2,751 matches
-
din ei a contribuit la apropierea revoluției naționaliste și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut cu același ochi cu care au văzut-o și înaintașii lor. Parazitismul burgheziei, indiferența nobilimii, decadența clerului, apatia maselor, mediocritatea culturii, - sunt vicii reale, împotriva cărora s-a ridicat cu vehemență generația de la Coimbra, dar împotriva cărora luptau și făuritorii "Statului Nou". Antero de Quental e prin excelență poetul filosof și revoluționar. Bogat, catolic practicant
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imagina viața în viitorul care începea și credeau că sfârșitul Imperiului Roman însemna sfârșitul, civilizației sale și că după asta nu putea urma decât apusul lumii". Același lucru s-a întîmplat când turcii au cucerit Constantinopolul, când regalitatea a biruit nobilimea, când s-a pus capăt sclavajului; contemporanii au crezut în prăbușirea lumii. "Și, de fapt, lumea se prăbușea; nu lumea exterioară - oamenii și planeta - ci lumea iluziilor noastre, a dorințelor noastre a intereselor, egoismelor, obiceiurilor, sentimentelor, pozițiilor, ideilor noastre, a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să remarc că acești Rukavișnikovi - pionieri siberieni, prospectori de aur și ingineri minieri - nu sunt Înrudiți, după cum au presupus din neglijență unii biografi, cu negustorii mai puțin avuți din Moscova purtând același nume. Rukavișnikovii mei aparțineau (din secolul al optsprezecelea) nobilimii de țară din provincia Kazan. Minele lor erau situate la Alopaevsk, În apropiere de Nijni-Tagilsk, În provincia Perm, În partea siberiană a Uralilor. Tata a călătorit de două ori până acolo cu fostul expres transsiberian, un tren frumos din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O tamburină Încă vibrând părea să zacă pe mușchiul tot mai Întunecat. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
i-ar fi reținut ca medicamente, tratatele de posologie ni i-ar fi putut revela pe Ferrosi Sulfas (substanță activă binefăcătoare În cazul anemiilor latente) și pe Espumisan (medicament recomandat În cazul acumulărilor de gaze) drept membri de vază ai nobilimii, iar pe Asorian (unguent bun pentru dermatozele inflamatorii), Theophylline (antiastmatic) și Omez (inhibitor al pompei de protoni din gastrocite) ca pe niște poeți antici de un inegalabil rafinament. Când ești bolnav, poți fi tot ce vrei și unde vrei. Călare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
francezilor în Florența, conduși de Carol VIII (1494). Ascultă, fără să admire (cum făcuseră așa-numiții "piagnoni"), predicile înflăcărate ale lui Fra Girolamo Savonarola, urmărește dominația acestui "profet dezarmat", cum îl va numi el, care sfîrșește ars pe rug de nobilimea și papalitatea incomodate de atacurile neobosite ale fanaticului călugăr. Tînărul Niccolò nu l-a admirat, nu l-a urmat pe Savonarola, dar nici nu s-a pronunțat răspicat contra lui. Cel mult, i-a suspectat de ipocrizie, ca orice om
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
această posibilitate prin patru mijloace: în primul rînd, să distrugă în întregime familiile acelora pe care îi jefuise, pentru ca să nu-i lase papii nici o posibilitate de a face ceva în această direcție, al doilea, să cîștige de partea lui întreaga nobilime a Romei, pentru ca astfel, după cum s-a spus, să-l țină în frîu pe papă; al treilea, să facă din colegiul cardinalilor, cît mai mult, o simplă unealtă în mîinile lui; al patrulea, să devină atît de puternic înainte ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trei din aceste planuri de acțiune; iar al patrulea era la rîndul lui ca și înfăptuit; căci dintre nobilii pe care îi jefuise, omorîse pe toți aceia pe care putuse să-i prindă și prea puțini reușiseră să se salveze; nobilimea romană o cîștigase de partea lui în cea mai mare parte; iar cît privește colegiul cardinalilor, cei mai mulți dintre membrii lui îi erau favorabili. În cuceririle noi, își făcuse planul de a pune mîna pe Toscana, în timp ce stăpînea deja Perugia și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
