2,484 matches
-
identificare a tipului, dacă este marcat pe vehicul (b): ............... 0.3.1. Amplasarea respectivului marcaj: ..................................................................... 0.4. Categoria de vehicul (c): .................................................................................. 0.5. Denumirea și adresa producătorului: 0.8. Adresa (adresele) uzinei (uzinelor) de asamblare: .......................................... 9. CAROSERIA 9.10. Elemente montate în interior 9.10.1. Protecția ocupanților în interior 9.10.1.1. Desen de ansamblu sau fotografii ilustrând poziția secțiunilor sau vederilor atașate: .............................................................................................................. 9.10.1.2. Fotografii sau desene ilustrând linia de referință și incluzând domeniul exceptat (anexa
jrc4559as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89725_a_90512]
-
cadrul este cel mai adesea acoperit de carene din material plastic, în întregime sau parțial. Cea mai răspândită configurație pentru suspensia roților la motociclete constă în două amortizoare telescopice pentru roată față și un amortizor pentru bascula în care este montată roată spate. Amortizoarele sunt hidraulice sau cu gaz. Recent, acestea sunt montate cu tubul interior la capătul dinspre roată (furca "upside-down") pentru a reduce inerția ansamblului și a îmbunătăți comportamentul pe drum denivelat. Variante mai puțin tradiționale se întâlnesc la
Motocicletă () [Corola-website/Science/298056_a_299385]
-
a muzeului în aer liber. În fiecare an, potrivit unei tradiții, Biserica "Înălțarea Domnului" din cadrul Muzeului Satului Bucovinean își redeschide porțile și începe slujbele religioase în Duminica Floriilor. Ea este deschisă pentru credincioși doar până în luna octombrie deoarece nu are montată o instalație de căldură pentru ca monumentul istoric să fie cât mai bine conservat în timp. În acest lăcaș de cult sunt oficiate liturghii în fiecare duminică și în fiecare sărbătoare cu cruce roșie în calendar. În plus, aici se mai
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
o idee de a folosi în loc de cherestea netivita de trunchi de lemn curbura. Această metodă, chiar dacă prezintă un design natural are dezavantajul de a necesită o cantitate mare de materii prime. Lamele din formele sunt scanate de un calculator și montate împreună pentru a se potrivi formele de lamelele vecine. Această metodă, desi oferind un design cu aspect natural și eficient, utilizând materia primă, face ca acest tip de podele foarte costisitoare și dincolo de consumatorul mediu. O metodă, dezvoltat prin inginerie
Parchet (material de construcție) () [Corola-website/Science/317668_a_318997]
-
putea transporta decât un număr limitat de lovituri, 150 de șasiuri au fost construite special pentru a transporta muniția necesară. Acestea au fost denumite "Munitionsträger Hummel" și erau practic modelul original, însă fără obuzier și cu rasteluri pentru muniție special montate. La nevoie, vehiculele de transport puteau fi dotate cu obuzierul de 15 cm, acesta putând fi montat chiar pe câmpul de luptă. În total, au fost fabricate 714 de obuziere autopropulsate Hummel. Prima dată când Hummel a fost folosit în
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
55 care era relativ asemănător. Acest tun anticar era bazat pe tunul antiaerian de 2 cm FlaK 30. Drept urmare, avea o rată de tragere foarte ridicată pentru un tanc: 280 de proiectile pe minut. Tancul avea și o mitralieră MG34 montată coaxial cu tunul. Tunul anticar de 2 cm s-a dovedit a fi ineficient împotriva blindajului tancurilor Aliaților. Experimentele cu un tun de 3,7 cm nu s-au concretizat. Montarea unui tun de 5 cm nu era fezabilă, fiindcă
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
din aceste tunuri proveneau chiar de la variantele tancului Panzer IV pe care armata a decis să le îmbunătățească cu tunuri lungi de 7,5 cm. Toate variantele până la Ausf. F inclusiv aveau 2 mitraliere MG-34 de calibrul 7,92 mm montate coaxial lângă tun, precum și o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
pe care armata a decis să le îmbunătățească cu tunuri lungi de 7,5 cm. Toate variantele până la Ausf. F inclusiv aveau 2 mitraliere MG-34 de calibrul 7,92 mm montate coaxial lângă tun, precum și o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră MG-34 montată în carcasa blindată. De la varianta Ausf. A până la
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
