2,868 matches
-
iar sunetul se oprise În aerul dens. Într-un bordel, asta voia să spună. Târfa. Și cum se făcea că era acolo, dacă abia o lăsase... Antilia se apropie și mai mult, Întinzând o mână spre el. Avea o expresie neliniștită, fără nici o urmă din acea detașare față de priviri și de luxură care Îl izbiseră pe poet la prima Întâlnire. Părea mai umană, ca și când pantera din ea dăduse bir cu fugiții, lăsând Îndărăt doar umbra fiarei. Chipul ei strălucea de reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
privirea, pentru că arătă spre propria inimă. — Există cinci monștri pe drumul tău, Îi zise. Apoi schiță un pentagon În văzduh. Degetul său lăsa o dâră de sânge ca aceea de pe pieptul lui Ambrogio. — Ce vrei să-mi spui? Întrebă Dante neliniștit, În timp ce urma din aer se risipea Încetul cu Încetul. — Noi, morții, suntem orbi În privința prezentului, Întrucât În prezent este existența, care ne e refuzată. Însă vedem departe, ca și când viața noastră ar fi amplificată de una din acele sticle convexe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prilejul de a se folosi de ea. E mai bine așa, Își zise. Nu va avea nevoie de ajutor, dacă Dumnezeu și justiția erau de partea lui. Își ridică și el mâinile, repetând gestul celuilalt, În timp ce, cu coada ochiului, cerceta neliniștit Îngusta porțiune iluminată, căutând ceva cu care să se apere. — Ciudat loc să te găsesc, messer Alighieri. Nu Într-un scriptorium sau Într-o bibliotecă, unde ar fi de așteptat să dai peste un Înțelept prieten al cuvintelor, ca domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte încăpățânată și, sub pielea arsă de soare, dar care pălise puțin din pricina frigului, întregul chip avea o înfățișare neliniștită și totodată răzvrătită, ce-l izbi puternic pe Daru atunci când arabul, întorcându-și fața către el, îl privi drept în ochi. - Treceți alături, le spuse învățătorul, o să vă fac un ceai de izmă. - Mulțumesc, spuse Balducci. Ce corvoadă! De-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atingea. Într-o seară o chemă pe Louise și îi ceru câteva pături: - O să dorm aici. Louise îl privea, cu capul dat pe spate. Deschise gura vrând să spună ceva, dar tăcu. Cerceta doar chipul lui Jonas, cu o privire neliniștită și tristă; dintr-o dată el văzu cât de mult îmbătrânise, și ce urme adânci lăsase și asupra ei oboseala vieții lor. Se gândi atunci că n-o ajutase niciodată cu adevărat. Dar înainte ca el să-i poată vorbi, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce-mi mulțumești? - Pentru că mă iubești. - Mare noutate! spuse Rateau și plecă. Într-o altă seară, Jonas îl chemă pe Rateau, care veni grabnic. Pentru prima oară lampa era aprinsă. Jonas se aplecă peste marginea podețului cu o expresie adânc neliniștită: - Dă-mi o pânză, spuse el. - Dar ce-i cu tine? Ai slăbit, semeni cu o umbră. - De câteva zile aproape nu mai mănânc. Dar nu-i nimic, trebuie să lucrez. - Mai întâi mănâncă. - Nu, nu mi-e foame. Rateau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și mai bine dacă ai fi cu ei. - Dar sunt cu ei. Nu uita să le spui că sunt tot timpul cu ei. Și dispăru. Rateau își arătă față de Louise îngrijorarea. Ea îi mărturisi că de câteva zile e foarte neliniștită. "Ce să fac? Ah! Dacă aș putea picta în locul lui!" Îl privea pe Rateau cu ochi nefericiți. "Nu pot trăi fără el", spuse ea. Avea din nou chipul ei de fată, care-l uimi pe Rateau. Acesta își dădu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lascivi și agitați, care dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură umedă strivea orașul și pădurea nemișcată. Acum aștepta la ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte jucîndu-se cu manivela portierei, ridicînd și coborînd neliniștit geamul, dar crezi că ar putea să fie ăsta un semn? Nu că m-aș îndoi eu de legitimitatea acțiunii, mă întreb și eu ca tot omul dacă nu cumva ar fi mai cuminte să amînăm plecarea pînă găsim un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se va da pe Televiziune, cine va reuși să intre acolo primul va fi boier, bineînțeles că noi vom fi aceia, tot ideea lui, trebuie să recunosc. — Cine știe la ce ne mai putem aștepta din partea lui, face Petrică pe neliniștitul, una e filmul pe care-l faci mai mult în joacă, și alta e o situație serioasă în care-ți riști nu numai propria piele, ci și pe a altora. Un fel de film va fi și răsturnarea asta de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ce te încăpățînezi să ne convingi că încă se mai poate face ceva? întreabă Curistul. — Pentru că încă se mai poate, și chiar o s-o facem, spune Roja, strîmbîndu-și buzele ca să și ascundă expresia de pe chip. — Cum vine asta? întreabă Părințelul neliniștit, abătîndu-și privirea aiurea. — Aștept soluții, idei, planuri de acțiune, se aude din nou vocea lui Roja. — E doar o impresie de-a mea sau ne tratezi ca și cum am fi prizonierii tăi? se rățoiește Curistul. — în materie de psihologie recunosc că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bingo, zece, douăzeci de mii în plus sau în minus nu sînt o avere, dacă nu merge înseamnă că n-am noroc în seara asta, mă