multă îngrijorare celorlalți erau papa și venețienii. Pentru a-i opri pe venețieni, era necesară unirea tuturor celorlalți, așa cum ea s-a realizat la apărarea Ferrarei; iar pentru a-l ține în frîu pe papă, marile puteri se foloseau de nobilimea romană care, fiind împărțită în două partide dușmane, Orsini și Colonna, era mereu tulburată de discordii și neînțelegeri; și fiind mereu cu arma în mînă și gata de luptă, chiar sub ochii papii, această nobilime menținea statul bisericesc într-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
marile puteri se foloseau de nobilimea romană care, fiind împărțită în două partide dușmane, Orsini și Colonna, era mereu tulburată de discordii și neînțelegeri; și fiind mereu cu arma în mînă și gata de luptă, chiar sub ochii papii, această nobilime menținea statul bisericesc într-o stare permanentă de slăbiciune și neputință. Și cu toate că uneori se ivea cîte un papă curajos, cum a fost Sixt IV, nici soarta norocoasă și nici priceperea nu au putut să salveze vreodată statul de aceste
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și cu mai multă glorie atîta vreme cît au purtat războaie cu propriile lor armate, ceea ce au făcut pînă ce au început să-și îndrepte acțiunile de cucerire asupra uscatului, în adevăr luptînd pe mare cu trupele lor alcătuite din nobilime și de oameni din popor ei s-au dovedit a fi soldați neîntrecuți; dar de îndată ce au început să lupte pe uscat, au uitat de vitejie și au urmat obiceiul Italiei. Iar în prima perioadă de creștere a puterii lor pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de îndată ce în vremurile din urmă, imperiul a început să fie înlăturat din Italia, iar papa a dobîndit aici o autoritate temporală mai mare, Italia s-a împărțit în mai multe state; căci multe dintre orașele mari au luat armele împotriva nobilimii lor, care, susținută fiind în trecut de împărat, le ținea sub asuprirea ei, iar biserica, la rîndul ei, sprijinea aceste răscoale ale orașelor pentru a cîștiga autoritate în chestiunile puterii temporale. În multe cazuri, cetățenii au devenit principi peste aceste
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a putea susține această cheltuială. Nimic nu putu știrbi din bucuria poporului și din recunoștința lui, ca în fața unei binefaceri. Senatul știu să sporească abil această mulțumire prin modul în care repartiza impozitele; căci contribuțiile pe care le ceru de la nobilime fură cele mai mari și cele care au fost plătite întîi." (I, 51) " Pentru a îngrădi excesele și a înlătura pericolul unui om ambițios care are creditul întregii țări, mijlocul cel mai simplu și cel mai sigur este de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
instituise cu un veac în urmă, prin discuțiile de salon asupra naturii dragostei" (Girolamo de Michele, 2004/2005, 259). Aceasta ar fi faza de ascensiune a burgheziei care, în termenii lui Norbert Elias, constă în orientarea după stratul social dominant (nobilimea). Cetățeanul liber, acel citoyen al Revoluției Franceze, trebuia să fie o ființă a cărei "demnitate și ținută morală urmau să-i facă de rușine până și pe regi" (A.-W. Asserate, 2003/ 2005, 31). Partizanii revoluției acei inconcevables și incroyables
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
civilizații) cultura Dridu, exclusiv autohtonă, care marchează actul de naștere al poporului român.24 Colonizarea slavă în nordul Dunării s-a făcut pe ginți, în secolele VIII-IX, după depășirea perioadei seminomade și în urma supunerii unor regiuni locuite de autohtoni de către nobilimea gentilică slavă. Însă așezarea teritorială a slavilor în Dacia (nordul Dunării), în secolele VII-IX, a avut ca rezultat destrămarea organizării gentilice a triburilor slave și apariția primelor forme ale feudalismului. Astfel, în secolele VII-IX, unele comunități sunt legate de un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