calibrul 7,92 mm montate coaxial lângă tun, precum și o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră MG-34 montată în carcasa blindată. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. C, tancul era echipat cu un motor Maybach cu 12 cilindri HL 108 TR (183,87 kW) ce furniza o viteză maximă de 32
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
de tunuri de asalt care să sprijine infanteria prin foc direct. Pe 15 iunie 1936, Daimler-Benz AG a primit ordin să proiecteze un vehicul blindat capabil să transporte un tun de 75 de mm și să sprijine asalturile infanteriei. Tunul montat urma să poată fi mișcat transversal la un unghi de minim 25°. Suprastructura trebuia să fie închisă, iar înălțimea vehiculului să nu fie prea mare. Pentru relizarea proiectului, Daimler-Benz a folosit sașiul și componentele nou-proiectatului tanc Panzer III. Prototipurile urmau
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
MG 34 putea fi montată pe un scut amplasat pe suprastructura, pentru protecție suplimentară contra infanteriei în decembrie 1942. Câteva modele au fost echipate astfel retroactiv. Unele variante produse spre sfârșitul războiului au fost echipate cu o mitralieră MG34 suplimentară, montată coaxial. La sfarsitul primăverii anului 1944 au fost montate pentru protecție un lansator de grenade 90mm NbK 39 ("Nahverteidigungswaffe") și o mitralieră MG suplimentară acționata din interior ("Rundum Feuer"). Începând cu a doua jumătate a anului 1943 au fost montate
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
purtând mereu cu el cimpoiul, în atotîncăpătoarea borsetă sporran. Este rotofei, dar puternic, are părul roșcat și cârlionțat pe brațe. La spate poartă o sabie zdravănă, încrustată cu rune. Îi lipsesc câțiva dinți și chiar un picior, în locul căruia are montată o mitralieră. Vorbește cu accent scoțian. Este mucalit și lăudăros la culme, și de aceea caraghios, dar ospitalier și mai presus de toate, loial. El îl ajută pe Jack, împotriva voinței lui și a șanselor de izbândă, să-și recupereze
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
TV Chișinău și la cel de la Radio Moldova. A debutat cu piesa "Procedeul de ju-jitsu" (1986). Au urmat : Este autorul a două dramatizări după scrieri în proză de maeștri străini ai literaturii contemporane: Scrierile dramatice ale lui Val Butnaru, spectacolele montate (uneori cu asistența regizorală a autorului) au fost menționate cu numeroase premii și diplome de laureat, beneficiind de cronici, recenzii și prezentări favorabile în presa culturală, la radio și TV, la Chișinău, Bălți, Iași, București și în alte orașe din
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
Unele echipamente au capabilitatea de a combina mai multe date MIDI într-un singur flux de mesaje MIDI, dar aceasta este o functie specializată și nu este valabilă pentru toate dispozitivele. Toate instrumentele compatibile MIDI au o interfață MIDI deja montată. Unele plăci de sunet de calculator au deja montată o interfață MIDI, pe când altele au nevoie de o interfață externă care să fie conectată la calculator prin USB, FireWire sau prin Ethernet. Conectorii MIDI sunt definiți de standardul interfeței MIDI
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
date MIDI într-un singur flux de mesaje MIDI, dar aceasta este o functie specializată și nu este valabilă pentru toate dispozitivele. Toate instrumentele compatibile MIDI au o interfață MIDI deja montată. Unele plăci de sunet de calculator au deja montată o interfață MIDI, pe când altele au nevoie de o interfață externă care să fie conectată la calculator prin USB, FireWire sau prin Ethernet. Conectorii MIDI sunt definiți de standardul interfeței MIDI. După anul 2000, calculatoarele echipate cu USB au crescut
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
Kursk. Între octombrie și noiembrie 1943, 48 din cele 50 de vehicule care au supravețuit luptelor au fost modificate, adăugându-le o mitralieră MG 34 (pentru a îmbunătăți capacitățile defensive contra infanteriei), o cupolă pentru comandant (modificată din cupola standard montată pe StuG III pentru o mai bună perspectivă asupra câmpului de luptă) și pastă antimagnetică Zimmerit. În plus, câteva modificări minore la blindaj au crescut greutatea de la 65 la 70 tone. Aceste vehicule îmbunătățite au fost neoficial denumite Elefant, acesta
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de atât, Omega a venit cu un sistem de diagnoza propriu (în zilele noastre acest sistem este standart la toate mașinile), care putea fi citit corespunzător numai cu ajutorul unor echiamente autorizate din service. Toate modelele Opel Omega au folosit motoare montate longitudinal, având tracțiunea pe spate, si o transmisie cu cinci trepte pentru cutie de viteze manuală și patru trepte pentru cutie de vitezze automată. În Brazilia, mașina a fost vândută că Chevrolet Omega, fiind propulsata de niște motoare de Opel
