

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
cu drumuri șerpuitoare, în care întâlnim simbolul labirintului, într-un regat al morții: "Pe urmă, a suit un drum șerpuit săpat în stâncă, ocolit în singurătăți pe sub vulturi". Există în roman două lumi între care se află interferențele: una simbolică, mitică, și alta epică. Romanul Baltagul este un "poem al naturii și al sufletului omului simplu", o "Mioriță în dimensiuni mari" (G. Călinescu). Cercetând sursele culturale ale romanului, exegeții au identificat idei și motive mitologice românești în baladele Salga, Dolca, Miorița

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
este un "poem al naturii și al sufletului omului simplu", o "Mioriță în dimensiuni mari" (G. Călinescu). Cercetând sursele culturale ale romanului, exegeții au identificat idei și motive mitologice românești în baladele Salga, Dolca, Miorița. Vitoria Lipan este un personaj mitic, o figură reprezentativă de erou popular, având calitățile omului simplu de la țară: cultul pentru adevăr și dreptate, respectarea legilor strămoșești și a datinilor. De la început, neliniștea sa interioară se exteriorizează, se orientează în presupunerile ei după știința semnelor, după experiența

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
semnelor, după experiența morală, după vise care sunt semne rău-prevestitoare (Nechifor Lipan, întors cu spatele trece o apă), scotocește în memoria afectivă și neliniștea devine bănuială, se conduce după semnele naturii, și nu după calendar. Altădată, semnele vin din timpuri mitice (cocoșul s-a întors cu pliscul spre poartă, dând semn de plecare), bănuiala devine certitudine și se hotărăște să plece în căutarea soțului; căutările din labirintul interior, dinlăuntrul Vitoriei semnifică parcurgerea drumului de la întunericul neștiinței la lumina certitudinii. Având nevoie

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Jderi e un roman tradițional, care respectă convenția naratorului omniscient și a textului accesibil. Romanul are trei volume: "Ucenicia lui Ionuț", "Izvorul Alb", "Oamenii Măriei-Sale". Având un caracter epopeic, romanul reprezintă o cronică a vieții sociale a epocii în viziune mitică, din Moldova, în timpul lui Ștefan cel Mare. Frații Jderi, în număr de cinci, aveau o misiune nobilă, în a doua jumătate a secolului al XV-ea, în Moldova. Primul volum se deschide cu hramul Mănăstirii Neamțului, unde Alexăndrel Voievod se face

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Sadoveanu alternează planul social cu planul istoric, înfățișând viața moldovenilor care se desfășoară între real și miraculos, cu datini, credințe, superstiții, practici magice, descântece și vrăji, povești, evocarea fantasmelor și a duhurilor. Evocând istoria Moldovei, autorul vine cu o viziune mitică, personaje cu structuri romantice, fapte prezentate obiectiv, la persoana a III-a. Se reține portretul lui Ștefan cel Mare: "mustața ușor încărunțită", "o puternică strângere a buzelor", dar și portretul psihologic și moral: caracterul său justițiar, familiaritatea cu oamenii simpli

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
un poem folcloric, un roman realist, un roman de aventură, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social (Mariana Badea), "un roman de romane", o rapsodie națională. Bătălia de la Vaslui este strălucit descrisă, cu personaje de dimensiuni mitice, fabuloase, într-o viziune romantică și legendară. Conducându-se după semnele vremii, moldovenii respectă datinile, tradițiile din vremuri îndepărtate, superstițiile, practicile magice, mitul bourului alb care are puteri miraculoase asupra oilor. "Oamenii Măriei-Sale" sunt: Jderii (boieri de rangul al doilea

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
să înțeleagă "de ce răsare și asfințește soarele". În sufletele celorlalți provoca spaimă și admirație. El este un personaj clasic (acționează sub imperiul datoriei față de popor, în relația rațiune-pasiune, învinge rațiunea), dar este și un personaj romantic, având trăsături excepționale, aură mitică, legendară, vitejie fabuloasă, patriotism, eroism excepțional, calități de suveran luminat și autoritar. Dinamic, multidimensional, arhetipal, Ștefan cel Mare este un personaj-sinteză. Deși se insistă mai mult asupra figurii de conducător, cu aura lui legendară, sunt momente când personajul este "umanizat

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
Călinescu a asemănat Hanu Ancuței cu Decameronul lui Boccaccio. Cele nouă povestiri au fost relatate într-un singur loc, la Hanu Ancuței, de țărani moldoveni, care poposeau acolo, fiind participanți sau martori ai evenimentelor trăite. Acestea s-au petrecut în timpul mitic românesc. Toate povestirile au fost relatate la Hanu Ancuței, loc de popas și de petrecere, a țăranilor moldoveni, care "au plăcerea vorbei". E un loc de legendă unde te întâmpina "Ancuța cea tânără sau cealaltă Ancuță", care aducea bucate alese

Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]