2,922 matches
-
ambasadă. Se zice că l-ar fi părăsit și "prima doamnă", cu care de altfel făcea un cuplu perfect. Nu-i port ranchiună, are multe calități, dar îi lipsește una, esențială, aceea a stăpânirii artei dialogului, fiind specializat doar în monolog bazat pe formula "l'état c'est moi!". Păcat! 1997-1998 Intermezzo cu NATO și UE Revenit în centrala MAE, după experiența europeană dobândită la Madrid și vorbind 5 limbi de circulație în organismele euro-atlantice și statele membre, respectiv, franceza, germana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de râs. Totuși, În final a ieșit un film și m-ar bucura să aflu că mai există. GB: Pentru mine, cea mai mare plăcere În a-ți urmări scurta ta carieră de televiziune a fost filmul după Cântecul lebedei, monologul de Cehov interpretat de Emil Botta. Când vorbeai de Eminescu și de euritmie, mă gândeam deja la Botta. Ce artist magic și unic era... Încarnarea „actorului-poet“, care joacă neuitându-se niciodată pe sine. Jocul ca o mărturisire. Domnul Botta, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ducele Îl pune În situația de a fi ispitit de putere. Nu e o ispită oarecare. Ce Îl obsedează pe Angelo este pângărirea purității: el vrea să distrugă puritatea prin actul erotic. L-ai pus pe Angelo să facă acest monolog imposibil cu pângărirea de altare jucând pe două planuri, sărind ca Într-un exercițiu biomecanic de Meyerhold, alergând și vorbind În același timp. Acțiunea fizică Îl obliga să iasă din el Însuși. N-avea timp să fie logic, rațional, psihologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
senzații și mai tari, cum ar fi o descriere a „camerei de dezbrăcare de dincolo de moarte“... unde se dă jos strat după strat Îmbrăcămintea, ca foile de ceapă (curios e că și Ibsen folosește aceeași imagine a cepei În celebrul monolog din Peer Gynt), apoi se dau la o parte pielea, mușchii, oasele, odată cu toate lucrurile care sunt false și, când să ajungi la esență, la adevăr, vezi că n-a mai rămas nimic din om: „Totul e minciună, iar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cred că știu ceva, că am un răspuns, mă aflu În deplină iluzie. Dar dacă mențin În fața mea Întrebarea, fără panica obișnuită de a găsi răspunsul, dacă trăiesc Întrebarea, acolo e experiența. Partea a doua DAC| VOI NU M| VREȚI... (MONOLOG) Între teatru și operă* Îmi place să repet fraza lui Kierkegaard care spunea că „prin muzică comunicăm cu Dumnezeu fără intermediar“. Într-adevăr, dacă muzica este arta supremă, atunci de ce mai avem nevoie de spectacolul de operă ca intermediar? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu sunt cântăreț, nu am de ales decât să-l cred pe cuvânt, sau dacă are nevoie să vină aproape de rampă În timpul unei arii, sunt flexibil la astfel de considerente practice. Actorul Însă poate hoinări liber unde vrea În timpul unui monolog, deși eu regret că legile vechi după care se orienta o Eleonora Duse plasându-se Într-un unghi precis pentru a face un gest anume cu o intenție ascunsă, aceste legi vechi ale meseriei, de care ea și actorii vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Treplev suna ca și cum anunța teatrul simbolist al viitorului, avea un fior mistic ce amintea de Maeterlinck, dar la Public Theater, neinfluențați de peisajul romantic din Japonia, spectatorii erau mai liberi să dea propria lor interpretare textului tânărului dramaturg Treplev. Monologul Ninei era tratat În așa fel Încât spectatorii să aleagă singuri dacă Îi dau dreptate lui Dorn (care consideră că piesa are valoare) sau Arkadinei (care o găsește ridicolă). Christopher Walken În Trigorin era cu totul aparte. Cunoscut În lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aveau În față o comisie ca un pluton de execuție. Membrii comisiei noastre erau așezați printre sutele de spectatori - oameni de teatru de toate vârstele - care umpluseră până la refuz Sala Atelier, curioși să fie martori la acest eveniment. În afara tradiționalului monolog de concurs, o noutate era cerința de a cânta