2,919 matches
-
pe sine, în așa fel încât el este ceva; și, desigur, trebuie să fie, altminteri nefiind posibilă nici măcar ipoteza: dacă există ceva ... Însăși ipoteza aceasta cere existența, ceea ce face ca ipoteza să devină, paradoxal, o "idee" apodictică. În termeni fenomenologici: nimicul dat ca atare este un fapt de evidență ființială; poate că acest nimic care se dă este ființa însăși (ceea-ce-este), dar avem de-a face aici cu o altă problemă. Conștiința aceasta care "se joacă" cu ipoteza nimicului și, apoi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie, altminteri nefiind posibilă nici măcar ipoteza: dacă există ceva ... Însăși ipoteza aceasta cere existența, ceea ce face ca ipoteza să devină, paradoxal, o "idee" apodictică. În termeni fenomenologici: nimicul dat ca atare este un fapt de evidență ființială; poate că acest nimic care se dă este ființa însăși (ceea-ce-este), dar avem de-a face aici cu o altă problemă. Conștiința aceasta care "se joacă" cu ipoteza nimicului și, apoi, cu apodicticitatea ideii de existență a nimicului ca dat, are în structura sa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termeni fenomenologici: nimicul dat ca atare este un fapt de evidență ființială; poate că acest nimic care se dă este ființa însăși (ceea-ce-este), dar avem de-a face aici cu o altă problemă. Conștiința aceasta care "se joacă" cu ipoteza nimicului și, apoi, cu apodicticitatea ideii de existență a nimicului ca dat, are în structura sa ambele elemente ale fenomenului (datul și nimicul), ceea ce înseamnă că este ea însăși un fenomen: dar numai ca o conștiință care operează astfel, adică numai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de evidență ființială; poate că acest nimic care se dă este ființa însăși (ceea-ce-este), dar avem de-a face aici cu o altă problemă. Conștiința aceasta care "se joacă" cu ipoteza nimicului și, apoi, cu apodicticitatea ideii de existență a nimicului ca dat, are în structura sa ambele elemente ale fenomenului (datul și nimicul), ceea ce înseamnă că este ea însăși un fenomen: dar numai ca o conștiință care operează astfel, adică numai în măsura în care ea apare în nume propriu, nume care, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea-ce-este), dar avem de-a face aici cu o altă problemă. Conștiința aceasta care "se joacă" cu ipoteza nimicului și, apoi, cu apodicticitatea ideii de existență a nimicului ca dat, are în structura sa ambele elemente ale fenomenului (datul și nimicul), ceea ce înseamnă că este ea însăși un fenomen: dar numai ca o conștiință care operează astfel, adică numai în măsura în care ea apare în nume propriu, nume care, în fapt, va fi livrat umanului. Poate că ar trebui să luăm aminte acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectelor", toate având legătură cu ceea ce Husserl numește, în Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, "experiență antepredicativă" sau "experiență receptivă";21 d) topos-ul translogic: metafizica (înțeleasă ca discurs despre ceea ce trece dincolo de physis), mistica (luată ca o cale către "nimicul" ca atare, nu către cel ce însoțește "datul" fenomenal), tăcerea (înțelegătoare). Noțiunea și raționamentul sunt socotite forme logice (ale gândirii), alături de judecată, chiar de către Aristotel; dacă nu cumva și mai devreme, ținând seama, spre exemplu, de interesul lui Socrate și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar numai după predicarea negativă despre cel de dincolo de lucru (acesta din urmă, ca dat sensibil: physis) și chiar de dincolo de natura lucrului (physis). Dar această operație, veritabilă regulă de metodă pentru reconstrucția filosofică, face necesară gândirea ne-ființei (a nimicului). Într-un fel, tradiția filosofică îi îngăduia lui Platon o asemenea cale, fiindcă fusese deja gândit ne-determinatul (apeiron-ul, prin Anaximandros), într-un mod "negativ" raportat la lucrul determinat (sau la natura determinată a lucrurilor: physis), încă în Școala milesiană
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne-determinatul (apeiron-ul, prin Anaximandros), într-un mod "negativ" raportat la lucrul determinat (sau la natura determinată a lucrurilor: physis), încă în Școala milesiană, iar filosofii primelor generații gândiseră "meontologic" asupra principiului tuturor lucrurilor (arche-ului). Totuși, Platon gândește ne-ființa (nimicul) ca atare, ceea ce înseamnă că, pentru el, gândirea poate fi tot una și cu ne-ființa (nu doar cu ființa, cum se întâmpla la Parmenide).28 Problema locului adevărului și cea a ne-ființei introduc "reglementări" ale actului de a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în ultimă instanță, esența adevărului; 5) diferența dintre ceea-ce-este și ceea-ce-nu-este trebuie socotită fundamentală, dar numai în măsura în care termenul al doilea (ceea-ce-nu-este) este gândit ca fiind dependent de cel dintâi; și nu doar în privință logică, ci și ontologică. (Altfel spus, nimicul nu poate avea semnificație