5,311 matches
-
umanitate, folosindu se de râsul sincer, popular, dar neiertător. Eroii săi sunt uriași pentru că sunt plămădiți din tradiția populară, dar mai cu seamă pentru că importanța ideilor pe care autorul are să ni le comunice cere personaje pe măsură. Oamenii săi enormi, “monștri blânzi” înzestrați cu bun simț și înțelepciune populară, dezvăluie sub aparența ficțiunii și a basmului aspecte zguduitoare ale realității. Detaliile grotești presărate de-a lungul întregii cărți sunt menite - după Bahtin - să disloce sau chiar să desființeze granițele inițiale dintre
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Capriciile (1793-1798) sale, lupta binelui și a răului, a raționalului si iraționalului, a forțelor luminii cu forțele nocturne, descrie forme și mișcări care existau numai în imaginația sa, “toate desfrâurile visului, toate hiperbolele imaginației”, tot ceea ce naște, din cauza “somnului rațiunii”, monștri. Cele mai multe “capricii” ironizează superstiții și slăbiciuni, demască viciile, neomenia, cruzimea, condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
neomenia, cruzimea, condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil. Monștrii săi sunt născuți viabili, armonici. Nimeni nu a îndrăznit mai mult decât el în sensul absurdului posibil. Toate aceste contorsiuni, aceste fețe bestiale, aceste grimase diabolice, sunt pătrunse de umanitate. Chiar din punctul de vedere particular al istoriei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil. Monștrii săi sunt născuți viabili, armonici. Nimeni nu a îndrăznit mai mult decât el în sensul absurdului posibil. Toate aceste contorsiuni, aceste fețe bestiale, aceste grimase diabolice, sunt pătrunse de umanitate. Chiar din punctul de vedere particular al istoriei naturale, ar
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Sub ochii săi, femeia, toată numai zâmbet, toată numai ochi, jucându-se cu cei șapte pisoi pe care cineva Îi adusese În salon, trecându-i cu ajutorul unor andrele printr-o vulvă si scoțându-i pe alta, Îi trasformase În șapte monștri, pe jumătate câini, pe jumătate șoareci, ce lătrând și chițcăind nu se puteau mișca din loc. Oliver mai bănuia că tot această creatură, apărută, așa, peste noapte În stabiliment, printr-un procedeu similar, decupând cu un foarfece oamenii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de jur împrejur și era vopsit în roșu cu sânge. În vreme ce paladinul privea această scenă împietrit de groază și uimire, o babă , urâtă ca ciuma, apăru pe marginea șanțului și-i spuse că trebuia să fie aruncat în gura unui monstru, care nu putea fi împiedicat de a pustii țara decât dacă i se aduceau victime omenești. Rinaldo i-a răspuns: “Așa să fie; să mi se îngăduie doar să rămân înarmat cum sunt și nu mi-e teama de nimic
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fie; să mi se îngăduie doar să rămân înarmat cum sunt și nu mi-e teama de nimic”. Bătrâna râse batjocuritor. Rinaldo a rămas în șanțul cel adânc toata noaptea, iar în dimineața următoare a fost dus la locul unde monstrul își avea vizuina. Aceasta era o curte înconjurată de un zid înalt. Rinaldo nu putea face nici cea mai mică gaură , în luptă, printre solzii monstrului, care însă, cu ghiarele-i puternice și ascuțite, smulse una dupa alta, platosă și zale
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cel adânc toata noaptea, iar în dimineața următoare a fost dus la locul unde monstrul își avea vizuina. Aceasta era o curte înconjurată de un zid înalt. Rinaldo nu putea face nici cea mai mică gaură , în luptă, printre solzii monstrului, care însă, cu ghiarele-i puternice și ascuțite, smulse una dupa alta, platosă și zale de pe paladin. Rinaldo a început să creada că-i sunase ceasul de pe urmă; el aruncă o privire împrejur și în sus pentru a vedea dacă nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de scapare. Descoperi o grindă de lemn ieșind din perete la înalțimea de vreo trei metri și, făcând un salt aproape miraculos, reuși s-o prindă și să se urce călare pe ea. Acolo a stat el ceasuri de-a-rândul în vreme ce monstrul se zvârcolea să-l ajungă. Deodată se auzi în aer ca un fâlfâit de aripi și Angelica a apărut la celălalt capăt al grinzii. Ea ținea ceva în mâna pe care o întindea cavalerului și-i vorbi cu un glas
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
când a dat cu ochii de ea, Rinaldo i-a strigat să plece. Respinse toate propunerile de a-l scăpa, iar în cele din urmă a declarat că dacă nu pierea din ochii lui, avea să se arunce în gura monstrului și să-și împlinească astfel soarta. Angelica i-a răspuns atunci că ar fi vrut mai degrabă să-și piardă viața decât să-i displacă, și cu aceste cuvinte a plecat. Dar, înainte de a se face nevazută, ea a aruncat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și să-și împlinească astfel soarta. Angelica i-a răspuns atunci că ar fi vrut mai degrabă să-și piardă viața decât să-i displacă, și cu aceste cuvinte a plecat. Dar, înainte de a se face nevazută, ea a aruncat monstrului o bucată de ceară și l-a legat cu o funie plină de lațuri. Fiara a inhățat momeala și, pomenindu-se cu colții încleștați în ceară a început să salte furioasă încurcându-se în lațurile funiei, pe care le înoda
