KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

noi prieteni, deși eram doar un puști, nu-mi consuma mari rezerve de energie; dimpotrivă. Îmi făcea o mare plăcere să mă aflu în "permanent dialog contondent" expresia favorită a tatei cu foarte mulți oameni. Pe unii, precum profesorul de "moartă" limba latină am vrut să zic Bujenariu, simțeam nevoia să-i eternizez ca amici. Omul, un pensionar reactivat din cauza faptului că nu avea cine preda latină, avea statura unui pitic uriaș în țara lilipuților și o moacă de chinez nereușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și i-a căzut o cărămidă în cap. A fost internată la spital. Lecuită, a ajuns acasă și, după nicio săptămână, s-a întors iar la spital. Îi căzuse în cap, n-o să-ți vină a crede, o rață sălbatică, moartă în timpul zborului. Făcuse înaripata stop cardiac și nu mai găsise un alt loc de aterizare decât pe scăfârlia cucoanei. Bun... A fost reparată din nou și, după vreo lună, ai ghicit, a fost adusă din nou la spital. Se prăbușise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nu-i tocmai plăcut să fii hrană pentru lei. Îmi era foarte cald și mă prinsese iar un dor nebun de Polul Nord. Acolo măcar nu văzusem nici picior de urs și, după cum ți-am spus, congelații au cele mai fericite morți... După asta, nu mai țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa că venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
O ninetistă face cruci grăbite. Pitu cade în mirare și admirație: "Să n-am parte! Onuț era prieten cu pixul, oameni buni!"... Eu privesc spre nea Onuț. Oho! Mi se pare mie sau chiar zâmbește? Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu ochi. Burtă, pumni cât maiul, cap de taur, creier mai mic decât nuca. Nu poate lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
felul lui, isteț, să salveze situația. Este fericit că a ajuns aproape de capătul misiei lui: "Mortul. Pe mort cum îl trec?"... Pălăriosul ieșit din minți nu mai înțelege nimic: "Ăăăă? Cum adică?"... Roboțelul ruginit nu se lasă: "Scriu una bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de uz intern, cum spunea nea Onuț eram mort după expresia asta a lui, "râs de uz intern" ci un râs-râs, care l-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de uz intern, cum spunea nea Onuț eram mort după expresia asta a lui, "râs de uz intern" ci un râs-râs, care l-a făcut și pe Onuț să zâmbească din nou. Ohooo: zâmbește și mama!... Simt că pălărioșii își strâng sculele. Gata, îmi zic. Rămân singur cu nea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cu lumânări aprinse în mână. Pălăriosul șef devine iar nervos. Burtă Multă se dă mare: "Ce-i cu voi aici? Cum vă permiteți să?..." Nu-i răspunde nimeni. Cineva, de la blocul vecin, strigă de sus: "Bă, îl săltați chiar și mort pe Onuț?"... Apoi se tot aude... Nenorociții dracului!!!!... Onuț, să nu le mărturisești nimic nici măcar mort, ha, ha, ha, ha!.... Bă, v-a tras clapa Onuț!... Unii strigă ca pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să văd golurile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-i cu voi aici? Cum vă permiteți să?..." Nu-i răspunde nimeni. Cineva, de la blocul vecin, strigă de sus: "Bă, îl săltați chiar și mort pe Onuț?"... Apoi se tot aude... Nenorociții dracului!!!!... Onuț, să nu le mărturisești nimic nici măcar mort, ha, ha, ha, ha!.... Bă, v-a tras clapa Onuț!... Unii strigă ca pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să văd golurile lui Damigeană: "O-nuț! O-nuț! O-nuț! O-nuț!"... E groasă rău de tot. Devotatul șef aproape că-i împinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
adus aminte că-s un mucos de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din telenovelele cu Isaura... Și de unde ai pasiunea asta pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil de concretizat, veșnic și creat abstract Special pentru lumea asta în care (totul moare) Realitatea e aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
frunzele de aur. Eșarfa se adună, se strânge la mijloc, Fuge vântul până colo, colț veșnic de natură Iar când din cerul bleu coboară încetinel norul, Se-așterne de la începuturi roșul, Așa va fi mereu. Natura-mi, vie fără vietăți, moartă fără mortăciuni. Iar căldura liniștii permite geniul desfășurat Ce înflorește, se dezmiardă, se împlinește Se desfășoară fericit. Paradis, se iubește și trăiește natural, în propriul ritm. Iarăși cu ochii la cer, la binecuvântatul cer, care de această dată îmi cântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