mut la ruletă, la 21, una din trei tot o să-mi iasă, își frămîntă neliniștit teancul de bani, dînd la iveală o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aspect pe care trebuie să-l țină minte despre sex”. Pe de altă parte, asemenea Fetei Simple, nici dr. Sun nu crede că abstinența completă este recomandabilă: Dacă bărbatul nu are relații sexuale cu o femeie, mintea sa va deveni neliniștită și el va tânji după companie feminină... Reprimarea forțată a necesității naturale de a emite spermă la anumite intervale nu este numai dificilă pentru bărbat, ci determină, în realitate, pierderea mult mai ușoară a spermei. O va pierde în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă domnul de lângă geam, fără să abandoneze ziarul. Situația internațională e foarte Încordată. Cum așa? Întrebă neliniștită doamna În vârstă. Dușmanul nu doarme, stimată doamnă. Chiar niciodată? Nu. Și-atunci băiatul ăsta de ce trage la aghioase de când a urcat În tren? Tocmai de-aia, să poată fi apt de luptă când patria i-o va cere. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreme fiul În preajmă, o făcea să uite oboseala vârstei, bolile... E bine și așa. -Cei de la Geton mi-ar trimite aici antene spre vânzare. Pot câștiga mai mult decât traducându-le filme idioate... Și ce te Împiedică? Întrebă Marta neliniștită. Mi-ar trebui un spațiu comercial, ca să zic așa. Îl știi cumva? Da. Spune-l. Cabana din grădină. E a ta, zise Marta fără să clipească. Adăugă: Pentru o chirie bună, bineînțeles... Zâmbi. Flavius-Tiberius rămase În scaun. Știa că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pumnii și am strigat: — Vorbește-mi, fir-ai tu să fii! Suntem parteneri! Am omorât, în pizda mă-sii, patru oameni împreună, iar acum îmi faci chestia asta? Lee se întoarse. Îmi aruncă obișnuitul lui rânjet sfidător, dar îi ieși neliniștit, trist și istovit. Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de puștan. Fetele mă tachinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar în spatele lui. Ghemuit pe scaunul din față, am petrecut ore pline de nervi urmărindu-i pe pietonii ce intrau și ieșeau din cele trei baruri din cartier - limbiste, bărbătoaice și, fără nici o îndoială, oamenii șerifului, tipi cu privirea aceea neliniștită, proprie traficanților. Miezul nopții veni și apoi trecu. Traficul se intensifică. Majoritatea trecătorilor erau lesbiene care se îndreptau spre motelurile cu ora de vizavi. Apoi ea ieși singură pe ușa barului La Verne’s Hideaway, - o făptură impresionantă, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
volan. Am urmat-o și am aprins o lumină de bord, pentru a-i putea citi reacțiile. Mă izbi un miros de tapițerie de piele și parfum stătut. — Spuneți-mi de când o cunoșteați pe Betty Short. Madeleine Sprague se foi neliniștită. — De unde știi c-o cunosc? — Ieri seară, când o interogam pe barmaniță, ați șters-o englezește. Dar pe Linda Martin? O cunoașteți și pe ea? Madeleine bătu darabana pe volan cu unghiile ei roșii, lungi. — Ăsta-i ghimion curat. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am vomitat și mi s-au înmuiat genunchii. Dar deși sprâncenele li se încruntau ca răspuns la durerile mele, nici una nu părea îngrijorată sau neliniștită. Așa că luptam mai departe, încrezătoare din nou. Apoi am început să împing, pentru că nu era nimic altceva de făcut. Am împins iar și iar până când am crezut că leșin. Am împins și totuși copilul nu ieșea. Timpul trecea. Am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la dunga țărmului care trecea pe lângă mine și mi-am amintit profeția Innei că eu o să-mi găsesc fericirea pe malul unei ape. Am dat din cap de ironia viziunii ei și m-am întors la magazia mea din grădină, neliniștită și nemulțumită. Pentru prima dată din copilărie, nu mai aveam stare. Nu-l mai visam pe Shalem și nici moartea lui, dar mă trezeam în fiecare dimineață bântuită de viziuni cu peisaje deșertice, oi scheletice, femei bocitoare. Meryt a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea în soare, țipând. Părea că sufletul ei neliniștit nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el sezonul următor, iar pentru el am plâns fără rezerve. Cinstit, generos, vesel și totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zi de la o fântână la alta să spună povestea de dragoste dintre Benia, maestrul tâmplar și Den-ne, moașa magică. Aproape am izbucnit în râs. Benia a auzit sunetul care a ieșit din gura mea și a crezut că sunt neliniștită. Și-a pus brațele în jurul meu, și-a lipit buzele de urechea mea și a șoptit: - Nu te teme. Cuvinte magice. Mi-am pus capul pe umărul lui și am mers restul drumului ținându-ne de mână, ca doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lipsită de peripeții, iar mâinile mele au stat degeaba, întoarcerea acasă m-a epuizat. Ardeam să mă întorc în casa mea, să-i văd pe Shif-re și pe copilul Kiyei, care se născuse în absența mea. Am fost teribil de neliniștită în timpul celor trei zile în care am stat la Memfis, dar mi-am ținut nerăbdarea în frâu de dragul lui Benia. Se întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]