în sine, ci numai ca "negație" a ceea ce este; tocmai datorită acestui fapt, o gândire a nimicului prin el însuși, în măsura în care este posibilă, poate atinge limitele dictaturii judicativului și, astfel, poate deschide orizontul non-judicativului, așa cum, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este gândit ca fiind dependent de cel dintâi; și nu doar în privință logică, ci și ontologică. (Altfel spus, nimicul nu poate avea semnificație în sine, ci numai ca "negație" a ceea ce este; tocmai datorită acestui fapt, o gândire a nimicului prin el însuși, în măsura în care este posibilă, poate atinge limitele dictaturii judicativului și, astfel, poate deschide orizontul non-judicativului, așa cum, de altfel, a fost indicat mai devreme.) Cum sunt proiectate (concepute) și cum funcționează aceste două modele de discurs întemeiate pe dictatura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
socotit nimic obiectul ei "nou"? Și nu cumva în felul acesta, gândind pe această cale, putem ajunge "la lucrurile însele", de vreme ce capătă a căpătat deja semnificație tocmai temeiul lor, acel ceva ce le îngăduie să fie? Dar conștiința care preia nimicul, în condiția căruia pare să fi trecut temeiul tuturor ființărilor, nu este ea însăși nimic? Oricum ar sta lucrurile, temele din urmă trebuie asumate, fiindcă ele corespund orizontului filosofic propriu filosofiei (și logicii) aristotelice, precum și filosofiei anterioare momentului aristotelic. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putem ajunge "la lucrurile însele", de vreme ce capătă a căpătat deja semnificație tocmai temeiul lor, acel ceva ce le îngăduie să fie? Dar conștiința care preia nimicul, în condiția căruia pare să fi trecut temeiul tuturor ființărilor, nu este ea însăși nimic? Oricum ar sta lucrurile, temele din urmă trebuie asumate, fiindcă ele corespund orizontului filosofic propriu filosofiei (și logicii) aristotelice, precum și filosofiei anterioare momentului aristotelic. Dar această asumare trebuie operată printr-o atitudine non-naturală, evocată de mai multe ori până acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nimic. Totuși, datorită felului în care gândirea operează și datorită ordinii în care întâlnește ea aceste două "obiecte", într-o primă instanță tocmai ceea-ce-nu-este reprezintă "faptul", "obiectul", "realul", în vreme ce ființa (cu toate ipostazele sale aristotelice sau înțelesurile sale "categoriale") este nimicul însuși. De aici putem înțelege că ființa nu reprezintă doar ceea-ce-este, că ea are în sine negativul, de vreme ce a fost gândită, în comparație cu ființarea socotită vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea nimicului din ființă este o sarcină
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau înțelesurile sale "categoriale") este nimicul însuși. De aici putem înțelege că ființa nu reprezintă doar ceea-ce-este, că ea are în sine negativul, de vreme ce a fost gândită, în comparație cu ființarea socotită vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea nimicului din ființă este o sarcină a gândirii. Dar prin îndeplinirea ei, gândirea trebuie să iasă din orizontul dictaturii judicativului, de sub dominația regulilor strict formale ale acestuia; așa încât, însăși ordinea discursului recuperator se schimbă fundamental față de cea a analiticii și dialecticii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca fapte semnificative din perspectiva ideii de corespondență. Pentru ilustrarea acestui pas, ar trebui să ieșim din spațiul lucrărilor de logică ale lui Aristotel. Metafizica sa, de exemplu, pare a fi un loc generos în privința ideii recuperării (prin gândire) a nimicului din ființă. În ultima parte a Metafizicii, filosoful susține că "sensurile în care se ia Ne-ființa sunt tot atât de numeroase ca acelea în care se ia Ființa."66 Cea dintâi neființa are și sensuri speciale (ceea ce e fals, ceea ce e
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrării menționate (de multe ori, în același loc în care vorbește și despre ființă). Totuși, cercul dictaturii judicativului nu este rupt de Aristotel, iar problemele enumerate mai sus, descinse din repoziționarea conștiinței interogative în așa fel încât să fie recuperat nimicul din ființă, nu au încă o șansă non-judicativă. Poate că nici nu era posibil acest ultim fapt, date fiind condiționările discursului dinspre dictatura judicativului, căreia tocmai Aristotel, prin proiectul logicii-organon și prin cele două modele de discurs, analitica și dialectica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativ (l-am anticipat și pe acesta: este logos-ul). Și poate că în acest fel, prin toate aceste medieri reducția fiind prin excelență o operație a medierii, așa cum sunt și deducția, inducția sau reconstrucția -, conștiința repoziționată pentru a recupera nimicul din ființă și-ar deschide o cale către fenomenul revenirii logos-ului la sine, fenomen în structura căruia ea însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din blocajul formal în care o ține dictatura judicativului. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea supoziție, însăși gândirea trebuie să se primenească: va trebui să recunoască logos-ul în chiar clipa revelării sale, și poate în ea însăși, ca ea însăși, totuși ca Altul său; oricum, ca o unitate la care ea este părtașă. Nimicul reprezintă, luând în seamă toate elementele dictaturii judicativului prezente la Aristotel și prezentate în această aplicație, însăși fanta de lumină aruncată pentru a sparge orizontul dictaturii judicativului. Aristotel nu rostește răspicat un asemenea gând, dar reflecțiile sale despre neființă pot