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
umăr. Kikyo a purtat un sacou alb cu "sode-kukuri" (cordoane) prin mâneci și umerii deschiși (similar cu ținutele lui Inuyasha și Jaken). "Kosode" a lui Kikyo arată mai mult ca un "kendo" sau "keigoki naginata", cu mânecă oarecum strânsă și montată că un tricou modern ușor extins pe încheietura mâinii. Fantele de pe partea laterală din "hakama" au deschizături la mâneci iar "hitoe" (jachetă) de la umerii săi arată ca și cum ar purta un "kosode" alb. Acest lucru a fost un efect deliberat de
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen. 1937: datorită consumului ridicat de heliu cât și a prețului ridicat al acestuia, U. S. Navy concepe aparatul MK V MOD 1 în circuit semiînchis. Casca era de construcție specială având montată pe spate o canistră pentru absorbantul de bioxid de carbon. Modelul MK V MOD 1 consuma numai 10 % din consumul de heliu al modelului MK V MOD 0, dar avea o greutate dublă, de cca 50 kg. 1942: alături de Sharader
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
guri de vânt din fontă care aveau sistem de răcire cu apă. Pe 14 Noiembrie 1839 Gurile de vânt din cupru au fost înlocuite cu gurile de vânt confecționate din fontă și răcite cu apă. Cu aceste guri de vânt montate s-a continuat probele sistemului de preîncălzire. Odată cu implementarea sistemului de preîncălzire s-au obținut rezultate mai bune în producție astfel: După rezultatele bune obținute la furnal s-a hotărât ca și la cubilou să se monteze o istalație pentru
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
lucrări conexe de întărire a solului și anume: în anrocament s-au forat găuri lungi de 10 metri în care s-au montat grinzi cilindrice pentru a întări acea parte a solului iar peste ele a fost săpata fundația și montate armaturile necesare acesteia. Lucrarea a fost extrem de dificilă, însăși acțiunea de a găuri stâncă a necesitat săptămâni bune, alături de condițiile meteorologice care nu întotdeauna au fost prielnice. S-a constatat totuși că distanță dintre telecabina și peretele de stâncă era
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
a fost adusă și refăcută pe locul actual în anul 1889. Are hramul "Sfântul Dumitru". Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Tradiția spune că aceasta ar fi fost cumpărată din Rășinari, județul Sibiu, și montată aici în 1889. Biserica nu a suferit modificări structurale, păstrându-și forma inițială. Biserica datează, conform tradiției din Rășinari, din anul 1688.
Biserica de lemn din Satu Nou, Brașov () [Corola-website/Science/317003_a_318332]
-
au fost distruse în timpul celui de-Al doilea război mondial. Astăzi, aproape toate oasele rămase se află în Museum für Naturkunde din Berlin (aproximativ 350 de exemplare rămase), în timp ce Institutul de Geoștiințe de la Universitatea Eberhard-Karls din Tübingen găzduiește un compozit montat, aproximativ 50% din aceasta fiind oase originale. Deși nu au fost găsite schelete complete, unele oase a fost descoperite în asociere, inclusiv o coadă aproape completă, șolduri, mai multe vertebre dorsale și unele elemente ale membrelor, aparținând unui singur individ
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
la Paris, Raoul și Joséphine îl observă într-o zi pe Beaumagnan ce intra la Teatrul de Varietăți și decid să-l urmărească. Brigitte Rousselin, actrița principală de pe scena teatrului, purta o panglică din fir de aur, în care fusesră montate șapte pietre mari, bombate, de diferite culori. Mergând la locuința ei din Montmartre, Raoul o salvează pe Brigitte de atacul lui Leonard și astfel află de la Joséphine secretul sfeșnicului. În timpul războiului franco-prusac din 1870, cardinalul de Bonnechose, arhiepiscop de Rouen
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
necesare modificări importante ale structurii. Variantele apărute mai târziu erau masive și necesitau chiar demontarea sistemului de comandă a tragerilor pentru a face loc antenei. Sistemul de apărare al lui "Shōkaku" consta în 16 tunuri tip AA antiaeriene și anti-navă, montate câte două. Acestea erau așezate sub nivelul punții, în construcții care ieșeau în afara navei, câte patru grupuri pe fiecare parte a corpului navei, două grupuri spre proră și două spre pupă. Au fost instalate patru sisteme de control al tragerilor
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]