107,384 matches
-
se menționează faptul că oricare dintre părinți poate beneficia de prevederile respectivei legi. Acordarea concediului plătit pentru creșterea copilului mic aduce în atenție recunoașterea socială a muncii desfășurate în favoarea persoanelor dependente. Prin aceasta, se deschide posibilitatea valorizării muncii domestice. O modalitate aparte de protecție a copiilor care nu se bucură de ocrotire din partea părinților naturali se realizează prin intermediul asistentului maternal profesionist 34. Aceasta este simultan și o formă de instituire a unor relații de tip parental și un mijloc pentru anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din partea părinților naturali se realizează prin intermediul asistentului maternal profesionist 34. Aceasta este simultan și o formă de instituire a unor relații de tip parental și un mijloc pentru anumite persoane de a deveni părinți în altă formă decât cea naturală. Modalitatea care permite asumarea statutului de părinte este una legală, reglementată în consecință. Conform art. 1, Hotărârea de Guvern nr. 217/1998: Asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condițiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de locuințe, posibilitatea de a achiziționa în rate bunuri de folosință îndelungată. Alte aspecte cu largi valențe pozitive erau cele legate de existența serviciilor de sprijin pentru familie; mai exact, de funcționarea unui număr mare de creșe și grădinițe. Această modalitate de sprijin avea să se deterioreze grav în perioada ulterioară, a tranziției. Prin consecințele pe care le-au determinat (mă refer, în primul rând, la numărul mare al copiilor abandonați), prin accentuarea stării de sărăcie a multor familii și chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în politicile publice" Pentru România, se poate face observația că elaborarea unor politici publice 72 este un demers de inițiere, transpunerea acestora în fapte concrete presupunând asumarea unei alte game de probleme. În acest sens, poate fi invocată, spre exemplificare, modalitatea mai mult decât modestă în care se regăsesc respectate în practica angajatorilor prevederile legale privind discriminările de vârstă sau de sex. Ipoteza de la care plec este aceea că familia monoparentală nu a fost luată încă, în mod semnificativ, drept grup-țintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
legală prezintă o relație de supunere impusă de reguli abstracte; are o natură impersonală. Autoritatea legală este conferită prin recunoașterea de către părinți a copilului ca legitim, ceea ce atrage o serie de drepturi și obligații din partea acestora față de copil. O altă modalitate de instituire a autorității părintești prin forme legale se poate realiza prin procedurile de adopție 22, încredințare sau plasament (în cazul în care părinții copilului sunt decedați, necunoscuți, puși sub interdicție, declarați juridic morți, dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copii se articulează de așa natură încât îngrădesc drepturile părinților ca persoane autonome. Astfel, emanciparea femeilor - idee constant promovată de gândirea feministă, indiferent de orientarea ei particulară (liberală, socialistă, radicală, comunitară etc.) - a fost receptată în alte perspective drept o modalitate de destructurare a familiei. CAPITOLUL IVTC "CAPITOLUL IV" Feminismul și familiatc "Feminismul și familia" 1. Patriarhal sau partenerial - modele de familietc "1. Patriarhal sau partenerial - modele de familie" Feminismul și familia sunt uneori receptate ca aflându-se într-o situație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copiii decât bărbații lor, ci, în general, în majoritatea familiilor, lucrurile stau astfel. Așa se ajunge treptat la o construcție abstractă, care permite observarea unor aspecte structurale privind relațiile dintre oameni, ca relații de putere. Altfel spus, este doar o modalitate de a analiza din perspectiva a ceea ce este considerat drept „natural” sau atribuit prin educație, prin cultură, ca fiind propriu unui gen sau celuilalt. Abordarea critică a raporturilor de putere în familia tradițională (în sensul existenței unui dominator - bărbatul -, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic. Statul nu se amestecă în încheierea contractelor. Susținătorii ordinii contractuale asupra vieții de familie argumentează că aceasta este modalitatea prin care libertatea indivizilor este limitată doar de obligațiile autoasumate. Ca avantaje ale contractelor, pot fi enumerate: manifestarea pluralismului și a diversității în viața de familie; contractul este privit ca o modalitate de detașare de stereotipurile de gen; contractele ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
