15,607 matches
-
eu torn vinul de mir în pahare de ger, strâng iubirea difuză pe sub pași lini,de ceară, două umbre dansând, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub coarne de ger hoinărea o visare, luna-ncet croșeta pe sub noi primăveri, pe nisipul din vise-ți scuturam dor de floare, rădăcină-ți eram, ca doi miri,într-un ieri! Referință Bibliografică: CA DOI MIRI, ÎNTR-UN IERI! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FIR DE NISIP Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În nisipuri de clepsidră Curg oceanele de vieți, Numai timpul ca o hidră Duce traiul prin scaieți! Trec fantasme-n umbra nopții Și tresar printre
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FIR DE NISIP Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În nisipuri de clepsidră Curg oceanele de vieți, Numai timpul ca o hidră Duce traiul prin scaieți! Trec fantasme-n umbra nopții Și tresar printre ciulini, Plâng în raza dimineții Vise ce-au dormit prin spini. În furtunile din ceruri Stelele se
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
cioburi Zilele se duc în zbor. Doar netrebnice ființe Sub ardoarea soarelui, Plini de jalnice dorințe Stau în calea timpului Crezând că în astă lume Poart’-un nume și un chip. Dar oricine-ți poate spune: Ești doar umbră pe nisip! Referință Bibliografică: Fir de nisip / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
zbor. Doar netrebnice ființe Sub ardoarea soarelui, Plini de jalnice dorințe Stau în calea timpului Crezând că în astă lume Poart’-un nume și un chip. Dar oricine-ți poate spune: Ești doar umbră pe nisip! Referință Bibliografică: Fir de nisip / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
Acasă > Strofe > Atașament > P0VESTE ETERNĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Stau pe marginea clepsidrei, nisipul strivindu-l sub gene Stai pe cealaltă margine zâmbind,cu pleoape plecate alene. M-am divizat pe Mine însumi, în trei părți legate cu șfori Le manevrez pe scena vieții ,păpuși ale cuvintelor. Buzele zâmbesc înfiorând mărturisiri clocotitoare Ce sunt
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
disperarea de-a salva speranta-ne nătânga. Mi-e dor de pace și de porumbei, De cerul plin de înălțații zmei, La mal de mare, colorat în verde, În care doar albastrul uneori se pierde. Și caut în granule de nisip iubirea, Tăcerea, calmul, liniștea și fericirea, Dar toate sunt atat de-ascunse vrerii Încât la trecerea-mi preda-voi ștafeta căutării, Așa cum am primit-o de la cei, Care au înălțat și ei la randu-le cei zmei, Cu gând de
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384040_a_385369]
-
din văpaia care aprinde iubirea. Miresme de salcâm, flori de cireș, rugăciuni și un dor intens de luceferi rescriu tainele iubirii autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena existenței noastre. Dumitru Marian Tomoiagă surprinde în versurile sale
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
veșnicia clipei profunde/ Așteptând să uităm amăgirea de ieri,/ Trecutul în scoarțe de dor se ascunde/ Trec ierni peste noi și mai rar primăveri.../ Ne ascundem sub măști poleit taciturne,/ Sub croieli de mătase veche și roasă.../ Ne rugăm în nisipul clepsidrei nocturne: Clipă rămâi...Ești atât de frumoasă...” ( Carpe diem ) Lacrimi, amintiri și trandafiri care sângerează spun povestea unui suflet care retrăiește vise împletite în doruri și care deplânge risipirile vieții. Autorul își deapănă sincer trăirile, încrustându-le în petalele
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
aerul străin ud, mi se părea că aievea te aud și m-am simțit deodată așa slăbită, când am trecut pe plaja zdrențuită. O, ce n-aș da să fim pe-aceeași plajă, ce ne-a ruinat iubirea, castelul de nisip, cu gura să-ți mângâi frumosu-ți chip, să ne privim din nou cu-aceeași vrajă, aceea ce s-a stins și a pierit! Referință Bibliografică: Am trecut... Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie
AM TRECUT… de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384033_a_385362]
-
În perioada următoare,pentru o săptămână, Ștefan pleacă din oraș în interes de serviciu. Se afundă în studii, muncește până la epuizare nădăjduiind să o uite pe Ștefania. Este ca un struț, desigur de gen masculin, care își bagă capul în nisip și nu mai vrea să știe de nimeni și de nimic. De la ea nu are nicio veste și chiar își impune solemn să o uite dar nu poate. În sufletul lui se dă o luptă, o voce lăuntrică îi spune
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
tu... nimic...nimic !!”. E stupid. Din orgoliu, bună creștere nu ar face așa niciodată. Și clipele trec, încet în pas de melc, iar chinul său crește în intensitate și speranțele i se năruie, una câte una, ca un castel de nisip albit de spuma mării. În sfârșit se aude clicul sms-ului în telefonul său mobil. El simte asta mai întâi în palma cu care strânge aparatul și apoi fluxul îi înțeapă inima. “Ori e albă, ori e neagră”. Și e albă
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
VIEȚII Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Unde mi-e barca ? Unde mi-e vâslașul ? Am acostat pe-un țărm în care la un picior se zbate valul apei pe celălalt nisipul mi-l cuprinde ... ... m-acaparează , mă de-particularizează în boabe de nisip ... ... și curg dintr-o clepsidră ce-o vreau spartă să mă preling... ... încet ... ... încet ... în oceanul din care am fugit spre întregire. Mă înconjoară macii ... spre adormire ... Ce