indiferent. Cumva, în loc de prieteni, cum puteau fi, ajunseră nici să nu-și poată întoarce spatele unul altuia. Pe Vlad chestia asta îl obosea. Nu-i plăcea situația. Și, cum nu era nici dornic de efort să o schimbe, o lăsa moartă. Pe urmă, succesiv văd imagini desfășurându-se rapid. Vlad plecând în trăsură acasă, apoi cu trăsura spre Londra, cu Erickson. Richie Erickson era un tip bine, cel mai tânăr din grup, ambițios, nestăpânit, plin de viață. Îi făcea plăcere să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
O parte din el se simți ușurată. Cât timp fusese aici el se comportă că un om normal. Poate prea normal. Era momentul să își rezolve treburile. Când se întoarse, după ce-1 predase pe Dănuț familiei, căzuse ca și mort. Complet fără să se apere. Deschise ochii de-abia când era foarte lumina afară. Dar chiar atunci zări o siluetă în casă. Lucrul îl izbi așa de tare, mai ales acel sentiment instinctiv care-1 avertizase mereu, încât atacă brusc, năpustindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lui: Mersi mult, Petru! Mersi! Dar gata, omule! Zbură pe ușă la poliție, apoi se întâlni cu cine trebuia, luară masa, apoi începu treaba cea grea. Rămase până târziu la birou toată săptămâna și munci ca nimeni altul. Zilnic, cădea mort de oboseală. De-abia supă doua săptămâni programul său deveni mai lejer, el se simți mai bine și mai cu chef de viață. Cu Amanda vorbea mai rar și totdeauna utilizând termenii cei mai politicoși, dar care să nu pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
apucă de o creangă de copac, astfel scăpând de o lovitură de-a ei, și până i-o apucă pe cealaltă. Vrei să ne omori? Ai uitat că suntem Nemuritori? Cel puțin pentru moment. Căci în curând tu vei fi mort. Stai nițel! Nu trebuie! Ce? Vrei să spui că nu m-ai omorî? Vreau să spun exact ce i-am spus și cumnatului tău. Nu vreau să luptăm! Căzu deasupra lui. Apropo, zi-mi, te rog, înainte de-a mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
interesa ce avea de spus, dar nu vroiam să las impresia asta. Mi-a dat mâna; doar formal, și în acel fulger ce ni l-a acoperit, tocmai distanța ce ne separa ne unea. Nu mă poți omorî, pentru că sunt moartă. Și tu ești mort. Suntem toți deja morți, pentru că nu vom fi existat. X: Uită-te la mine când îți vorbesc. O:Te voi privi în ochi când voi vorbi cu mine. Ui crede-mă, vei ști când o voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să las impresia asta. Mi-a dat mâna; doar formal, și în acel fulger ce ni l-a acoperit, tocmai distanța ce ne separa ne unea. Nu mă poți omorî, pentru că sunt moartă. Și tu ești mort. Suntem toți deja morți, pentru că nu vom fi existat. X: Uită-te la mine când îți vorbesc. O:Te voi privi în ochi când voi vorbi cu mine. Ui crede-mă, vei ști când o voi face. (Iarăși unei persoane ce vorbește fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cineva în ochi si, din întâmplare, să te nimerești pe aceeași lungime cu el. Așa cum l-am găsit pe el în îmbrățișare. Te uiți la un cadavru și vezi cum persoana în cauza nu mai există, căci creierul său e mort. Dar apoi privești în tine, la visele pe care ti le-ai făcut, și te întrebi dacă nu cumva realitatea e doar o iluzie, și atunci nu știi pe care iluzie să o hrănești. Și atunci vezi că le ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și a ignora realitatea de care altfel nu am ști să scăpăm) . Nici existența nu a avut răspunsuri. Astfel s-a creat viața ca un mod necesar de a ști. Vii suntem doar noi. Dacă suntem invenția interesantă a existenței moarte în sine, atunci Viața nu există, dar noi suntem vii (mintea noastră poate concepe orice, odată ce se acomodează cu ceea ce înțelege, iar viața este o parte din noi noi suntem, prin definiție vii, viața e condiția noastră, dorința noastră, calitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
hotărăști) și al unui vis călduț (pleci înainte să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul îmi îngheață fiind amenințată cu un pistol. Stai. Stau. Între timp trag cu coada ochiului spre el. E înalt, plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
îmi prinde mâinile deasupra capului. Nu vreau să mor, așa că țip. Pe fundalul negru cu fulgere, pe melodia cerului străfulgerat, el spune: Și cine crezi că te va ajuta? La care au mă liniștesc, căci de m-ar fi vrut moartă nu ar fi ezitat atât. Și zâmbetul său deloc malițios mă lămurește. Și vrei și tu deci să punem punct? întreabă. · Cu ceva timp în urmă, în frig și ploaie, citeam în casă o carte și-mi era somn și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nici un motiv să reacționez într-un mod extrem, așa că mă învoiesc să fie așa cum se stabilește. Însă pe drum, fără radio, fără nici o legătură cu Terra, izolați, singuri cu noi, încep crimele. Când ies din baie, la ușa mea e moartă Dana. Are gâtul tăiat. De atunci, toți mă acuză. Eu, în loc să-I ignor, îi pun la punct. Țip la ei, și-i ameninț. Și nu-i slăbesc din ochi. Revăd tot felul de filme de groază. Ce trebuie să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]