asupra vieții de familie argumentează că aceasta este modalitatea prin care libertatea indivizilor este limitată doar de obligațiile autoasumate. Ca avantaje ale contractelor, pot fi enumerate: manifestarea pluralismului și a diversității în viața de familie; contractul este privit ca o modalitate de detașare de stereotipurile de gen; contractele ar putea facilita diverse căi de introducere a copiilor în familie, inclusiv a copiilor născuți prin sarcini contractuale (mama-surogat); permit cuplurilor de homosexuali și lesbiene să devină părinți, ca persoane singure. Iată un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
diverse căi de introducere a copiilor în familie, inclusiv a copiilor născuți prin sarcini contractuale (mama-surogat); permit cuplurilor de homosexuali și lesbiene să devină părinți, ca persoane singure. Iată un exemplu care ilustrează avantajele sugerate: contractul de graviditate este o modalitate de a ilustra că a purta un copil în pântece și a-l crește reprezintă funcții umane distincte, nu trebuie asumate în mod exclusiv de persoana care a dat naștere copilului. Relațiile umane sunt opționale, selective și susceptibile de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Starea lor este cu atât mai gravă cu cât sunt lipsiți de o educație pentru autonomie, nu au nici un suport psihoafectiv, iar la împlinirea vârstei de 18 ani sunt excluși din căminele respective. Dependența instituțională se prezintă și în diverse modalități de acordare a unor forme de suport financiar; în principal, referitor la ajutorul social. Una dintre problemele puse frecvent în contextul stabilirii politicilor sociale se referă tocmai la modul cum, prin mecanismele acestora, poate fi acordat ajutorul pentru cei aflați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
paralel, pot să se descurajeze să mai caute mijloace pentru a-și satisface trebuințele în mod independent. În sfera politicilor sociale, autonomia este atât un principiu care ordonează activitatea (astfel încât persoanele asistate să fie stimulate spre dezvoltare), cât și o modalitate prin care se recunoaște și se respectă demnitatea persoanei. Tipul de autonomie pe care îl am în atenție este unul de tip inclusiv. În accepțiunea Brândușei Palade (în O. Toderean, 2002, p. 134), ...autonomia incluzivă presupune o conștientizare a faptului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
deține putere poate însemna și a obstrucționa șansele de afirmare, de acțiune, de a afecta, după o expresie existențialistă, proiectul cuiva. Atunci când se intenționează deținerea controlului asupra cuiva, dominarea situațiilor de viață în care acesta se află, cele mai frecvente modalități sunt cele de influențare la nivel simbolic. Aceasta presupune modalități diverse, de la accentuarea unor stereotipuri (de pildă, femeile sunt sensibile, poartă de grijă, sunt preocupate de binele celorlalți) până la determinarea brutală a cuiva de a se conforma prescripțiilor sociale de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de acțiune, de a afecta, după o expresie existențialistă, proiectul cuiva. Atunci când se intenționează deținerea controlului asupra cuiva, dominarea situațiilor de viață în care acesta se află, cele mai frecvente modalități sunt cele de influențare la nivel simbolic. Aceasta presupune modalități diverse, de la accentuarea unor stereotipuri (de pildă, femeile sunt sensibile, poartă de grijă, sunt preocupate de binele celorlalți) până la determinarea brutală a cuiva de a se conforma prescripțiilor sociale de rol: femeile trebuie să îngrijească de casă și de copii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și o așezare marginală, la periferia localităților). În legătură cu familia monoparentală din comunitatea romă tradițională, remarc posibilitatea ca mama singură să se afle în situația respectivă pentru că tatăl este dispărut, plecat de lângă familie, aflat în detenție sau decedat. Divorțul este o modalitate improprie de destrămare a cuplului. Lipsa actelor de căsătorie (a actelor în general), apelul cu dificultate la autorități, reținerile privind reglementarea conflictelor în afara etniei sunt argumente împotriva recurgerii la divorț. În cazul unor conflicte în cuplu, forma cea mai probabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o prelungire a activităților de îngrijire desfășurate acasă. Această viziune se poate datora unui anumit conservatorism, legat de ceea ce se așteaptă de la femei. Așteptările la care mă refer le includ pe femei în ordinea de tip patriarhal, care, deși prezintă modalități de exprimare diversificate în funcție de gradul general de civilizație atins de societate, sunt, în fond, de același tip. În acest sens, se poate face trimitere la experiența vechilor comunități românești rurale. Femeile puteau fi considerate agenți activi în respectivele comunități (de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îmbracă, familia este grupul social de bază în alcătuirea comunităților. În nici un caz nu se poate admite ideea destructurării ei. Dacă acest fapt ar avea loc, atunci chiar ideea de comunitate ar fi pusă în pericol. Perspectiva contractualistă arată o