10,397 matches
-
de pitoresc. Dar nu pentru asta v-am adus pe această insulă, dragă prietene. Oricine poate să vă facă să admirați bonete, saboți și case împodobite cu motive decorative, în care pescarii fumează tutun fin în camere cu miros de mobilă lustruită. Eu, în schimb, sunt unul dintre puținii oameni care vă poate arăta ce-i aici cu adevărat important. Am ajuns la dig. Trebuie să mergem de-a lungul lui, ca să ne depărtăm cât mai mult de aceste căsuțe frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pune în valoare fiecare lucru. În sfârșit, luați-o cum vreți, dar am fost făcut papă într-un lagăr de prizonieri. Stați, vă rog. Văd că vă uitați la cameră. E goală, e drept, dar e curată. Un Vermeer, fără mobile și fără cratițe. Fără cărți, de asemenea, căci e mult de când nu mai citesc nimic. Odinioară casa mea era plină de cărți citite doar pe jumătate. E un obicei la fel de scârbos ca și acela de a gusta doar puțin dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie. Uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi aurii supărătoare, stau închise, afară de aceea a biroului unde intrară. In birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrăinate și ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, păru lui Mini același, din fericire pentru adaptarea ei și din nefericire pentru eventualul lor portretist. După exclamările primului moment ale omului amabil
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai conciliant. Dar nu mai era bolnav. Lina porni; ghemuită cum era, bucuroasă să-și arate palatul. Se mai îngrășase încă și gâtul scurt avea două cute mari de carne. Mini admiră un salonaș zugrăvit și decorat cam convențional, cu mobile cam "presărate dar frumoase, cumpărate se vede de la o casă bună, dar fără adaosul nici unui obiect mai personal. Odăile de culcare, acum separate, erau de o parte și de alta a camerei de baie. cabinetul de consultație, foarte spațios, era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu era? Fusese bolnav! Nu atâta cât să nu poată plecai De ce nu plecase? Tot timpul acela avusese regrete și un fel de grijă ce se putea chema remușcare. Urâse dușmanul cu dinții strânși, clar neputincioși. Firește că din alte mobile ca cei de dincolo, clin acțiune, și o altfel de ură ca cea de pe câmpul de luptă! Nimeni nu dorise mai mult ca el pacea și victoria. Pentru că ele aveau să-i asigure din nou liniștea ce-1 mulțumea! Dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
schimbarea de coafură. Marcian ridicase capul întrebător cu un surâs. Apariția îi păruse nespus de comică. Spre a preveni aprecierile, Elena venise spre el și făcuse cu grabă prezintăriîe - în absență, de altfel -■ Mika-Le fiind nimicită, ca și dispărută, după mobila elegantă de acajou a bibliotecei. - Un fel de soră a mea! zisese absurd. Surâsul lui Marcian devenise un râs, bun, sincer, exploziv: - "Un fel"?! - Ma demi-soeur, corectase Elena, râzând și ea. Apoi păruse că așteaptă. Marcian băgase de seamă că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Câteva dintre ele au ajuns la bucătărie. Estera sau Steluța, cum o alintau toți, își privea mama cu admirație. Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului. După câteva momente, Steluța observă mâinile mamei curățind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele albe apucau mărul
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Mațoschiîi părea rău că totul s-a terminat atât de repede. Unde se va mai duce, oare, de acum încolo, zilnic, să se bucure, ca un copil, de jucăria care i se pregătea? Nicăieri, desigur. Mijloacele de transport, angajate, aduceau mobilele pe care le proiectase, pentru garajul, semănând, mai degrabă, cu un mic apartament, cu o minionă casă de vacanță. Căci,în afară de autoturism, aici,încăpuseră și patul, deosebit de atrăgător, și mesuța din colțul ăla, cu cele câteva scaune din plastic, moderne
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