și dansa, acestea dându-le prilejul actorilor să exprime ceva mult mai personal, lăsând loc de manifestare individualității fiecăruia. Pe mine mă interesa să descopăr În ei prezența umană, aspecte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să aplaneze tensiunile inerente din colectiv și să mențină teatrul În activitate În condiții destul de grele, atunci când nu eram În țară. După intensitatea trilogiei, aveam nevoie să ne destindem și noi, și publicul. Spectacolul Audiția, un colaj improvizat din diversele monologuri, cântece și scheciuri care fuseseră prezentate de tinerii actori la concursul de intrare În Teatrul Național, a fost una dintre cele mai spontane Încercări de a sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație, de tinerețe, dar și un raport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
văzută adesea ca o „bătălie a sexelor“, În care titlul de Învingător e atribuit când unui sex, când celuilalt, În funcție de „orientarea“ arbitrului de serviciu. Cei ce simplifică reductiv consideră că femeia Îndărătnică, „scorpia“, e Îmblânzită de bărbatul macho, Petrucchio, iar monologul final al lui Kate marchează supunerea ei În fața lui. De la Mary Pickford Încoace a Început o nouă tradiție de interpretare, după ce aceasta a jucat-o pe Kate Într-o versiune cinematografică În care monologul era spus „făcând cu ochiul“ femeilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îmblânzită de bărbatul macho, Petrucchio, iar monologul final al lui Kate marchează supunerea ei În fața lui. De la Mary Pickford Încoace a Început o nouă tradiție de interpretare, după ce aceasta a jucat-o pe Kate Într-o versiune cinematografică În care monologul era spus „făcând cu ochiul“ femeilor, asigurându-le șiret că e doar o manipulare, că de fapt ea rămâne nesupusă. Cred că titlul, atunci, ar trebui schimbat În Neîmblânzirea scorpiei și, În climatul politically correct al feminismului, multe dintre actrițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
adică pe fiecare dintre noi, cu Înțelesul că există o scorpie neîmblânzită În noi toți care are nevoie să fie domesticită, educată, ideea fiind că nu putem fi liberi decât prin supunere față de ceva mai Înalt. În spectacolul nostru, În timpul monologului, când actrița spunea „My Lord/stăpânul meu“, ea făcea o pauză lungă, privind spre cer: În acel moment, Înțelegeam că evocarea „stăpânului“ nu are nimic comun cu „lupta dintre sexe“. Kate și Petrucchio erau uniți În recunoașterea unei autorități mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o lume a interesului, a lăcomiei, care de fapt Îi caracteriza pe toți. Această lume se reflecta și În scenografia geometrică, rece, ca și În jocul de lumini, care crea un fel de câmp magnetic al forțelor negative. În timpul celebrului monolog, unde scriitura lui Molière Îmi amintea de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate În negru, atacându-l de peste tot pe Harpagon, ca o Întruchipare a imaginației lui bolnave. Acest moment Îl doream ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ofeliei. În scena cimitirului, când mai are doar o zi de trăit, luând În mână craniul lui Yorick, Hamlet amintește de exercițiul mistic al unor sfinți care se așază În coșciug pentru a se familiariza cu moartea. În ultimul său monolog, În pragul scenei finale, Întâlnim un om matur: The readyness is all. Let be. E acum eliberat de teama de moarte. Înțelege posibilitatea armoniei Între ființă și acțiune. Contradicția fiind anihilată, reconcilierea se manifestă prin tăcere: The rest is silence
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
