4,723 matches
-
tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele mele rămăseseră neexprimate în mânia lor mută. În viața noastră făcută țăndări, în care neprevăzutul devenea singura logică, masa aceea curățată, pe care aveai să pui tacâmurile la fel ca înainte de începutul luptelor, gestul acela simplu își păstra neștirbit sensul. „Termin imediat“, mi-ai spus, ridicându-te
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
căror arsură o simțea deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut asta pentru tine, spune ea despăturind o cămașă din bumbac gros, cenușiu-verzui. O adevărată tunică soldățească, nu-i așa? Ai s-o poți îmbrăca luni. Adolescentul ia cadoul și rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de mână. De mână... Cu o durere subită, se gândește la mâna aceea dreaptă, la mâna mutilată de o schijă de bombă, la degetele amorțite pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
piață câteva cuvinte sacadate. Zurin înțelegea germana, limba aceea a inamicului, ce se învăța la școală citindu-l pe Heine. Acesta este un adevărat soldat, spuse ofițerul. Ca el trebuie să vă bateți! Preț de o secundă lungă, piața rămase mută. Erau acolo un șir de soldați nemți stând în poziție de drepți și omul acela pe moarte, întins pe lespezi, cu fruntea lipită de piatră. În noua companie, alcătuită din rămășițele celor precedente, Pavel nu vorbi cu nimeni. Era deja
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se apropie cu fiecare secundă, înălțându-se parcă deasupra trenului. Din pricina acestei înălțimi, întreg spațiul se clădea pe verticală și cuiva care trăise până atunci la șes, îi era aproape cu neputință să-și închipuie viața pe pantele acestei splendori mute. Tânăra femeie veni și ea alături, lângă ușă, și privi afară, aruncându-și pe spate părul lung, pe care vântul i-l răsfira peste obraz. Prin zgomotul roților de tren, se auzi strigătul de admirație al lui Pavel. Ea dădu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În cercul format în jurul fostului ministru și al soției sale cu aer de adolescentă, se pufnea în râs. Ideea de a vorbi despre soldat mi se păru deodată neverosimilă. Nu, trebuia pur și simplu să încerci să presupui prezența lui mută, nevăzută, undeva, în sala aceea peste care plutea mirosul sosurilor și al vinului vărsat pe covor. Trebuia să-i urmărești privirea - mai întâi ațintită pe secvențele filmului, apoi pe gurile care mâncau, gustau din vin, zâmbeau, vorbeau despre lagăre. Privirea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lor îndemna la uitare. Căci vorbeau despre milioane fără chip, aidoma acelor zerouri fluide pe care le desenau calculatoarele lor de buzunar... Știam că soldatul nu și-ar fi dat osteneala să dezmintă, să polemizeze. Privirea sa ar fi fost mută. Ar fi observat sala și ar fi notat cu siguranță o singură impresie, care rezuma absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr chip feminin aplecat spre urechea cineastului, a acelui trup tânăr
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade În groapă, o lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta Îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului. Isus le arată, Încă o dată, contradicția, falsul În care se complac fariseii. El denunță
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dat cu mingea de cauciuc în capul de lemn al lui Gigel, are vreun efect ? Ana II: Gigel are cap de lemn... Gigel ( către sală ): Da, râdeți ? Și tu tipule, o să vă mai arăt eu una de-o să rămâneți muți !, Da, da, muți... Ofițerul ( către sală ): Totul putea să se termine în mod tragic. Cortină de lumină. Lumină. Intersecția. Pe zebră, în mijlocul străzii se află întins - lovit de o mașină - Gigel, cu mingea lângă el. În colțul străzii, lângă semafor
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
goană, cât pe ce să răstoarne babele. Ajunseră în dreptul unei case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am hotărât să mă Înrolez În Corpul Diplomatic. Nu mi-am dorit niciodată să mă stabilesc Într-un loc. După ce am Început să trăiesc ca bărbat, mama și cu mine ne-am mutat din Michigan și de atunci mă tot mut. Peste un an sau doi o să părăsesc Berlinul și o să fiu trimis În altă parte. O să regret rău că plec. Orașul acesta, cândva Împărțit În două, Îmi amintește de mine Însumi. De propria mea luptă pentru unificare, pentru Einheit. Venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să aibă clăbuci animați sau săpunuri răzbunătoare. Traiul pe strada Seminole Își aducea contribuția la imperialismul cultural. Duminicile, În loc să servească Metaxa, Milton le pregătea oaspeților săi cocteiluri. ― Băuturi cu nume de oameni, i se plângea În pod Desdemona soțului ei mut. Tom Collins, Harvey Wall Bang... Asta-i băutură? Și ascultă muzică la... cum se spune... la hi-fi. Milton pune muzică și beau Tom Collins și uneori, știi tu, dansează câte doi, bărbații cu femeile. Ca la lupte. Ce eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