iasă. - Ai răbdare, ai răbdare ! boscorodea madama Rifcă, învelindu-i umerii cu șalul ; îi puse în mână bățul și-l împinse afară. Zeida porni târșit, adunând picioarele și observând cu agerime ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând să rupă prețul. O doamnă cu voaletă intră la „Mobila”. Gras și alb, domnu David, negustorul, își scoase cu familiaritate pălăria, retrăgându-se șchiopătând în umbra ușii. - Am primit chiar ieri comanda din Viana, se făli el cu glas astmatic. Știm noi ce-i place lú domnu’ avocat, coniță. Cucoana
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
își freacă mâinile, iar domnu’ David ține deasupra cheliei grase pălăria șii sărută cu galanterie mănușa. Vesel, o invită să mai poftească : - Eu știu că domnu’ avocat are clientelă bună și-și mărește casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin gârliciul beciului. Gangul dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
acum mă tem s-o părăsesc. Mă încearcă un ciudat regret că mă voi despărți de ea. Mă uit cu tandrețe înapoi, îndelung, înainte de a-mi lua inima în dinți să împing ușa. Azi-noapte, mă găseam într-o casă cu mobile grele, uzate și prăfuite, unde așteptam pe cineva. Auzeam foarte clar zgomot de valuri și am presupus că mă aflam undeva pe malul unei mări. Sentimentul de panică, de neliniște tulbure, care mă stăpânea, fiindcă nu știam nici pe cine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și, fără să dea vreo explicație cuiva, a pornit spre miazănoapte. De atunci, nu l-a mai văzut nimeni. Julius și-a explicat, astfel, ferestrele bătute în cuie, ca să nu le zgâlțâie vântul, poarta dărăpănată, încăperile goale sau pline de mobile nefolosite. Doar grădina a scăpat de decadență, iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu, și, în ciuda egoismului, am oarecari înclinații spre autodistrugere ― am cochetat și cu ideea sinuciderii -, dar e suficient să-mi pun problema morții pentru a deveni laș. În vis, azi-noapte, eram într-o casă părăsită, cu multe camere, ticsite de mobile. Afară, o lună plină lumina un pâlc de pădure. Treceam din cameră în cameră, fără să ajung nicăieri. Nu găseam nici o ieșire din clădire. La un moment dat, am vrut să forțez o fereastră. Noaptea de afară a dispărut și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aparține eului profund al locuitorilor Limei; niciodată nu va fi perfect lămurită: nu se va ști dacă vor să călătorească sau nu, În „cronicile mondene“ sînt gata să jure că nu le place...) Ce mult se schimbase palatul! Cine cumpărase mobilele astea atît de fine? Cine alesese tablourile astea atîrnate pe pereți? Fuseseră comandate de Juan Lucas prin scrisori adresate unui misit Întreprinzător și cu bun gust. Carlos ducea geamantanele din piele de porc, cu o expresie care parcă spunea: „eu-am-mai-fost-cu-ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea. Erau zile frumoase; sărbătorile din octombrie se terminaseră, dar soarele din timpul celor mai bune corride continua să-i Încălzească și acum. Într-o după-amiază Juan Lucas Își făcu apariția fericit că vînduse palatul la prețul dorit și cu mobile cu tot. Era Încîntat; nimic nu-i făcea mai multă plăcere decît să lichideze complet un lucru și să Înceapă altul pornind de la zero. Se simțea ca renăscut, era cuprins de un fel de frenezie a schimbării, Își punea alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își dorea un aperitiv neobișnuit, ieșea să mănînce la vreun restaurant recent inaugurat și voia să vină vara cît mai repede. În schimb, lui Susan nu-i făcea de loc plăcere faptul că era obligată să se despartă de toate mobilele ei, i-ar fi plăcut să păstreze câteva pentru casa cea nouă. Cutare mobilă, bunăoară, i se părea de neînlocuit. „De neînlocuit?