3,927 matches
-
spusese acele povestiri, trăia, și unde anume; apoi se gândi: „Tata a vrut să-și afle soarta la Samothracia, la Miletus, și nu i-a ajutat să știe că viața avea să-i fie scurtă...“ Așa încât, cuprins de neliniște și neîncredere, se prefăcu că își reia lectura. Sclavul se retrase fără nici un zgomot. Disimularea Se întoarse însă curând; se apropie de portic cu pași ușori și îi zâmbi de departe. Îi aducea într-o cupă un fruct aromatizat în vin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
târât cu cârlige pe străzi, lumea le privea de departe cu groază, iar în cele din urmă le-au aruncat în râu. — Cum ai aflat toate astea? îl întrebă Gajus în șoaptă. În clipa următoare însă, fu cuprins iar de neîncredere și nu mai întrebă nimic. Helikon răspunse plin de încredere: — Callistus. Gajus îl privi fără să înțeleagă; numele acela nu-i spunea nimic. — E grec, dar vine din Alexandria, zise Helikon. Într-adevăr, la Villa Jovis fusese adus în dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară, soția prefectului Macro - care nu simțea nici un fel de respect pentru operele astrologice -, era nepoata atotputernicului astrolog Thrasyllus. Neîncrederea sceptică în calitățile lui Sertorius Macro se prefăcu în admirație. Tiberius părea că nu-și dă seama de nimic, nici măcar de ceea ce întreaga curte observă imediat, și anume că Nevius Sertorius Macro își împinsese soția în brațele tânărului Gajus. (Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său, zorii unor zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea la apărare și la neîncredere fu o eliberare sublimă. — Toți te iubesc, îi șopti, pe când treceau printr-un ambulacrum, tânărul Helikon, cu ochii săi de culoarea onixului înecați în lacrimi de bucurie. El era covârșit de emoție și îi întoarse privirea în tăcere. La mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus cele mai neașteptate și, aproape întotdeauna, cele mai triste informații. Tânărul Împărat nu avea cum să-l uite; îl recomandă lui Sertorius Macro, iar acesta propuse imediat, „date fiind meritele lui“, să fie secretar imperial. Cuprins o clipă de neîncredere, Împăratul și-i aminti pe Sertorius Macro așteptând sub porticul de la Villa Jovis și pe Callistus făcându-și mereu drum pe-acolo. Își spuse: „Nimeni n-a pus la încercare mai bine decât Macro calitățile lui Callistus“. Apoi uită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în camerele Împăratului. „Iată-l pe consilierul principelui.“ Nimeni nu-l iubea. Curând, chiar și Sertorius Macro, care îl folosise ca spion de încredere în anii petrecuți la Capri, începu să-l urască. Însă Callistus avea un puternic argument împotriva neîncrederii celorlalți: — Tiberius mă voia mort, și numai astrologia lui Thrasyllus mi-a salvat viața. Într-o zi, Împăratul le spuse lui și lui Macro: — Senatorii noștri poartă în suflete o sută de ani de ură. E cu neputință să guvernezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
La Roma trebuie să se audă toate. Și Julius Caesar a înțeles că era nevoie de o reformă. Și a făcut-o. Ei stăteau în fața lui. Macro îl privea cu o uimire obtuză, iar inteligentul Callistus tăcea, cuprins de o neîncredere alarmată. Tânărul Împărat, care nu avea alți oameni cu care să se consulte, fu dezamăgit. Deodată Sertorius Macro izbucni: — E un risc enorm. Șase sute de senatori s-ar revolta. De la o zi la alta, ți-ai face șase sute de dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zilele grele și pline de primejdii ale adolescenței îl transformaseră într-un solitar cu scurte momente de socializare. Persecuțiile și spionii îi creaseră o mare capacitate de disimulare și de îndurare a vicisitudinilor. Nevoia lui de afecțiune nu depășea pragul neîncrederii și, prin urmare, se limita la gesturi materiale. Sentimentele lui aveau ca obiect nu oameni vii, ci un lung șir de amintiri. Se temea de iubirile noi. Comunica ușor cu oamenii simpli; poporul îl iubea și, prin manifestările zgomotoase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se miră