HYPERLINK \l " Toc133741189" Maestrul și Margareta de două ori PAGEREF Toc133741189 \h 193 HYPERLINK \l " Toc133741190" Între două lumi PAGEREF Toc133741190 \h 196 HYPERLINK \l " Toc133741191" Partea a doua HYPERLINK \l " Toc133741192" DAC| VOI NU M| VREȚI... HYPERLINK \l " Toc133741193" (MONOLOG) HYPERLINK \l " Toc133741194" Între teatru și operă PAGEREF Toc133741194 \ h 205 HYPERLINK \l " Toc133741195" Debutez la Cardiff cu Evgheni Oneghin PAGEREF Toc133741195 \h 220 HYPERLINK \l " Toc133741196" De la belcanto la operetă PAGEREF Toc133741196 \ h 226 HYPERLINK \l " Toc133741197" Turandot la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oricare dintre cele cinci limbi pe care le știa. Într-o zi l-am supus unui test și Într-o clipită a transformat Înșiruirea de cifre „5,1324,1113,169,13,55,1324,11“ În primele cuvinte dintr-un celebru monolog al lui Shakespeare. Îmbrăcat cu un sacou roz, a participat la vânători În Anglia și Italia; Îmbrăcat În haină de blană, a Încercat să ajungă cu mașina de la St. Petersburg la Pau; Înfășurat Într-o pelerină de operă, era cât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două imagini lepidopterice cu adevărat plastice: impecabila evocare a ceea ce este cu siguranță un fluture Turtoiseshell, realizată de Bunin: Și iată cum În cameră zbura Un fluture, mătase colorată, Bătând din aripi și foșnind, zvâcnea Pe un tavan albastru... și monologul Fluturelui lui Fet: De unde vin și Încotro mă-ndrept Să nu mă Întrebați; Acum respir pe-o grațioasă floare Să nu mă deranjați. În poezia franceză te impresionează cunoscutele versuri ale lui Musset (din Le Saule): Le phalène doré dans
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tata), mă apăr, încercând să-i demonstrez că nu puteam proceda altfel în acea împrejurare. Vorbesc întruna, tare, până simt că mă doare pieptul, că mă înec de atâtea cuvinte, că mă lasă puterile, nedezlipindu-mă de sobă, și întreg acest monolog furtunos se asociază cu senzația de netezime și mai ales de plăcută, reconfortantă răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-ar fi tras palme. Doamna aceea părea atât de convinsă de ceea ce spunea încât n-am fost în stare să-i explic nimic. De altfel, nici timp n-am avut, căci, până să mă dezmeticesc, ea, sfârșindu-și indignatul monolog, mi-a întors spatele, cu suveran dispreț, și a plecat. Ce se întâmplase, de fapt? Tatăl fetei, soțul aprigei cucoane care mă făcuse de două parale, era - după cum reieșise din chiar rechizitoriul ei -, medic, avusese un cabinet particular (sau cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
idee, după mine, extraordinară : a pus în centrul scenariului un text care, cred eu, este fundamental pentru Caragiale și pentru a fi înțeleasă toată viziunea cosmologică (există o cosmologie și în Caragiale, nu numai în Sadoveanu). Elementul pivot este acel monolog numit 1 Aprilie, pe care, de regulă, edițiile populare sau școlare de teatru îl și îndepărtează, ca fiind un fleac, un lucru neserios. Or, acolo e un lucru extraordinar, un text foarte caragialesc, cu funcționari etc., care se termină într-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon, făcută unui ins oarecare, pus în postura de a fi sfărâmat, ucis, rupt și asta fără ca să tulbure buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment pe care, durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
modestie lipsite de orice urmă de formalism, ne-a fascinat, încât ora care îi fusese acordată s-a prelungit, mult, parcă neîndurându-se să plece. Îmi amintesc foarte bine de ceea ce ne-a spus, fără plan, într-un fel de monolog pe care tot îl prelungea, cu plăcere, cu un fel de încântare. A vorbit despre artă care, spunea el, este singura salvare, este o religie pe care suntem datori s-o cultivăm. Ne-a citit din "Licăriri", revista noastră pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a confraților (nu sunt chiar toți gemeni!) și a cititorilor. Contează ce cred contemporanii despre un scriitor, chiar dacă mai târziu își mai schimbă părerea. Nu vorbesc numai de critici, de frații noștri criticii... Pastenague nu mă lasă să-mi epuizez monologul, se întoarce la datul cu tifla - zice: — Vasăzică ești invidios pe toți cei care publică la Gallimard. Chiar și pe... De astă dată îl întrerup eu. Vrei să-ți spun adevărul? Editura mea, POL (director: Paul Otchakovski-Laurens), face parte din
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]