române), dovadă o treptată românizare a slavilor, dar așezarea lor nu se mărginește la constituirea clasei stăpânitoare, în nordul Dunării, ci și la închegarea de comunități agricole-obști, care vor deveni și acestea românești. Izvoarele istorice amintesc fără echivoc de existența nobilimii slave și de sate libere locuite de slavi. În același timp, slavii au contribuit la popularea teritoriilor românești și la geneza feudalismului românesc, dar contribuția lor, însemnată, a fost totuși secundară față de evoluția internă a autohtonilor romanici. Asimilarea slavilor de către
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni.30 Un alt fapt însemnat ce atestă procesul de cucerire a teritoriilor carpato-dunărene este numele slav al aristocrației (nobilimii) românești: boierii. În momentul așezării (ocupării) în ținuturile românești din stânga (nordul) Dunării, slavii au luat în stăpânire pământul, au devenit proprietarii, de fapt, stăpânii lui. Acești stăpâni (proprietari) ai pământului au alcătuit boierimea sau nobilimea romanicii au fost supuși, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este numele slav al aristocrației (nobilimii) românești: boierii. În momentul așezării (ocupării) în ținuturile românești din stânga (nordul) Dunării, slavii au luat în stăpânire pământul, au devenit proprietarii, de fapt, stăpânii lui. Acești stăpâni (proprietari) ai pământului au alcătuit boierimea sau nobilimea romanicii au fost supuși, adică munceau mai departe pământurile lor, dar pentru aceasta plăteau dijmă (slav) stăpânilor lor slavi și le prestau acestora munci gratuite (slav). La sosirea lor aici, slavii le-au spus locuitorilor din țările supuse, autohtonilor romanici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numele bulgar "boila" (boier) și numele slav "jupan", nume proto-bulgare, și datează din prima jumătate a secolului al IX-lea.12 Creștinarea bulgarilor Un eveniment însemnat l-a reprezentat creștinarea bulgarilor. În 864-865, hanul Boris (852-889), împreună cu familia sa și nobilimea din jurul său au primit creștinismul și s-au supus botezului. Impunere creștinismului era necesară și pentru integrarea țarului și a statului bulgar în rândul statelor creștine din Europa. După oscilări între Roma și Constantinopol, voind să aibă o biserică independentă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre prizonierii de război. Să mai precizăm că statul bulgar condus de hani n-a bătut monedă, n-a folosit intens
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone, a unei pături politice și militare, anterioară secolului al X-lea, în societatea românească, este dovedită documentar de izvoarele contemporane. Este vorba despre unii comandanți militari, care nu se bucurau încă de drepturi ereditare, dar care răspund nevoii de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtone din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi, căci "ei au mulți regi", adică conducători (fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale autohtonilor (românilor) au fost slavii. Aceștia, stabiliți în nordul Dunării, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Rolul slavilor, alături de alți "barbari" (alogeni), în constituirea clasei feudale românești rezultă din mai multe împrejurări: influența slavă asupra limbii române (marele număr de cuvinte slave în limba română), toponimia slavă răspândită în toate regiunile românești, importanța slavilor în alcătuirea nobilimii locale. Un lucru este cert: în ciuda dominării lor, în ținuturile de la Dunăre și Carpați, timp de câteva secole, slavii instalați aici au fost asimilați (romanizați) în întregime, pierzându-și treptat limba și trăsăturile proprii în mijlocul majorității românești. Pentru ca acest proces
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dubla terminologie în limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea lor de slavi, după instalarea acestora, cât și prin diferențierea internă a obștilor autohtone.13 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii Începuturile feudalismului românesc datează din secolul al X-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o clasă feudală (nobilime-boierime) anterioară întemeierii statului medieval și domniei românești independente, aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]