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofiei și înainte și după Kant, dar imposibilă în arhitectonica "rațiunii pure" -, anume intuiția intelectuală. Luat fie într-un fel, fie în celălalt, noumen-ul este ipostază a aparenței. Aceasta din urmă are, ea însăși, mai multe ipostaze: pe lângă noumen, necondiționatul, nimicul etc. Sensul negativ al noumen-ului, acceptabil, și cel pozitiv, inacceptabil, nu provoacă o schimbare de statut a acestuia, în sensul că unul dintre ele ar constitui ceva ce poate fi cunoscut; natura noumen-ului este una: obiect doar gândit, căruia nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativ-constitutive pe care le poartă, putem evalua șansele dislocării dictaturii judicativului și, în urmare, ale posibilității de a modela gândirea și rostirea filosofică într-un orizont al logos-ului întreg, neredus la aspectul său formal. A treia ipostază a aparenței, nimicul, deși interpretat de Kant modelat, chiar în sensul în care prelucrează și celelalte două ipostaze, noumen-ul și necondiționatul, pare a scăpa, totuși, de încadrarea strict judicativ-constitutivă. Locul în care Kant pune în discuție nimicul se află la sfârșitul "Analiticii transcendentale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal. A treia ipostază a aparenței, nimicul, deși interpretat de Kant modelat, chiar în sensul în care prelucrează și celelalte două ipostaze, noumen-ul și necondiționatul, pare a scăpa, totuși, de încadrarea strict judicativ-constitutivă. Locul în care Kant pune în discuție nimicul se află la sfârșitul "Analiticii transcendentale", așadar în imediata vecinătate a "Dialecticii transcendentale". Este vorba de un loc de cumpănă, oarecum în afara celor două diviziuni ale logicii transcendentale. În orice caz, locul acesta poate da de gândit celui care caută
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atras atenția asupra regulii sub care trebuie gândit: "pentru a distinge dacă un obiect este ceva sau nimic, se va urma ordinea și indicația categoriilor".130 Interesante, din perspectiva problemei deschise aici, sunt exemplele lui Kant pentru fiecare "specie" a nimicului: pentru ens rationis (concept vid fără obiect), exemplul îl constituie noumenele; pentru nihil privativum (obiect vid al unui concept), umbra, frigul; pentru ens imaginarium (intuiție vidă fără obiect), spațiul pur, timpul pur; iar pentru nihil negativum (obiect vid fără concept
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dinlăuntrul analiticii și dialecticii (transcendentale), fiind nimic; și-atunci trebuie admis că este posibil și un alt orizont de reglaj pentru rostirea filosofică decât cel al dictaturii judicativului. Demersul prin care ar fi construite toate probele necesare plasării non-judicative a nimicului nu poate fi pornit aici. În partea a doua a interpretării la Kant voi înainta însă și pe o asemenea cale. Dar trebuie să reținem, deocamdată, în sensul angajamentului demersului de față, și faptul că prin nimic se poate ieși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme de discurs nu-și părăsesc, decât în aparență, locurile proprii din orizontul generos al dictaturii judicativului. Dar e la fel de important să păstrăm ideea că și potrivit proiectului filosofic kantian, ieșirea de sub această dictatură a judicativului este posibilă din perspectiva nimicului. Pe baza prezenței semnificației acestei ultime idei la două reconstrucții filosofice dintre cele mai impunătoare din istoria filosofiei, am putea avansa o ipoteză: nimicul este o cale posibilă către orizontul de dincolo de judicativul constitutiv, pe temeiul lui ar putea fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că și potrivit proiectului filosofic kantian, ieșirea de sub această dictatură a judicativului este posibilă din perspectiva nimicului. Pe baza prezenței semnificației acestei ultime idei la două reconstrucții filosofice dintre cele mai impunătoare din istoria filosofiei, am putea avansa o ipoteză: nimicul este o cale posibilă către orizontul de dincolo de judicativul constitutiv, pe temeiul lui ar putea fi remodelată însăși rostirea filosofică. Mai târziu, voi proba această ipoteză și printr-o interpretare a unor elemente ale filosofiei lui Martin Heidegger. 3.2
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]