epitaful luptătorilor de la Termopile: „Trecătorule, du-te și spune-i Spartei că noi am căzut aici Îndeplinind cu cinste legile ei“. Dar Milton nici măcar nu citi fragmentul. Infarctul tatălui său Îl convinsese că Lefty nu mai era În deplinătatea forțelor. Mut, cărându-și după el tăblița jalnică, adâncit În traducerile din Sapho, fiului său Lefty Începuse să-i pară bătrân. Milton se surprindea că se enervează sau că e neatent. Aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie, asta simțea Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și pasarele. Capitolul Unsprezece și cu mine ne cățăram peste tot pe Middlesex. Lefty spăla geamurile și, cinci minute mai târziu, apăream eu și fratele meu, sprijinindu-ne de geamuri și lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru Înalt și mut, care În altă viață ar fi putut să fie profesor, dar În asta ținea În mâini o cârpă umedă și o găleată, nu făcea decât să zâmbească și să spele geamurile din nou. Deși nu mi-a spus niciodată vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
interpreta pe Ismena Dar mama lui Maxine, știind exact cum arăta durerea pe chipul copilului său, sări din scaun. ― Nu! strigă ea. Nu! La șase metri mai Încolo, stând În picioare sub soarele care apunea, Maxine Grossinger era În continuare mută. Din gât Îi scăpă un gâlgâit. Cu bruschețea unei descărcări electrice, fața i se făcu albastră. Chiar și de pe rândurile din spate oamenii vedeau cum oxigenul Îi părăsește sângele. Rozul i se scurse pe frunte, pe obraji, pe gât. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Claudius să schimbe subiectul. După părerea Liviei și a Antoniei, un prinț imperial nu poate vorbi cu prea multă sinceritate despre subiecte atât de sensibile. Așa că l-au convins să renunțe. Plancina mișcă din buze. Încearcă să-i deslușească întrebarea mută. — O să recite el? Dă din cap că nu și zâmbește larg. Nimeni nu s-ar mai aștepta să-l audă declamând pe scenă de când cu incidentul acela grotesc. O bancă s-a rupt sub greutatea unui spectator obez în timp ce el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar nu nuanța florii-soarelui, ci mai atenuată sau mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
milie regală să nu mai fie vreodată nădejde de pace... Silvanus îi aruncă o privire cercetătoare și ironică în același timp. Tiberius Nero se preface că n-o observă, deși i-a înțeles ime diat semnificația. A fost o întrebare mută dacă principatul lui Augustus este o republică sau o monarhie. Ridică involuntar din umeri, căutând răspunsul. Și el are uneori dubii, însă depin de de ce se înțelege prin republică. Cu siguranță, regimul actual - în ciuda dorințelor dinastice manifestate de tatăl său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și rău au făcut, după cum și-au dat seama imediat ce au intrat. A fost nevoie să dea din mâini ca să vadă ceva prin fum, și în cele din urmă au văzut sute de bărbați: toți sprijineau barul și rămăseseră complet muți, probabil de admirație, la vederea Sophiei și Lisei. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai, a gemut un zidar, ducându-și mâna la inimă în râsetele prietenilor lui. ― Pe mine mă căutai, dragă? i-a spus unul Sophiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rubrica de sfaturi. Ce zici? ― Bine, zic eu. La naiba, Geraldine se va enerva. ― A, mai adaug eu. Încă ceva. Presupun că va există și o creștere de salariu, pe măsura noii mele slujbe? Redactorul-șef aproape că a rămas mut, uimit probabil de câtă siguranță de sine poate aduce pierderea greutății. Vechea Jemima Jones n-ar fi îndrăznit să rostească așa ceva, și trebuie să recunosc că are și el dreptate să fie uimit. ― Normal, se avântă el. Am să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără, divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ... A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde, Totul tace, căci durerea este mută ca un gând, Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decât cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormânt. Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu durere ochii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu noaptea lui largă, Să, văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne... Ș-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că principiul rău, Nedreptul și minciuna al lumii duce frâu; Istoria umană în veci se desfășoară, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. Și el - el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cesarul, chiar Cesarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zîmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut cu ceara alba, fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Sfântul Breviar. În lumina puternică a soarelui, am simțit în privirea lui o ură înverșunată și o dușmănie. — Nu voi avea liniște în suflet până când solii Stăpânului nu vor ajunge cu bine în Nueva España. Cu toate acestea, Matsuki rămase mut ca un pește, așa că am continuat să recit din Sfântul Breviar. — Senior Velasco, zise el cu o voce care parcă mă învinovățea pentru ceva. Aș avea o întrebare pentru dumneavoastră. Cu adevărat v-ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]