3,219 matches
-
De asta îmi era frică. Despre asta voiam să vorbesc cu tine, Ashling... MOLLY, PUNE CUȚITUL JOS. JOS!!! ACUM!!! Craig, dacă Molly dă în tine, pentru numele lui Dumnezeu, Dă ȘI TU ÎN EA!!! Fetiță rea ce ești, respiră Clodagh mulțumită. Trebuie să închid, Ashling, te sun mai târziu. Și Clodagh închise. Deci Dylan avea dreptate, ceva se întâmpla. Ashling înghiți în sec. La dracu’ cu toate! Încercând să își distragă atenția, Ashling tastă ceva la computerul ei, degetele devenindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prin birou. Nu că pe Lisa o deranja faptul că erau atât de puțin practice. Unii pantofi există doar pentru a etala scântei de frumusețe efemeră. Pentru ce altceva să fi inventat Dumnezeu taxiurile? Admirându-se în oglindă, era profund mulțumită. Ochii ei erau mari și luminoși, datorită conturului alb pe care îl aplicase pe interior, tenul era curat (grație Aveda Masque), și fruntea fină și lipsită de riduri (mulțumită injecției cu botox pe care o făcuse înainte să plece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prăbușit cu un geamăt. Singurul lucru ieșit din comun era că nu fuseseră întrerupți de nici unul dintre copii, dorind să li se alăture. Cincisprezece minute de la început până la final și nu mai aveau treabă pentru încă o lună. Clodagh oftă mulțumită. Slavă Domnului că nu era genul de bărbat care insista să te facă să te simți bine o noapte întreagă. Ar fi trebuit să se sinucidă de mult dacă ar fi fost așa. Ted și Ashling traversau străzile în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
precaută. Înainte de a pleca, Lisa s-a dus la baie pentru verificarea machiajului pe care o făcea o dată pe oră. Aruncând o privire critică asupra reflexiei sale subțiri și ușor bronzate, îmbrăcată într-o rochie albă Ghost, s-a declarat mulțumită. Nu era vorba de o aroganță prost direcționată. Chiar și cel mai mare inamic al său (și competiția, din acest punct de vedere, era mare) ar fi recunoscut că arăta bine. Și își dorea asta, recunoscu ea. Muncise din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de celălalt, iar ea abia dacă avusese timp să flirteze cu el. Dar se putea odihni pe un pat de lauri în această seară și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens. Calvin părea chiar alarmat - la New York nu se bea în felul acesta. Și unde dispăruse Jack? Jack, epuizat de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Doors? sugeră Ted. — Nu, nu e cu cineva care are o aventură? — Ce zici de My Best Friend’s Wedding? — Doar titlul și sună a necazuri, explică Joy. Până la urmă s-au hotărât la Pulp Fiction. —Bună alegere, spuse Joy mulțumită. Nu! Proastă alegere. Foarte proastă alegere. Cineva înșală! Uma Thurman? —Ai perfectă dreptate, spuse Ted, cu ochii mari. Fusese cât pe ce. Poate că ar trebui să luăm The Best of the Teletubbies și cu asta basta. Nu, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Încurcat. — Păi, să vedeți, domnul Reid era agitat. Nu era tocmai vina lui. Dacă ziarele nu ar fi sunat-o pe... Insch i-o tăie scurt. — Tu ar trebui să lucrezi cu inspectorul McPherson. — Păi... Da. Insch Încuviință din cap mulțumit și trase din buzunar un alt jeleu pe care Îl făcu repede nevăzut În gură și Începând să Îl mestece În timp ce vorbea. — Nu mai e cazul. Până când McPherson Își repară capul, ești al meu. Logan Încercă să-și ascundă dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strângând În mână bastonul, disperată să găsească o scuză pentru a-l folosi pe capul lui Miller. Logan privi de la jurnalistul infatuat la Watson. — Lasă-l să plece, spuse el Într-un final. Vorbim mai târziu, domnule Miller. Acesta rânji mulțumit. — Poți să te bazezi pe asta. Apoi mimă o armă cu mâna dreaptă și o Îndreptă către Watson. — Pe altădată, detectivo! Slavă Domnului că Watson nu Îi răspunse. Înapoi În parcare, polițista merse hotărât prin ploaie până la Vauxhall, smuci ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Brusc, vocea de la celălalt capăt al telefonului deveni suspicioasă. — Și ce dacă sunt? Ce-a făcut? — Îmi puteți spune unde a fost domnul Caldwell Între orele nouă și unsprezece