modalitate prin care indivizii pot să intre în relații unii cu alții și să le dezvolte în condiții echitabile, în măsura în care încheie și respectă contracte prin care își protejează interesele. Ca formă de mediere a relațiilor dintre indivizi, contractele își dovedesc valențe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în relații unii cu alții și să le dezvolte în condiții echitabile, în măsura în care încheie și respectă contracte prin care își protejează interesele. Ca formă de mediere a relațiilor dintre indivizi, contractele își dovedesc valențe funcționale deosebite. Făcând apel la această modalitate, ce conferă o anumită siguranță privind respectul acordat persoanelor implicate și o mare transparență a felului în care își urmăresc interesele, oricine poate să își constituie și să își păstreze o familie. Contractele presupun consimțăminte explicite din partea celor implicați. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Ce tip de experiență se pretează la a fi făcută cunoscută? De multe ori, valoarea relatării depinde doar de modul mai mult sau mai puțin elegant de a realiza aducerea în atenție a experienței. Apelul la experiență poate fi o modalitate de a pierde sau de a câștiga respectul de sine1. Așa se face că experiența este invocată nu atât pentru ceilalți, cât pentru punerea de acord a celui care scrie chiar cu propria lui persoană: Cei mai mulți scriitori scriu pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei, societății din epocile anterioare devine autocenzură. (D. Rovența-Frumușani, 2002, p. 262) Mitul frumuseții interpretat ca o modalitate de subordonare a femeilor de către bărbați 13 are o relevanță politică: Devalorizate în imaginea formată despre ele însele, anxioase și complexate, femeile își întorc fața de la combativitatea socială și politică, se mulțumesc cu locuri de muncă subalterne, acceptă salarii inferioare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt cele care vizează oameni reali: femei și bărbați, cu specificul și cu problemele lor aferente. Odată ce sunt priviți ca oameni concreți, sunt sesizabile deosebirile și chiar discrepanțele dintre aceștia, se recunoaște faptul că au nevoi particulare, aspirații personale și modalități diferite de a și le satisface. Unii dintre aceștia au capacități scăzute sau numai momentan diminuate, de care se pot folosi în vederea realizării unei vieți mai bune. Diferențele privite ca inegalități pot conduce la discriminări. De exemplu, între părinți apare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de a și le satisface. Unii dintre aceștia au capacități scăzute sau numai momentan diminuate, de care se pot folosi în vederea realizării unei vieți mai bune. Diferențele privite ca inegalități pot conduce la discriminări. De exemplu, între părinți apare o modalitate de diferențiere, prin care mamele sunt antrenate în obligațiile față de copii într-o mult mai mare măsură decât tații. În legătură cu această stare de fapt îmi pun întrebarea: de ce numărul familiilor monoparentale conduse de femei este atât de mare față de cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
egalității de șanse între bărbați și femei (COPEC) din cadrul Parlamentului European, pe cele de interes din perspectiva vieții private: • flexibilizarea orarului de lucru pentru a face posibilă corelarea responsabilităților profesionale cu cele personale; • promovarea unui regim de muncă parțial; • stabilirea modalităților de acordare a concediului de odihnă, a concediului parental și a concediului familial; • asigurarea individualizării drepturilor. 3. Egalitatea ca includeretc "3. Egalitatea ca includere" Măsurile privind politici ale egalității de șanse pentru familia monoparentală ar putea porni de la acceptarea formelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
semnificația hotarelor de includere și excludere, separând cetățenii de alți cetățeni (Anita L. Allen, 2001, p. 102). Din acest punct de vedere, apartenența la o familie de tip monoparental apare ca o pârghie de excludere de la participarea socială. Dintre diversele modalități de abordare a egalității, considerate clasice (am preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de interes pentru familia monoparentală se referă la egalitatea socială, la egalitatea oportunităților ca acces și egalitatea recunoscută la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și în viața publică, având în minte binele democratic sau, așa cum spunea Rousseau, binele comun. Democrația nu este doar un atribut al sferei publice, ea începe să se regăsească și în spațiul privat. Mai mult chiar, poate funcționa ca o modalitate de legitimare a comportamentelor familiale. Aceasta ar permite o libertate mai mare față de legalizarea legăturilor de cuplu, o flexibilitate a relațiilor dintre participanți, astfel încât, pe de-o parte, să fie posibilă o autonomie principială a fiecăruia, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]