12,372 matches
-
ca, din iubire, să o salveze pe Mara de pe munte, induce lui Cassian decizia de a se întoarce, împreună cu tânăra la oraș: „prindea contur nevoia de a trăi”. Povestea de iubire și autoanaliza ocupă doar unul dintre cele patru orizonturi narative ale romanului. Cel de-al doilea este constituit de efortul de a formula în scris acel prim orizont evenimențial. Un al treilea orizont este reprezentat de povestea reținută direct a vieții socrului său Darius Pop. În sfârșit, un al patrulea
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
care Nicolae Manolescu o vede prevalentă, considerându-l pe Buzura „un moralist grav și lipsit de umor”) și o angajare meditativ transformatoare (pe care N. Manolescu o vede ca „rechizitoriu”). Retorica buzuriană edifică epicul prin frecventa mobilizare a următoarelor proceduri narative: povestirea, confesiunea, rememorarea, introspecția, deplierea unui flux al memoriei, portretul, istorioara, eseistica, multiplicarea vocilor narative, concentrarea timpului narativ, abandonarea cronologiei, monologul ș.a. Fără a intra în amănunte în ce privește rolul cunoașterii în gândirea eroilor buzurieni, trebuie să arătăm că, în general
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
de umor”) și o angajare meditativ transformatoare (pe care N. Manolescu o vede ca „rechizitoriu”). Retorica buzuriană edifică epicul prin frecventa mobilizare a următoarelor proceduri narative: povestirea, confesiunea, rememorarea, introspecția, deplierea unui flux al memoriei, portretul, istorioara, eseistica, multiplicarea vocilor narative, concentrarea timpului narativ, abandonarea cronologiei, monologul ș.a. Fără a intra în amănunte în ce privește rolul cunoașterii în gândirea eroilor buzurieni, trebuie să arătăm că, în general, aceștia se raportează la sine și la lume în termeni gnoseologici. Gestica lor se subordonează
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
o angajare meditativ transformatoare (pe care N. Manolescu o vede ca „rechizitoriu”). Retorica buzuriană edifică epicul prin frecventa mobilizare a următoarelor proceduri narative: povestirea, confesiunea, rememorarea, introspecția, deplierea unui flux al memoriei, portretul, istorioara, eseistica, multiplicarea vocilor narative, concentrarea timpului narativ, abandonarea cronologiei, monologul ș.a. Fără a intra în amănunte în ce privește rolul cunoașterii în gândirea eroilor buzurieni, trebuie să arătăm că, în general, aceștia se raportează la sine și la lume în termeni gnoseologici. Gestica lor se subordonează unei cunoașteri: din
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
cu final percutant care valorifică poanta, cum făcea Arghezi în Pamflete. Povestirile noi, publicate într-o rubrică săptămânală regulată, în „TimNews”, au desfășurare de nuvele, cu punct culminant rezolvat într-un epilog care surprinde cititorul (pe spațiu scurt). Seninătatea firului narativ redevine amplă, datorită fiorului metafizic rezultat din înclinația filosofică a autorului. Te simți deopotrivă salvat de la tristețe, dar și dator să iei aminte la morala insinuată delicat, când accezi într-un univers cu adevărat original, al povestirilor de față. În
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
opțiuni, similară perseverenței în desăvârșirea unui destin, eroilor din tragedia antică, atribuie romanului caracterul unei opere dramatice. Volumele sunt consacrate lui Nicu Tomescu, Victor Motroc și Radu. Primul capitol reface mediul citadin al tinereții profesorului Nicu Tomescu. Personajul devine instanță narativă. Tehnica e modernă și facilitează povestirea: „când am auzit că Victor Motroc era de doi ani de zile profesor la Colegiul Mihai Eminescu, cel mai prestigios liceu teoretic din oraș, am rămas stupefiat; ritmul vieții de la Petrești, mai ales cel
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
Editura Autograf MJM), este tot unul despre lumea profesorilor, ca, de altfel, toate celelalte. În mod specific însă este primul care își sprijină discursul, dincolo de universul intelectualilor, pe imaginarul satului și pe imaginarul politic al sud-vestului țării. Pe scena prezentului narativ sunt puse în antiteză două cariere. Este vorba, pe de o parte, de destinul lui Aurel Hobeanu. Acesta se naște în comuna Vlădoieni, în noiembrie 1948 (fiind declarat la 11 octombrie 1949). Face școala în sat. Învață bine și, cu toate că
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
în viața lui Alexandru Filipescu a lui I.D. Sârbu și a tânărului prieten al acestuia, profesorul Mircea Moisa. O secvență memorabilă este scena în care Vladimir Streinu, prieten imaginar al lui Alexandru Filipescu, îl reîntâlnește pe George Călinescu. În ce privește tehnica narativă, „Bravo Lui” este un roman al faptelor: „faptele ne interesează”, susține un personaj (p. 28). Protagoniștii nu au interioritate. Lipsește în mod deliberat analiza psihologică. Spiritul auctorial se plasează în punctul din care, fără a fi omniscient și omnipotent, poate
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de dezvoltare a producției narative romanești: relatarea și multipla experiență existențială (a interculturalului și a crizei identitare, a blocajului, a revenirii la sine și a morții). Relatarea este o problemă de retorică, iar experiența este o problemă de viață (și de moarte), moartea însăși fiind
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
care scrie un roman „Relatare despre moartea mea”) și pentru a ieși din blocajul canadian. Moare/se sinucide, ispășindu-și singurătatea prin credință, după ce încercase același lucru prin iubire și ficțiune. A. Romanul nu alunecă involuntar către tema morții; dispozitivul narativ și situația epică sunt angrenate în tematizare de un lucid spirit creator. În mod voluntar, Gabriel Chifu se înscrie pe direcția epicii care „face literatură din relatarea morții unei persoane” (așa cum afirmă într-un articol din „Luceafărul” nr. 9/2008