PE ŢĂRMUL VIEŢII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384053_a_385382]
-
2016 Toate Articolele Autorului Unde mi-e barca ? Unde mi-e vâslașul ? Am acostat pe-un țărm în care la un picior se zbate valul apei pe celălalt nisipul mi-l cuprinde ... ... m-acaparează , mă de-particularizează în boabe de nisip ... ... și curg dintr-o clepsidră ce-o vreau spartă să mă preling... ... încet ... ... încet ... în oceanul din care am fugit spre întregire. Mă înconjoară macii ... spre adormire ... Ce lung e visul ... ... ce-ncântare ! Rămân esență-n punctul negru-al al
PE ŢĂRMUL VIEŢII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384053_a_385382]
-
colorează gândurile încât copil fiind în spațiul lacrimilor prind în mine bila de pe holul casei de munte odată timpul prindea din hornul casei fumul altădată prindea cuvintele rostite îndelung la ceas de taină deasupra poveștilor El culege prin prisma de nisip gândurile oamenilor anină clopotele de firele de argint simplă suflare și totul se rostogolește în alt anotimp fără nume cântecul munților de întrebări îi caută glasul mereu treaz mereu viu risipit în uitare omul ridică palmele pe chipul uimit strânge
ROSTOGOLIRE PE VĂILE CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384120_a_385449]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În căutarea pașilor pierduți Caut urma pașilor tăi prin nisipul timpului, printre gândurile pierdute la Pontul Euxin... Caut fără să văd linia care desparte lumea noastră în două, Caut fărâma de speranță ce mi-o dau ochii tăi, ce mi-o dau visele noastre în zbor spre Steaua Polară, ce mi-
ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383398_a_384727]
-
îndreptăm plutind în propriile trăiri, în ascensorul personal. Cu fiecare treaptă pe care se ridică ființa, în ascensiunea ei, și cu fiecare pe care o lasa aceasta în călătoria prin curgerea timpului, de fiecare parte, numărul lor se scurge asemeni nisipului clepsidrei, care umple o parte a acesteia, golind-o pe cealaltă, iar prețul clipei devine din ce în ce mai mare odată cu înaintarea spre final! De jos, lucrurile se văd atât de mari, încât orice cărămidă așezată la început de zid pare neînsemnată, însă
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidră Ce devine timp și scurmă, Răscolește cum o Hydră, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele
SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383484_a_384813]
-
sobă și , după ușă , un frigider mic, adus de copii. Au cules porumbul, au adunat prunele coapte, mustoase, au terminat cu cartofii pe care i-au pus în bordeiul zidit de el în panta grădinii, acolo țin și morcovii în nisip, napi și sfeclă, puține anul ăsta , strugurii, viță nobilă, destui , au dat must bun, acum fermentează... Iarna se apropie , zilele sunt tot mai scurte, diminețile și serile, mai aspre. El, așezat pe străjacul său, ca un stăpân pus la odihnă
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
majoritatea lor, ghidați de importanța lumii materiale, devin precum cameleonii când își urmăresc propriile interese! Unii sunt atât de mici prin caracterul lor, încât falsa măreție afișată prin ei înșiși le e atât de neînsemnată, iar gloria-le efemeră ca nisipul curgând prin sită în vânt, în înaintarea prin timp! Aerele de superioritate închipuită se revarsă în juru-le în râuri de deșertăciune, aidoma firii lor lipsite de atingerea a tot ce semnifică moralitate, secătuite de energia împlinirii prin pacea cu binele
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
fost inventariate peste 1800 specii de floră și peste 3500 specii de faună, moluște, pești, amfibieni, reptile, păsări, mamifere și peste 2000 de specii de insecte. Pădurile de salcie și plop alb formează un peisaj comun în rezervație, cele de nisipuri și de pe grindurile Letea și Caraoman reprezentând un punct aparte. Pe malul lacului Erenciuc se află singura pădure din Deltă de anin negru, arie protejată, a cărei prezență poate fi explicată prin variațiile mici ale nivelului apei. Importanța Dunării este
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TE SLOBOD UITARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
dacă-ți pasă Spune viitorului Că au fost ca niciodată Doi nebuni ce s-au iubit Într-o dragoste curată Ce urca spre infinit Lasă-mă mândră mă lasă La marginea gândului Simt de mine cât îți pasă Și-n nisipul timpului, Stau la margine de lume Rătăcit în gând curat, Vreau să dau iubirii nume Să mă feresc de păcat Cânt la margine de mare Să vă spun că am iubit, Să audă fiecare Că dragostea n-a murit ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Veșnic îndrăgostitLasă-mă mândră mă lasăLa fântână doruluiși de mine dacă-ți pasăSpune viitoruluiCă au fost că niciodatăDoi nebuni ce s-au iubitIntr-o dragoste curatăCe urca spre infinitLasă-mă mândră mă lasăLa marginea gânduluiSimt de mine cât îți pasăși-n nisipul timpului,Stau la margine de lumeRătăcit în gând curat,Vreau să dau iubirii numeSă mă feresc de păcatCânt la margine de mareSă vă spun că am iubit,Să audă fiecareCă dragostea n-a murit... IX. SĂ POT SĂ DORM ÎN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]