5,657 matches
-
broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci cînd știi că tu nu ești cu nimic vinovat. Ce altă dovadă mai firească a inocenței poate exista?... I-am lăsat impresia că sînt de acord cu el și l-am Întrebat În treacăt: — Ceva vești de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sută de mii de yeni În trei zile. Eu: Bună afacere. Toyama: Dacă ești tînăr și necăsătorit și-ți plac distracțiile, nu-i chiar atît de simplu. Dacă te Îmbolnăvești sau ți se ia permisul de conducere, e o adevărată nenorocire, dar lumea-i a ta și nu te mai gîndești la ziua de mîine pentru că ești tînăr. Eu: Vin mulți din aceștia la Camelia ? Toyama: Nu, doar la Tokyo numărul șoferilor de taxi se ridică la aproximativ optzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sud presărată cu case... Un șir lung de trepte din piatră... de ambele părți, bambuși pitici bătrîni... linia adînc crestată a cefei ei pe cînd cobora... — Ai Încercat să afli din ce pricină și În ce condiții s-a abătut nenorocirea asupra fratelui dumitale? — Nici nu-mi vine să cred că a fost fratele meu. La urma urmei, nu știam eu mare lucru despre el. — Totul s-a petrecut după ce m-am despărțit de el, aseară. Îmi fac și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de exercițiu deloc. Li se face frică și apoi nu pot, realmente nu pot, contrazice bărbați. Ne privesc pe noi cu teamă și uimire. - Ne e frică să discutăm filosofie și politică. De parcă după aceea ni se poate întâmpla o nenorocire. Vineri Întrunire oficială la Institutul de Studii Orientale (Middle East). Walizada tremura toată. - Nu vreau să mă întrebe nimic despre politică. Mi-e frică. - Nu trebuie să spui nimic din ceea ce nu dorești. Refuzi pur și simplu întrebările despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care își rostise gândirea, o anume încărcătură meditativă; vine din măreția câmpiei și a istoriei și nici nu știe. - Așa e, Lung! răspunsei. Apoi în gând: Da, Lung, se vor transforma toate, adevărat, numai oamenii nu, și asta va fi nenorocirea. Abia terminai și el se întoarse chemat de soție, după care se alătură unui grup aflat în mijlocul odăii. În locul lui apăru Ana, mă invită să ciocnim un pahar de vin - era un pretext - eu stăteam pe un scaun lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu gura căscată; mâna cu pilugul i se lăsă în jos; se întoarse spre nevastă-sa, privind-o lung. —Vezi? vorbi încet femeia. Ai văzut? Ce să facem noi acuma?... Cu ce-am păcătuit, ca să cadă asupra casei noastre așa nenorocire?... Sanis nu mai zise nimic; dar în ochii lui era grămădită o adâncă mâhnire. Stătu mult într-un colț, privind spre fată-sa, care plângea cu fața-n jos, la marginea divanului. VIItc "VII" Veni vremea rea: o săptămână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a suspina și a plânge încet. Străjerul o auzi și se apropie de ferestruica deschisă. —De ce plângi? o întrebă el. — Îmi plâng nenorocirile mele... îi răspunse ea c-o voce dulce. Și gândindu-se la codrii de dincolo de apa Moldovei și la o căsuță ascunsă sub Bâtca Corbului, își făcu socoteală că la urma urmei ar putea scăpa într-acolo, l-ar găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văd că nu-i merge bine și are febră; scade și slăbește; ce pot ști eu? ori că va binevoi Dumnezeu să-i dea o putere ca să biruiască boala, ori că am venit pe lumea asta numai pentru scârbă și nenorocire. Nana Floarea tace un timp. Apoi se întoarce: Dar cu doctoria aceea cum ai făcut? — Nu ți-am spus, mamă? am trimes răspuns unui om din Șugag. S-a duce acel om la Sebeș ș-a aduce-o. — Când are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică, potrivindu-l în golul pe care-l lăsase ea. Veni la cal, ca să vadă de aproape nenorocirea. Își apucă în palme tâmplele și începu să bocească. Ce faci? ce faci, Culi? răcni ea apoi, deodată, cu o spaimă nouă. Culi apucase hulubele și trăgea sania la vale. Unde te duci, omule? ai nebunit? — Am nebunit și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
silabisiCuli. că tu ești ajutorul celor fără de ajutor și nădejdea celor fără de nădejde. Iară mai mult decât toate, te rugăm pre tine, Dumnezeul milelor și a toată mângâierea, treci cu vederea și iartă greșalele celor slabi de suflet care, pentru nenorocire, reapătimire și năcazuri, neputându-le suferi, prea lesne cad întru desnădăjduire și se fac mai răi decât cei necredincioși... Rugăciunea aceasta, nana Floarea o știa încă pe de rost și o murmura cu ochii închiși, ajutând cetania greoaie a fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el ceva cu totul nedeslușit. Vidra nu știa să cetească și să scrie, nici săvârșește atâtea măiestrii de mirare ca omul, dar cunoaște altele cu mult mai ager decât noi, simțind de departe pe dușman ori având înștiințare despre o nenorocire. Așa a venit Vidra în celălalt an și l-a căutat, ca să-l ducă acasă. Acolo, Ana nu mai avea mult de stat între noi, după cum s-a și văzut. — Acum putem merge, Culi, a șoptit domnul Ionaș Popa. Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care? — Ești încărcată de energie negativă. Cineva a pus ceva nefast asupra ta, de aceea ți se întâmplă toate nenorocirile astea. Poftim? Adică un fel de blestem? Un blestem e un cuvânt puternic - eu nu îl folosesc, dar, da, cred că e un fel de blestem. Oh, la naiba. Nu îți face griji, drăguță. Pentru prima dată, a zâmbit. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aplecă asupra mea. Maică-mea spunea că țipătul pe care l-am scos atunci răsunase în tot cartierul ca un semn de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul, de parcă aș fi văzut în fața ochilor toate nenorocirile ce aveau să se abată asupră-mi, sărbătoarea reîncepu în sunet de lăută, de flaut, de rebec, vioara cu trei corzi, de tamburină, până la suhur, masa din zori. Dar nu tuturor le ardea de sărbătoare. Unchiul din partea mamei, Abu-Marwân, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obrazul plâns. — Eram fetița cea mai frumoasă și cea mai răsfățată din întreg cartierul Albaicin, iar bunica ta - Dumnezeu s-o ierte! - agățase de straiele mele două amulete la fel, una la vedere, iar cealaltă ascunsă, pentru a preîntâmpina orice nenorocire. Numai că în ziua aceea, nimic n-a fost de vreun folos. * * * — Sultanul din vremea aceea, Abu-l-Hassan Ali, hotărâse să organizeze, zi de zi și săptămână de săptămână, parăzi militare pompoase pentru a arăta tuturor întinderea puterii sale - însă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asupra a ceea ce avea să se abată peste noi dacă am fi stăruit pe calea nelegiuirii, numai că ochii și inimile au rămas ferecate. A doua zi după această dramă, toți locuitorii orașului se convinseseră că cel dintâi răspunzător de nenorocirea cu pricina, omul care atrăsese asupra lor mânia divină, nu era altul decât arogantul, coruptul, nedreptul, depravatul Abu-l-Hassan Ali, fiul lui Saad Nasridul, al douăzeci și unulea și penultimul sultan al Granadei, facă Domnul ca numele lui să fie șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își putea dezgoli sufletul la fel cum își putea despleti părul. — Mă gândeam la nenorocirile noastre de atunci cu Parada, la războiul ăsta care nu se mai termină, la orașul nostru învrăjbit, la oamenii care mor în fiecare zi. Cu degetul mare, el șterse o lacrimă solitară de pe obrazul surorii lui. — Astea nu-s gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ofițer berber din pază, care avea rude în orașul împresurat. Venea ades să mă vadă la cancelaria statului, și mi se adresase mie căci nu cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe care le căpătase. Dar, pe măsură ce ofițerul vorbea, chipul sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
accentuaseră. Dar orașul nostru își schimbase sufletul. Înțelegi tu, Hassan fiule, omul ăsta își petrecuse întreaga viață predicând oamenilor că, dacă vor continua să trăiască așa cum o făceau, Cel-de-Sus îi va pedepsi și în lumea asta, și în cealaltă; transformase nenorocirea într-un hăitaș în folosul lui. Încă îmi mai amintesc un discurs al său care începea cam așa: „Când am venit azi-dimineață spre moschee, pe sub poarta Nisipăriei și prin târgul telalilor, am trecut pe dinaintea a patru cârciumi, astaghfirullah! unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mânile îi tremurau. Tu stăteai pe genunchii mei, fiule; te strângeam foarte tare în brațe și te sărutam cu dragoste pe ceafă. „Piază rea ce ești, i-am zis Sarei mai mult cu enervare decât cu răutate! Nu vezi că nenorocirile de zi cu zi ne-au năpădit deja? Oare trebuie să mai vii și tu cu prezicerile tale despre o soartă încă și mai tristă?“ Dar evreica nu s-a lăsat dusă de la vorbele ei: „Rabbi Ishak este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de lipsuri, multe femei descumpănite. Există astfel de femei, fără nici o îndoială, chiar și în propria ta familie. Oare Cartea Sfântă nu le-a recomandat bărbaților în putere să le ia sub ocrotirea lor? Se cuvine ca la ceasul marilor nenorociri, cum e cea care s-a abătut asupra noastră, un musulman generos să-și ia două, trei sau chiar patru neveste, căci el face o faptă lăudabilă și folositoare comunității, sporindu-și totodată plăcerile. Mâine, e sărbătoare; gândește-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avere din răscumpărarea captivilor. De aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt om. Insensibil la dezaprobarea generală, ca și la lacrimile Salmei, el afla în nenorocirea lui o pavăză împotriva nenorocirilor înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după lot în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt om. Insensibil la dezaprobarea generală, ca și la lacrimile Salmei, el afla în nenorocirea lui o pavăză împotriva nenorocirilor înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după lot în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne șfichiuiau auzul înspăimântat: — Am plecat, mi-am abandonat casa și pământurile, am cutreierat munții și marea ca să nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se înverșunaseră necontenit asupra noastră. Și asta, încă din clipa când tartana care ne ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom ajunge într-un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca un om înțelept, printr-un verset din Coran: Se poate să urăști un lucru, iar acel lucru să se vădească a fi folositor pentru tine; se poate să te bucuri de un lucru, iar acel lucru să-ți aducă nenorocirea; căci singur Dumnezeu știe, iar tu nu știi nimic. După care veni cu explicația: — Catârii pe care cei ce v-au tăiat calea au fost siliți să vi-i lase vouă vă vor fi mai de folos decât podoabele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în numele lor cu sultanul și colaboratorii acestuia. El a obținut astfel ca hamalii să nu plătească nici dări, nici impozit pe sare, iar pâinea să le fie coaptă pe gratis în cuptoarele orașului. Pe deasupra, dacă vreunul dintre ei făptuiește, din nenorocire, o crimă care se pedepsește cu moartea, el nu este executat în public la fel ca alți ucigași, ca să nu facă breasla de rușine. În schimb, starostele are datoria de a cerceta fără îngăduință cinstea fiecărui nou candidat, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]