“, exclamă Juan Lucas luînd de pe masă o revistă nouă-nouță, toată plină numai cu mobile. Să ne mai aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voia să vină vara cît mai repede. În schimb, lui Susan nu-i făcea de loc plăcere faptul că era obligată să se despartă de toate mobilele ei, i-ar fi plăcut să păstreze câteva pentru casa cea nouă. Cutare mobilă, bunăoară, i se părea de neînlocuit. „De neînlocuit?“, exclamă Juan Lucas luînd de pe masă o revistă nouă-nouță, toată plină numai cu mobile. Să ne mai aducă niște cuburi de gheață! O să-ți arăt Îndată dacă sînt sau nu de neînlocuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se despartă de toate mobilele ei, i-ar fi plăcut să păstreze câteva pentru casa cea nouă. Cutare mobilă, bunăoară, i se părea de neînlocuit. „De neînlocuit?“, exclamă Juan Lucas luînd de pe masă o revistă nouă-nouță, toată plină numai cu mobile. Să ne mai aducă niște cuburi de gheață! O să-ți arăt Îndată dacă sînt sau nu de neînlocuit vechiturile astea!“ Susan se duse chiar ea să aducă puțină gheață văzîndu-l atît de agitat: știa că totul se va Încheia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încheia cu glume și rîsete, ia să vedem cine e mai priceput la glume și la zeflemea; era un duel critic plin de iubire și de ironie, În care o mică frază tăioasă sau o comparație exactă avea să distrugă mobila aleasă de celălalt; un duel fără Învingător și fără Învins, de vreme ce Începeau lupta stînd alături pe canapea cu paharele În mînă, ciocnind și spunîndu-și „cin-cin“ Înainte de a bea, deschizînd revista și Îmbrățișându-se Încă o dată. Erau zile În care totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceșcuța de cafea fierbinte, din care sorbea vreo două-trei Înghițituri, pentru a evita senzația de slăbiciune de la ora unsprezece despre care citise În fugă un afiș de publicitate plimbîndu-se prin Paris. Așezată pe sofa și răsfoind reviste de locuințe și mobile, Își omora timpul pe care Juan Lucas și-l petrecea la birou, sau la golf, sau la vreun bar unde-și dăduse Întîlnire cu Luis Martin Romero. De aceea, cînd sosea, avea Întotdeauna pregătită pentru el cîte o idee nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
va trebui să-și bată capul cu nimic, va avea la dispoziția ei zeci de servitori și ar putea să mai uite cîtva timp de treburile gospodăriei. În felul acesta ar putea să se ocupe exclusiv de selecția și achiziționarea mobilelor care lipsesc (cea mai mare parte venea din Europa) și În general de tot ce era necesar pentru a se putea instala la toamnă În noul palat. Se vor muta toți patru la hotel. Dintre servitori, numai Carlos avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să-și vîre nasul. Ba i se năzărea că servitoarea făcuse una boacănă, ba că Victor, singurul servitor care rezistase mai mult timp la castel, uitase să șteargă mobilele de praf, trebuia să stai tot timpul de coada lui, Victor devenise din ce În ce mai Încrezut cu trecerea timpului. Viața socială a copiilor, Pipo și Rafael, Îi dădea și ea destulă bătaie de cap mătușii Susana. Era mereu preocupată din pricina fetei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult și vara se termina, dar după ce stătu la pîndă cîteva clipe se mai liniști: „Victoria Santa Paciencia, croitoreasa, Încă n-a venit pentru uniformele copiilor“. Se dădu Înapoi, dar nici aici nu era nimeni, În camera asta albă, fără mobile, care uneori se numește infirmerie. Văzu cu plăcere pe masa albă pachetul cu mormanul de cămăși pentru conașul. Înainta să-l ia și să-l desfacă, soarele o orbi ca de obicei, odată s-a gîndit să le ceară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și picturi alegorice. Am urcat scări cu pereții înțesați de rafturi cu cărți vechi și de pano plii războinice. Am trecut prin multe camere uriașe, foarte multe, cu tavanul ridicat la-nălțimea a două etaje. Toate întunecate și înțesate de mobile vechi. Toate înghe țate bocnă, căci în castel era mai frig ca afară. Cum aveam să dormim în geru-ăla paispre zece nopți în șir? În fine, după ce poetele cu pricina au fost ca zate, cum și meritau, într-un fel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]