de Încetineala cu care vorbesc. Dau vina pe strămoșii mei. „Este vorba despre niște ardeleni care-au coborât pe Olt și s-au oprit la Slatina, În drumul lor spre Roma“, le răspund, iar ei mă cercetează cu neîncredere. Am descoperit proba tăcerii În copilărie, În micile certuri cu sora mea; cel care vorbea Întâi Însemna că era vinovat. A păstra tăcerea cât mai mult era una dintre Încercările la care mă supuneam foarte bucuros; voiam să-mi probez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru a servi scopurilor sale terifiante, în loc să fie folosite pentru scopul lor original, acela de a lua parte la un spectacol care să încânte mii de oameni. - Cum? șopti Magicianul. Rhyme îi observă privirea uimită. Era și o doză de neîncredere. Criminalistul savură senzația. Orice vânător va mărturisi că partea cea mai bună a jocului este chiar căutarea prăzii. Însă niciun vânător nu poate fi cu adevărat mare dacă nu simte la maxim plăcere atunci când își doboară prada. - Cum ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Acel Jesse Chapman? Leigh se mulțumi să clătine din cap de teamă că, dacă deschidea gura, nu s-ar mai fi stăpânit de bucurie. El își reveni repede și ridică paharul de vin să ciocnească, dar Leigh citi îndoială și neîncredere în ochii lui. Știa că el credea că trebuie să fie vreo greșală că fiica lui, atât de lipsită de experiență în comparație cu ilustra lui carieră, va edita un autor mai mare decât oricare din cei cu care lucrase el. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
toarne un pahar de vin. Din când În când o Întrerupea pe Ruby cu câte un „Nu se poate!“ sau „Doamne Sfinte! Nu se poate să fie o invenție!“. La urmă se Înfundă În fotoliu și dădu din cap a neîncredere. —Tu Îți dai seama că femeile astea ridicole au dat Înapoi cu cincizeci de ani tot ce-au făcut feministele? E Îngrozitor. Absolut, absolut Îngrozitor. —Mă Întrebam dacă n-ar trebui să schimbi spitalele din nou. Nu-mi place deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în fața mea. Pentru că sunt un orfan, aș putea să-ți spun. — Pentru că vreau să văd zburând un zmeu, spun, și nu știu ce am spus. În sfârșit, tensiunea slăbește, a fost un joc, o glumă. Mama ta mă privește din nou fără neîncredere. — Cretinule, râde. Și bea o înghițitură de coca cola. — Ne simțim bine și așa, nu crezi? Dar eu mă gândesc la un fir care vibrează în vânt, la o mică încheietură care să mă țină prins de pământ. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Tati nu e supărat pe voi. M-am ridicat și am dat iar volumul mai tare. Când mi-am ridicat privirea, după câteva minute, fiicele mele stăteau în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-am deschis larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
furculiță fruntea, tâmpla, ceafa și Încercă să ghicească sau să intuiască Într-un fel ce simte cineva În clipa În care glonțul pătrunde În craniu și explodează: nu durere, nu zgomot, poate, Își imagină, poate doar o străfulgerare incandescentă de neîncredere, ca un copil care se pregătește să primească o palmă peste obraz de la tatăl său și se trezește că acesta Îi Înfige În ochi un vătrai Încins. Oare există vreo fracțiune de secundă, vreun atom de timp În care, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe strada Regele George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
firmei „HBA Holding“, W. și cu mine am trăit o istorie foarte tumultuoasă care ne-a apropiat foarte mult. Nu demult am încheiat un contract în care erau prevăzute multe clauze de siguranță. Dar între prieteni n-are ce căuta neîncrederea, iar meritele lui W. justifică încheierea unui nou contract mai generos, lipsit de clauze și norme de asigurare, prin care, începând de azi, este numit director general al întreprinderii care s-a extins foarte mult între timp. Și Hackler înșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Încercările elaborate de a se păcăli reciproc. Pe scurt, scena băuturii era complet redundantă. Din nefericire pentru George Alexander, constata această fisură a textului abia În clipa În care era prezentată prima oară pe scenă, simțind valul de nedumerire și neîncredere ridicându-se dinspre public, trecând peste reflectoare și curpinzându-i picioarele. Ieși din scenă (pentru a-i Îngădui lui George Round să Încerce să o convingă pe Mary să fugă cu el) și o găsi pe dna Saker reprimându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