ieri-dimineață? Darren se lăsă pe spate pe canapea, afișând un zâmbet mulțumit, iar Logan simți iar o strângere de inimă. — M-a ajutat să refac instalația la un Volvo. De ce? — Suneți sigur? Urmă o mică pauză, iar apoi: Normal că-s sigur. Eram acolo. Dacă era altundeva, sigur observam. Despre ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gol de lângă el. Insch ridică privirea, un zâmbet larg Îi despică fața și-l pocni pe Logan pe spate cu o palmă uriașă. De cealaltă parte a mesei, Logan văzu contingentul din Edinburgh. Inspectorul și sergenții lui erau Îmbujorați și mulțumiți, rostind felicitări, dar psihologul clinic lăsa impresia că zâmbetul pe care-l avea ar fi putut să-i producă leziuni permanente. Șeful zice că face el cinste-n seara asta! anunță Insch, bătându-l din nou pe spate pe Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Preda -, mă destind dintr-odată, ceea ce el observă satisfăcut, mă las să cad din nou În fotoliul acela primitor, cu aerul unuia care a cărat pietre de moară și acum, că le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală?“. Îi răspund prudent că, după părerea mea, „aceasta se află mult În urma poeziei...“. „Da, monșer, și știi de ce? Romancierul actual e foarte leneș, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și cel mic, legate împreună. Dar nimeni nu privea cu atenție, căci gesturile sale erau foarte naturale. Și, după cum vor fi de acord toți magicienii, naturalețea în astfel de situații te face invizibil. Se convinse că nu fusese urmărit și, mulțumit parcă de acest lucru, își reluă drumul către locuința sa. Pe stradă, mai puteau fi văzuți alți câțiva oameni îmbrăcați tot în trening și doi-trei locatari ce sa îndreptau grăbiți către casă cu pungile de cumpăraturi pline și cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fructe și un baton de cereale. Iluzionismul este o și artă fizică, prin urmare, performanța depinde foarte mult de condiția fizică a protagonistului. De aceea, mâncarea sănătoasă și exercițiile fizice erau o condiție vitală a succesului. Era în mare parte mulțumit cu numărul interpretat în acea dimineață. Reușise să omoare victima cu ușurință, gândi el, amintindu-și totodată cu plăcere cum tânăra sa parteneră înghețase de spaimă când el își făcuse apariția în spatele ei și o strânsese de gât cu funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
minute înainte de ridicarea cortinei, gândul nu îi era la reprezentație, mulțumindu-se să privească spectatorii intrând și profitând de acest scurt răgaz de liniște mentală. Se simți vinovată de această stare. Avea atâtea motive pentru care să nu fie așa mulțumită: starea mamei ei care se înrăutățea, banii care nu îi ajungeau, progresele insesizabile pe care le realiza în ochii domnului Balzac, tipul care o părăsise acum trei săptămâni și care promisese că o va suna. Cu siguranță. Promit. Dar trucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lucruri dintr-astea doar ca să îmi atragi atenția. - Nu, serios, chiar nu-i dăm de capăt. - Bine, bine, mormăi nemulțumit criminalistul, dă-mi detaliile. Cu toate acestea, comportamentul clevetitor al lui Lincoln Rhyme era o simplă dovadă pentru cât de mulțumit era că plictiseala va fi ținută la distanță cel puțin pentru câtăva vreme. Kara se afla în față la Smoke&Mirrors, văzând pentru prima dată lucruri pe care nu le observase în anul și jumătate în care lucrase acolo. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vorbește cu Sheila. Nu suport așa ceva. — Deci, Stacey, îmi zice moșu’, ai pauză de masă. Asta-i bine. Șeful tău - domnul Chipstead, parcă așa-l cheamă, nu? - pare un tip de treabă. Așa ați zis și săptămâna trecută. — Da? Arăta mulțumit când a zis asta. M-am întrebat o clipă dacă-i pe invers, da’ nu mi se pare genu’. Era doar fericit că a ținut cineva minte ce-a zis el, mie așa mi se pare. —E de treabă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
