KorAP: Find »[drukola/base=mitologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...104 >

2,584 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

În care se integrează fiii perechii Geb și Nut, fii care sunt, la rândul lor, două perechi: Osirisxe "Osiris" și Isisxe "Isis", Sethxe "Seth" și Neftis. Și pentru aceștia pot fi găsite valențe naturaliste, dar importanța lor este de natură mitologică, ei având o capacitate dramatică destul de diferită de cea a strămoșilor lor; mai mult, se organizează Într-un complex de relații care, În Textele Piramidelor, este amintit doar prin aluzii, dar care este atât important În istoria ulterioară a religiei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se mutilează: lui Horus Îi este scos un ochi, iar lui Seth i se smulg testiculele. Sunt prezentați atât Împăcați, cât și În continuă luptă. Toate aceste elemente contradictorii se găsesc la un loc În Textele Piramidelor, Într-o lume mitologică unică, plină de subînțelesuri, care funcționează ca punct de sprijin pentru discursurile rituale. Nu are rost să căutăm contradicțiile, ci este mai bine să subliniem felul În care se prezintă, mereu diferit, sensul unui progres al istoriei ca dialectică a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
adesea dotate scolastic cu un titlu care, ca În cazul unui „reunirea cu propria familie Dincolo”, au mai degrabă un aspect burghez față de destinul unic În lumea de „dincolo”, revendicat constant În formulele regale. Este vorba despre banalizarea unui complex mitologic și ritual exclusiv. Ipuwer spusese: „Secretele regelui Deltei și Văii au fost dezvăluite” și „Taina Piramidelor a fost violată” și deplângea aceste farse publice a ceea ce fusese o prerogativă regală. Dar dacă este o profanare, rezultatele au avut o importanță

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regală. Dar dacă este o profanare, rezultatele au avut o importanță majoră. În formulele care se referă la defuncți, acestora li se dă titlul de „Osirisxe "Osiris"”, care, În Textele Piramidelor, se pune În fața numelui regelui. „Regele Osiris...” este tatăl mitologic mort al regelui mitologic viu identificat cu Horusxe "Horus": faptul că regele este Osiris - regele morților - decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o profanare, rezultatele au avut o importanță majoră. În formulele care se referă la defuncți, acestora li se dă titlul de „Osirisxe "Osiris"”, care, În Textele Piramidelor, se pune În fața numelui regelui. „Regele Osiris...” este tatăl mitologic mort al regelui mitologic viu identificat cu Horusxe "Horus": faptul că regele este Osiris - regele morților - decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se pune În fața numelui regelui. „Regele Osiris...” este tatăl mitologic mort al regelui mitologic viu identificat cu Horusxe "Horus": faptul că regele este Osiris - regele morților - decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta este rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În care orice mort, ca beneficiar al unei formule funerare regale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Amon-Ra", aceasta fiind paralelă cu alte forme În care diferite divinități fuseseră identificate cu Ra. Însă acum i se adaugă În mod regulat titlul de „Rege al zeilor” (cunoscut deja din Regatul de Mijloc) și ocupă o poziție nu atât mitologică, cât mai ales politică. Amon este o divinitatea care Întră târziu În scenă, la fel ca cetatea al cărei patron este, dar de acum Încolo Își va Îmbogăți figura, Își va spori importanța și iși va răspândi cultul și În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lăsă să-i contemple Înfățișarea divină... Maiestatea acestui zeu făcu ceea ce dori cu ea, iar ea Îl lăsă să se bucure de ea și Îl sărută... (Urk. IV 218 sqq.). Astfel, cu un ton care se complace În a fi mitologic, este narată hierogamia din care se naște regina Hatshepsut. Tema este analogă celei din povestea găsită Îxe "Horus"n papirusul Westcar: dar unirea zeului cu o muritoare este văzută din punctul de vedere al pământeanului ca o bucurie a minunilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întregului cler egiptean și deținător al unei puteri enorme. Desigur, cultele locale rezistă, dar se produce și o regularizare a ritualului 1, pe care o cunoaștem acum În amănunt din texte autentice și care, În linii mari, transpune În aluzii mitologice diferitele momente ale serviciului cotidian, analog celui care se poate gândi pentru o ființă umană (astfel, În momentul deschiderii tabernacolului În care este păstrată imaginea divină, ridicarea zăvorului reprezintă scoaterea degetului lui Sethxe "Seth" din ochiul lui Horusxe "Horus"). 15