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el l-a lăsat acolo pe marginea de marmură a fântânii, așa înarmat cum era, cu spada lângă el și coroana pe cap. AVENTURILE LUI RINALDO ȘI ALE LUI ROLAND L-am lăsat pe Rinaldo acolo unde ,după ce a învins monstrul, a părăsit castelul Altaripa și și-a urmat drumul pe jos. El a întâlnit în drumul lui, o tânără fată care plângea și, care, întrebată de pricina mâhnirii sale, i-a spus că pornise în căutarea cuiva care să se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apără de ele și-i dădu, la răndul său una, care, dacă pielea adversarului n-ar fi fost dintre cele mai groase, ar fi pus capăt luptei. Dar uriașul, deși rănit, a scăpat și a dat drumul grifonului. Această pasăre monstru s-a ridicat în văzduh și de acolo se abătu asupra lui Rinaldo care, prinzând un moment prielnic,i-a făcut o rană mortală. Creatura ciudată a mai avut, totuși, puterea de a se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a hotărât să folosească un șiretlic.El s-a trântit la pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și, la apropierea grifonului, îi dădu o lovitură prin cre i-a retezat una din apripi. Dar căzând, monstrul îl încleștă în ghearele-i lungi și ascuțite ca niște pumnale, străpungându-i platoșa și zalele; atunci Rolando i-a mai înfipt o dată sabia în trup, cu furia deznădejdei și aceasta a fost lovitura de grație. Rinaldo a intrat apoi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în vreme ce ea cânta din ce în ce mai tare - cântecul fiind singura ei armă - i-a tăiat capul. Apoi, urmând sfaturile cărții, s-a uns din cap până-n picioare cu sângele ei. Protejat de talismanul său, el a luptat rând pe rând cu toți monștrii puși să apere pe vrăjitoare și grădina ei, iar în cele din urmă s-a văzut din nou la locul unde o legase pe Faleria de copac și care sta și acum așa cum o lăsase. Numai că decorul se schimbase
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
șarpe furios, care, aruncându-se asupra lui Mandricardo, i-a încolătăcit picioarele și brațele cu o putere atât de mare încât era cât p-aci să-l zdrobească. Norocul însă a venit din nou în ajutorul tânărului, căci în strânsoare monstrul a căzut pe spate în groapă, și vrăjmașul său a fost strivit sub greutatea cavalerului Mandricardo, când și-a mai revenit , întrucâtva din buimăcială, s-a asigurat de moartea șarpelui, a prins a cerceta locul în care căzuse și a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe acela al Alcinei. Astolfo l-a sfătuit s-o apuce pe drumul din stînga deși acesta era plin de hârtoape și de bolovani. El l-a prevestit că, pe acestă cale avea să întâlnească piedici serioase; cete întregi de monștri aveau să-i iasă înainte, puși de Alcina să-i împiedice supușii de a fugi de pe pământul său. Rogero îi mulțumi mirtului și se pregăti să-și vadă de drum. În primul moment el s-a gândit să se urce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei cetăți; dar viteazul cavaler exclamă: Asta n-o s-o fac atâta vreme cât pot mânui sabia, și i-a vârât vârful spadei sub nas. Monstrul a încercat să-l lovească cu unțăpoi, dar Rogero fiind mai iute decât el îi și vârî sabia în trup cu atâta putere, încât lama a ieșit de un lat de palmă prin spate. Dând frâu liber furiei sale, cavalerul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-și putea deschide drum el ar fi trebuit să aibă tot atâtea brațe cât și Briareus. Dacă Rogero ar fi dezvelit scutul vrăjitorului care-i sta atârnat de șa, ușor ar fi putut culca la pământ ceata aceea de monștri, dar se vede că nu-și amintea de el sau prefera, poate, să nu-și caute scăparea decât cu sabia sa. Chiar în clipa aceea , când începuse a nu mai ști ce să facă, el a văzut ieșind pe porțile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
simțind decât ciudă pentru rușinea care-l acoperise. Iar atunci când adat cu ochii de Alcina,uimirea nu i-a fost mai mică decât indignarea. Scos de către inel de sub puterea vrăjilor ei, el o vedea așa cum a fost în realitate, un monstru de urâțenie. Toate farmacele ei erau artificiale și în lumina adevărului ele se vedeau a fi mai degrabă niște diformități. Aceasta pentru că Alcina era mai bătrână decât Hecuba sau Syble din Cumas; dar o vrajă, pierdută, vai, în zilrle noastre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vremuri foarte numeroși, au fost nimiciți de furia lui Proteu până când n-au mai rămas decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul că localnicii încetaseră a-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și atât de mare era spaima pustiirilor lui încât întreaga populație a insulei se refugiase în capitală ne mai nădăjduind decât în protecția pe care zidurile acesteia le-o putea da. Ajunși
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ne mai nădăjduind decât în protecția pe care zidurile acesteia le-o putea da. Ajunși în această stare, ei se duseră la oracol să-l întrebe ce era de făcut, iar acesta I-a sfătuit să caute a îmblânzi furia monstrului aducându-i ca jertfă cea mai frumoasă fecioară a ținutului. Acum întâmplarea a voit ca tocmai în ziua acestui înfricoșător oracol, se și pornise în căutarea celei mai frumoase fecioare a țării pentru a fi sacrificată monstrului. Câțiva marinari, care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a îmblânzi furia monstrului aducându-i ca jertfă cea mai frumoasă fecioară a ținutului. Acum întâmplarea a voit ca tocmai în ziua acestui înfricoșător oracol, se și pornise în căutarea celei mai frumoase fecioare a țării pentru a fi sacrificată monstrului. Câțiva marinari, care debarcaseră pe țărmul pe care se odihnea Angelica, au surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
marinari, care debarcaseră pe țărmul pe care se odihnea Angelica, au surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura unui monstru aceste farmece pentru care atâția suverani s-au războit? Vai! Frumoasa Angelica era sortită să cadă victimă acestor cruzi oameni. În vreme ce dormea, ea a fost legată de către ebudieni și abia când au dus-o pe puntea vasului ea și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]