țară, la rudele care mai trăiau. Acolo, în ușa unei căsuțe țărănești, am fost întâmpinat de mama poștașului împușcat, stră-mătușa mea Anna, cu propoziția invariabilă: „No, Ginterchen, da’ mare te-ai mai făcut.“ Mai înainte fusesem nevoit să-i potolesc neîncrederea și, la cererea ei, să-i arăt pașaportul, atât de străini eram unul față de celălalt. Pe urmă, însă, m-a dus să-mi arate câmpul ei de cartofi pe care astăzi îl acoperă pistele betonate de decolare și de aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce altceva s-a mai păstrat din război sau din timpul vieții în lagăr, în afara unor episoade care, înmănunchiate în anecdote ori ca povești adevărate, vor să rămână variabile? La început, neîncrederea, când fotografiile alb-negru m-au speriat, apoi amuțirea. Pe deasupra, lecțiile pe care mi le-au transmis frica și foamea. Și, mulțumită cursului de gătit fără accesorii - în măsura în care se face abstracție de tablă și de cretă - pot să-mi închipui lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime - fanatic, totuși delicat iubitor - în favoarea singurei credințe care aduce fericirea precum camaradul meu Joseph. „ăsta se trăgea, dacă-mi aduc eu bine aminte, din zona Altötting.“ Neîncrederea ei sporea: „Adevărat? Sună exagerat, exact ca una dintre poveștile tale!“. Eu am spus: „Deci, dacă nu te interesează viața mea sub cerul Bavariei...“ La care ea: „Hai, povestește...“ Eu am făcut loc, ca să devin mai credibil, unei doze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ajung artist și celebru, el episcop și chiar mai mult, dracul știe ce. Și, jucând, ne făceam că și schimbul de roluri ne-ar fi fost cu putință.“ Se poate ca, în fața surorii mele care mă iubea cu o neîncredere constantă, să fi exagerat puțin atunci când am mărturisit că Joseph și cu mine, confruntându-ne cu cerul tăcut și plin de stele de deasupra noastră, dincolo de care el știa adresa exactă a locuinței cerești, eu însă nu vedeam căscându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sobru travestit În indian bolivian, am luat Panamericanul la Mococo, fentându-mi cu abilitate - chestiune de savoir faire, dragă prietene - urmăritorii nătângi și numeroși. Împărțirea cu generozitate a autoportretelor mele cu autograf a izbutit să domolească, dar nu și să stârpească, neîncrederea controlorilor din expres. Mi-au pus la dispoziție un compartiment, pe care m-am resemnat să-l Împart cu un necunoscut ce avea o Înfățișare vădit israelită și pe care sosirea mea l-a deșteptat din somn. Am aflat apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o navă fără echipaj. — Și unde au trimis-o? Întrebă Beth. — Când călătorești În timp nu te deplasezi undeva, ci cândva. — Bine, bine. Către ce perioadă de timp au trimis-o? Nu dețin informații suficiente, ridică Harry din umeri. „Iarăși neîncredere În sine“, Își spuse Norman. „Oare ce crede Harry cu adevărat?“ — Ei bine, nava are o lungime de opt sute de metri, zise Barnes. Mai avem multe de văzut. — Mă Întreb dacă există vreun aparat de Înregistrare a zborului, spuse Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mie unul, Norm. — OK, spuse el. Mergând spre Cilindrul B, descoperi că se simțea inexplicabil de nervos. Din ce cauză ? Desigur că știa exact din ce cauză, dar de ce acum ? Beth exercita o atracție puternică. Era ceva care Îi inspira neîncredere. În relațiile cu bărbații, Beth era combativă, energică, directă și arțăgoasă. Seducția nu se Înscria printre metodele ei obișnuite. „Acum se Înscrie“, Își zise el, luând un costum nou dintr-un dulăpior. Se Întoarse În Cilindrul D și urcă scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]