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
vieții și a arăta că, oricând ar surveni, moartea surprinde ca ultim eveniment existențial, prinzând omul, oricum, nepregătit. Miza morții este viața asumată ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
arăta că, oricând ar surveni, moartea surprinde ca ultim eveniment existențial, prinzând omul, oricum, nepregătit. Miza morții este viața asumată ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care aleg, după împrejurări
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
oricând ar surveni, moartea surprinde ca ultim eveniment existențial, prinzând omul, oricum, nepregătit. Miza morții este viața asumată ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care aleg, după împrejurări, și pe
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
am numi domeniul romanescului”. Trei sunt deciziile pe care le are de luat un prozator: definirea unui raport între autor și narator, fixarea într-o perspectivă și stabilirea modului de realizare a narării (relatare sau prezentare). b 1 . În tehnologia narativă a romanului, Gabriel Chifu introduce un spirit narativ ce adună mărturiile unor personaje și inscripționează călăuzitor capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
care le are de luat un prozator: definirea unui raport între autor și narator, fixarea într-o perspectivă și stabilirea modului de realizare a narării (relatare sau prezentare). b 1 . În tehnologia narativă a romanului, Gabriel Chifu introduce un spirit narativ ce adună mărturiile unor personaje și inscripționează călăuzitor capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță: ideologică, filosofică, morală, poietică; în mod deliberat îi
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
În tehnologia narativă a romanului, Gabriel Chifu introduce un spirit narativ ce adună mărturiile unor personaje și inscripționează călăuzitor capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță: ideologică, filosofică, morală, poietică; în mod deliberat îi subminează, în ce privește autorizarea, relativitatea adevărului evenimentelor. Prezența sau absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
autorizarea, relativitatea adevărului evenimentelor. Prezența sau absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se confundă cu autorul omniscient), fie unui personaj. Gândind actul narării în termenii a ceea ce se cheamă și voce, se poate spune
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se confundă cu autorul omniscient), fie unui personaj. Gândind actul narării în termenii a ceea ce se cheamă și voce, se poate spune că voce primesc câteva personaje: Patricia (capitolul VII), Adam (capitolul III
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
se cheamă și voce, se poate spune că voce primesc câteva personaje: Patricia (capitolul VII), Adam (capitolul III), T. Naumescu (capitolele I și V) și A. Fornea (capitolul XIII). b 3 . Referitor la perspectivă, retorica romanului reține că raportul instanței narative cu diegeza (cu lumea ficțiunii, personajele și acțiunea) poartă și numele de punct de vedere (Norman Friedman, „Point of View in Fiction”). Perspectiva (punctul de vedere) se referă la locația celui care răspunde la întrebarea „cine vede”. Conex și extensiv
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
Ele sunt văzute din interior. Fiecare dintre cei cinci îi vede pe unii dintre ceilalți prin propriii ochi; în mod direct relatarea prinde dorințele, pasiunile, secretele și intimitatea ființei profunde a fiecăruia. În contribuția de relatare a celor cinci, spiritul narativ auctorial nu-și face simțită prezența decât prin titlurile de capitol. Aparența este că nu mai există o perspectivă privilegiată. Fiecare dintre cei ce au dreptul la voce dezvoltă o perspectivă centripetă. Când spune „eu”, fiecare creează o instanță care
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
o perspectivă privilegiată. Fiecare dintre cei ce au dreptul la voce dezvoltă o perspectivă centripetă. Când spune „eu”, fiecare creează o instanță care face jocurile întregii lumi a romanului. În propria relatare fiecare este suveran: comandă, controlează și decide. Instanța narativă nu poate alege ca polarizarea diegezei să nu se facă în raport de dominatorul, dictatorul „eu”. Relatările intră într-o mișcare centripetă de securizare a eului instanțiat. În ciuda acestei autoconfirmări de sine ca suveranitate, fiecare instanță ce se înscrie la
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
polarizarea diegezei să nu se facă în raport de dominatorul, dictatorul „eu”. Relatările intră într-o mișcare centripetă de securizare a eului instanțiat. În ciuda acestei autoconfirmări de sine ca suveranitate, fiecare instanță ce se înscrie la relatare mobilizează o mișcare narativă de coroborare. Confirmările și infirmările reciproce ale vocilor nu duc la vreo elucidare, ci amplifică exponențial confuzul. Protagoniștii își doresc a gândi într-o logică strictă, dar sunt incapabili de o asemenea întreprindere. Personajele rămân în zona unei logici naturale
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
intersectează, generând noi întrebări. Ele sunt în afara posibilității de a clarifica exact și definitiv din simplul motiv că nu-și găsesc un sistem de referință. Relatările n-au în exterior un punct arhimedic de sprijin, unul evident și indubitabil. Contribuța narativă la persoana a treia, neutrală și de nuanță omniscientă (capitolele auctoriale) induce noi valențe de ambiguitate. Personajele își invalidează reciproc relatările. Mai mult, își revocă reciproc privilegiul de instanță narativă. Avem de a face cu o multiplicare a perspectivelor ce
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]