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
limbaj plin de Încredere și recunoștință care nu datorează nimic teologiei oficiale. În această direcție se formează, chiar spre sfârșitul dinastiei, cel mai cunoscut text religios din literatura egipteană, Imnul lui Aton1 - „soarele” În sens fizic, spre deosebire de Raxe "Ra", „soarele” mitologic -, care constituie „Învățătura” predicată de suveranul Amenofis al IV-lea Akhenaton. Deja În Îndrumările lui Ani se afirmase fără prea mare emfază că „zeul acestei țări este Ra”; acum această idee este reluată Într-un mod mult mai complex. Chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prezența acestuia Își pierde eficacitatea. Numelui zeului i se dă forma grafică a numelor regale, și invers, numele regelui apare adesea fără reprezentarea caracteristică, dar cu semnul definitoriu pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din cetate. Nici această divinizare a regelui nu este nouă În Egipt, ci, așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nici faptul că și În cazul zeităților majore există acum tendința de a se venera materialitatea: poarta templului, Însemnele, ceea ce se manifestă imediat oricui. Aspirația la intimitatea cu divinul mai are, În această perioadă, Încă un aspect elocvent: prezența povestirilor mitologice. Acestea sunt multe și diverse. Cea mai explicită dintre acestea prezintă judecata dintre Horusxe "Horus" și Sethxe "Seth" pentru dreptul de a-l moșteni pe Osirisxe "Osiris" mort1. Sub prezidiul Stăpânului Universal (Atumxe "Atum"), Eneada divină discută aprins cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În epoca ramsidă. În ansamblu, colonia se afla, prin definiție, Într-un mediu impregnat de religia oficială, având În vedere că era menită să se ocupe de pregătirea mormântului regal, În care litaniile solare, ghidurile pentru lumea de „dincolo”, textele mitologice ilustrau pereții, iar simbolurile și imaginile divine populau orice spațiu. Dar această religie este distantă, iar În casele lor sunt venerate micile zeități benefice, mai ales protectorii speciali Amenofis I și Ahmose-Nefertari despre care am vorbit deja; pe lângă acestea apare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fost tocmai nucleul consubstanțialității Între rege și divinitate, fenomen care a caracterizat Întreaga istorie faraonică și care, acum, a fost distrus; după cum am spus deja, teocrația tebană este controlată Încă de puterea regală, dar nu mai există nici o legătură mitologică. Liniștita conviețuire cu zeul a fost Înlocuită cu o atitudine ce poate fi definită ca devoțională. Sfărâmarea unității politice conferă o valoare aparte cetăților individuale și astfel se pun bazele unei implicări majore În cultele locale, care vor acorda o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dar cel mai semnificativ document păstrat din această perioadă este inscripția memphită despre care am vorbit la Început, care vorbește despre crearea lumii prin intermediul cuvântului și a voinței (sau a gândului) zeului Ptahxe "Ptah" și care integrează În povestire informații mitologice mai generale. Un rege nubian, Sciabaka, a pus să fie transcris un text, pe care „l-a găsit mâncat de viermi Între scrierile strămoșilor săi; nu poate fi citit de la Început la sfârșit”. Astfel, regele pune din nou În circulație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În acest domeniu, iar realitatea religioasă are propriile sale valori, chiar dacă, În multe cazuri, acestea sunt ascunse sub culoarea arhaizantă. Se observă o Înflorire a cultelor locale, ceea ce permite revigorarea situației anterioare nivelării teologice și dă impuls cercetărilor filologice și mitologice. În realitate, lumea religioasă din această epocă este rezultatul celei imediat precedente, iar acum se va accentua și mai tare diferența dintre religia populară și cea din temple. Preoții sunt Îmbrăcați diferit de ceilalți, au alte reguli de viață, cunosc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
trebuia să ducă departe. Horus este Apolloxe "Apollo", Amonxe "Amon" este Zeusxe "Zeus", Ptahxe "Ptah" este Hefaistos, Bastetxe "Bastet" este Artemisxe "Artemis", Hathorxe "Hathor", Afroditaxe "Afrodita", Neit, Atena, Osiris Dionis ș.a.m.d. Cele două populații pun În comun patrimoniul mitologic și teologic, iar În ceea ce Îi privește pe greci, aceștia le văd ca rituri grecești și rituri egiptene și vorbesc despre „misterele” lui Osiris și despre „jocuri atletice” În cinstea divinității. 25. EGIPTUL SE DESCHIDE LUMIITC "25. EGIPTUL SE DESCHIDE