până când viața însăși e amenințată, e dincolo de margini. Stacey —D eci ce faci mai târziu? am întrebat-o io pe Sheila. Sheila mereu făcea câte ceva și câteodată mă lua și pe mine. Denisha zicea că e ca să se simtă ea mulțumită că face un lucru bun, cam așa, ca de milă. Da’ nu de asta - știu io. Îi plăcea să mă duc câteodată cu ea fiindcă arăta mai bine pe lângă mine decât arată de fapt. Se îmbracă într-un mare fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca Ben, Judy și cu mine să fim într-o stare suficient de bună - lui Sally i-a plăcut dintotdeauna să fie invers, așa că, atunci când noi suntem binedispuși, ea ajunge în mod normal în direcția opusă, așa că existența unui cvartet mulțumit depinde de ea, ca să zic așa. Iar ea trebuie să fie într-o dispoziție bună pe care veselia din jur să o exagereze, nu să o irite. Ceea ce nu se întâmplă prea des, mai ales că Ben a cam avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai în vârstă decât ea. Era într-o zi de joi și, ca de obicei, mă dusesem în vizită la ele în drum spre hotelul din Lincoln’s Inn. E destul de amuzant că am impresia că aș fi fost relativ mulțumit ca viața mea să continue cum fusese de ceva vreme: noutatea fiecărui gând și emoție fiind dependentă de fata pe care știam c-am să o văd la finalul fiecărei zile, era suficientă ca să merg mai departe. Numai că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am slăbit 8 kile de la operația de acum o săptămână!! Sunt așa entuziasmată, Crys, e incredibil. Știam io că mă simt altfel și chiar îmi imaginasem că rulourile de la bărbie-s mai mici... da’ poate îs!! Chirurgu’ a fost foarte mulțumit și-a zis că pot s-adaug mâncăruri moi la dieta mea și un pic de mâncare crocantă - IUPIII! Am venit acasă și-am mâncat niște biscuiți cu smântână - doar trei, cu niște sardine zdrobite pe ei - și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă reculeg. Spre groaza mea, când am revenit jos, ei dispăruseră. Un bilețel de pe masă mă informa că ieșiseră să bea ceva și c-aveau să se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și de ușurată; simt că nu voi înțelege niciodată de fapt prin ce trecea el în noaptea aceea îngrozitoare în care l-am găsit în pivniță, dar poate că e mai bine așa. Simt că acum e jenat din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
patru ore, sanctuarul ei lustruit devenise un câmp de luptă. Nu că nu-i iubea, nu despre asta era vorba. Tatăl ei era bătrân și, în acest moment al vieții lui, mult mai blând decât atunci când Adriana era copil. Părea mulțumit s-o lase pe soția lui să se ocupe de tot și rareori ținea morțiș la ceva în afară de o țigară cubaneză seara și obiceiul ca toți copiii lui — trei din prima căsătorie, trei din a doua și Adriana din actuala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în realitate... m-am obișnuit să locuiesc singură. Îmi place să locuiesc singură. Zgomotul, deranjul, faptul că trebuie să vorbești când tu nu vrei decât să stai pe canapea și să te uiți pe pereți ... mi se pare îngrozitor. Oarecum mulțumită că Leigh măcar se confesase în legătură cu frica ei de coabitare, Emmy o lăsă mai moale. — Știu, scumpo. E îngrozitor pentru toată lumea. Drace, eu și cu Duncan am fost împreună cinci ani de zile și n-am oficializat relația niciodată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aduc vinul. Doamna Eisner îi apucă lui Leigh mâna stângă și o trase direct sub veioza de pe masă. — Măi, măi, chiar că și-a făcut temele, nu? Și tu, desigur. Russell o să fie un soț minunat. Probabil că ești foarte mulțumită. Leigh se opri o clipă neștiind ce vrea să spună. Însemna că Leigh se pregătise toată viața ei pentru acest moment, că inelul acesta reprezenta un succes care nu se compara cu faptul că ea era absolventă de Cornell sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că australianul i se adresa ei, iar Adriana, deși șocată de întreaga situație, era impresionată de cât de repede își revenise Emmy. — Vai, ce drăguț din partea voastră! spuse ea imitând foarte bine accentul unei sudiste. Cu mare plăcere! Australianul, aparent mulțumit, dădu fuga la bar să caute ceva de scris. În momentul în care acesta plecă, Adriana își impuse să-și schimbe atitudinea. Încercă să-și reprime acel sentiment tot mai puternic de teamă că bărbații n-o mai consideră atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]