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Începuse să se transforme spiritual și intelectual. Explicațiile teologice rămân În continuare cele pe care le-am Întâlnit deja atunci când am citit comentariile la capitolul 17 din Cartea Morților. Iată ce conțin explicațiile unui fragment dintr-un papirus cu conținut mitologic 1, În care Îi regăsim pe zeii Bataxe "Bata" și Anubisxe "Anubis", pe care Îi cunoaștem din relatarea ramsidă: Cât despre câinele al cărui chip este alb, ale cărui ????? sunt negre iar partea dinapoi e roșie, este un animal În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cea a „singularității” limbii aglutinante sumeriene, pentru care nu s-a găsit nici până astăzi o Înrudire lingvistică convingătoare 1, și cea a „ciudățeniei” inițiale În mediul mesopotamian. Trebuie amintită apoi o tradiție care s-a afirmat chiar În interiorul literaturii mitologice sumeriene (mitul lui Oannesxe "Oannes" etc.), conform căreia civilizația sumeriană omonimă a fost introdusă („a sosit”) În Sumer printr-o intervenție divină directă (cf. subcapitolul 5.4). După toate probabilitățile, sumerienii au pătruns În Mesopotamia În urma unei migrații pe la nord

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întregul său. Pentru aceasta, ne vom referi la o cercetare a lui Thorkild Jacobsen (recent dispărut dintre noi), intitulată „Formative Tendencies in Summerian Religion”3, În care autorul identifică printre altele, următoarele șase caracteristici: 1) Religia este un răspuns ideologic (mitologic și teologic) și practic (cultul) la experiența „numinoasă” care, pe de o parte, Înspăimântă omul și, pe de altă parte, Îl fascinează. 2) Divinităților Începuturilor li se atribuie forme specifice, care coincid practic cu principiile active ale vieții (de exemplu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
problema teologico-filozofică a originii zeilor: acest lucru se Întâmplă, mai mult sau mai puțin, la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr., așa cum o demonstrează două texte akkadiene (babiloniene) din perioada respectivă. b) „Teogonia de la Dunnu” Primul este un text mitologic intitulat Teogonia de la Dunnu, care, deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr. Textul povestește că zeii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și la cea adiacentă, de construire și Întreținere a canalelor de irigație, care presupuneau de multe ori mutarea unei mari cantități de pământ dintr-o zonă În alta: situația istorică bine cunoscută a activităților agricole ale locuitorilor Mesopotamiei este transferată mitologic În vremea În care zeii, neputând Încă dispune de munca omului, trebuiau să se comporte ei Înșiși ca și cum ar fi fost oameni. În prima etapă a vieții lor, toți zeii cerești erau, așadar, nevoiți să muncească din greu chiar dacă erau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se Încheie avantajos, pentru că ceilalți zei, În special zeul Înțelepciunii Enchi/ Ea, recunosc faptul că motivele ighighi-lor sunt justificate. Pentru a-i scuti de munca grea, se hotărăște crearea omului pentru a-i Înlocui (cf. subcapitolul 5.3). Această „Învățătură” mitologică despre viața zeilor la Începuturi are cu siguranță un sens funcțional față de istoria imediat următoare care se referă la om: predestinarea sa pentru muncă Îi va permite să-și exprime devoțiunea față de zei prin intermediul actelor de cult (ofrande, jertfe etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Antropomorfismul, simboluri și statui divinetc "3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine" a) Antropomorfismul Mesopotamienii, la fel ca alte popoare, și-au creat despre zei o imagine preponderent antropomorfă, fapt ce rezultă din atestarea arheologică și epigrafică, cu un caracter preponderent mitologic. Zeii au trup, cap, membre, sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se vorbește despre acestea În texte,dar, mai ales, la felul În care sunt tratate În timpul ceremoniilor cultuale, nu putem exclude ideea că statuile divine erau considerate una cu divinitatea personală. Întregul poem neobabilonian Erraxe "Erra" este o personalizată prezentare mitologică glorificatoare a statuii zeului Mardukxe "Marduk" din templul său babilonian de la Esagila. 4. Transcendența și atributele divinetc "4. Transcendența și atributele divine" Încercarea de a da o definiție „filozofică”, punctuală și modernă, a conceptului de „zeu” - sumeriană, d i n

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]