2,926 matches
-
gândesc. M-am simțit obligat să spun:) A fost totuși singura posibilitate de a suporta viața! - Cred că suntem identici! Și alipindu-se de mine: Te iubesc, Sandule! În noaptea aceea n-am adormit decât târziu, atâtea preocupări m-au obsedat și așa de puternic se zbătea marea drept sub fereastră. Am întîlnit pe Hacik în ușa cafenelei lui Mihali. Are obiceiul să-mi puie ca primă întrebare: "Ce mai face duduia Viky?" Azi, ca să mai variez programul, i-am vorbit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic Sandu rememorează fragmente ale relației sale cu Irina, încercînd să citească în ele gestul pe care, în absența sa, femeia l-a făcut. Irina l-a părăsit și moare apoi într-un mod ambiguu. În Ioana Sandu este gelosul obsedat de trecutul iubitei - o aventură a Ioanei într-un moment de despărțire a lor. Trăirile lui Sandu îndrăgostit fără prea multe speranțe de Dania, o fată bogată, sunt subiectul Jocurilor Daniei. In jurul acestor evenimente minimale Sandu construiește întregul edificiu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
armata clanului Akechi, dar această problemă fusese lichidată de Hideyoshi. Prin urmare, în condițiile existente, care ar fi fost cea mai mare și mai urgentă necesitate? Și ce strategie avea să folosească în fața actualei superiorități a lui Hideyoshi? Katsuie era obsedat de Hideyoshi. Mai mult, gândurile îi erau dominate cu tărie de o antipatie ce friza ura curată. Convocându-și vasalii superiori, discută cu ei până după miezul nopții. A doua zi, de la cartierul general al statului major începură să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copii. Un alt motiv pentru care arăta așa e că, pe vremea când învățam în chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, încât trebuia să stau aplecat peste ele ca un cocoșat. Ajunsesem aproape obsedat de gândul că, într-o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conflictele, mi-a explicat el, se vor rezolva în clipa în care vom fi în posesia scenariului definitiv. Starurile te înnebunesc invariabil în felul ăsta până când apare scenariul în fața căruia trebuie să se încline. Apoi uitau de fișa personajului, fiind obsedați exclusiv de probleme ca numărul de replici, durata rolului, numărul de gros-planuri. Doris Arthur s-a întors în State și lucrează de zor în căbănuța ei închiriată din Long Island. Îmboldit de o pornire romantică, mi-o imaginam pe micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai furioasă ca mine. Eu sunt pregătit să iau totul în glumă, dar rana de pe spinare e furioasă de-a binelea, e cu adevărat șucărită. Și iar am început să citesc. Am continuat să citesc până când am început să fiu obsedat de cât de mult am putut să citesc. I-am dat telefon Selinei. Acolo e șase dimineața, nu-i așa - și n-am primit nici un răspuns. Îmi va spune că a scos aparatul din priză. Cățeaua. Am început iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cine ești? Emma? În regulă, iubito, poți să pleci. Ce s-a întâmplat cu Vron? am întrebat. — Să nu mai aud de Vron. De când cu Debonair, nu mai pot să fac nimic cu ea. Acum vrea să facă filme. E obsedată de video. Dezbrăcatul nu mai de ajuns pentru Vron. A ajuns să se considere o artistă a trupului. Nu se dezbracă, ea practică, așa cum spune ea, cultură fizică. Miercurea trecută a făcut cultură fizică pe scenă și a ieșit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce aștepta? Mai exista oare cineva ce intrase pe porțile inimii sale cu sau fără vrerea lui, și ea nu avea știre de acest lucru? Gândul acesta săpa în adâncimile sufletului ei, îi storcea clipele de substanța lor firească, o obseda fără încetare. Tentația de a-l întreba direct ce planuri are se aflase de multe ori la un singur pas de a se produce, dar se abținea, voia să apară în ochii lui ca o fată decentă, care știa că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
alimentând nehotărârile sale cu amânări, acestea l-ar putea duce la asemenea similitudini. * Lucrul cert era că venise timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii neînfrânați pe întinsele câmpii ale tinereții, fără a le stăvili galopările. Îl obseda Însă întrebarea: pe care dintre aceste două fete, devenită soție, ar putea s-o vadă în fiecare dimineață, la prânz și seara, să-și petreacă întreaga viață alături de ea. Cu care din ele ar avea puterea de a o lua
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
când aceasta părăsise încăperea. Se opri din lucru și privi în jur. Se convinse că nu era nimeni în incintă. Fără să știe cum și de ce, povestea cu fluierarul redeveni o prezență, deși nu o chemase. Se vede că îl obseda încă. Alungă cu mâna aceste gânduri ca și cum s-ar fi apărat de o gâză. Mâine sau poimâine, va fi eliberat de povara acestei construcții și-și va putea oferi un repaus de cel puțin o săptămână până va intra pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
află răspuns: cum de evreii care au suferit atâta în îndelungata lor existență, pierzând repetat spațiul biblic, pierzând limba, vestitul templu, etc., etc., și pe care numai religia, Iahve i-a ținut uniți indiferent de spațiul diasporei, sunt atât de obsedați de răzbunare? Nu poate uita nici ifosele și mașinațiile Elenei Wolf-Lupescu, amanta evreică și-n final soție, a lui Carol - ucigașul elitei neamului românesc, și rolul ei părtaș la genocidul legionarilor din noaptea sfântului Bartolomeu carlist, 21- 22 Septembrie 1939
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și sânge!... “Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și se va prisosi”. (Ev. după Marcu, cap. 4;24) Atâtea neliniști! Și atâtea suspensii... Mă obsedează incredibila asemănare dintre anumite răvășiri ale ființei umane, petrecute în perioade diferite. Semnele de întrebare îmi înțeapă scoarța cerebrală. Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și păstreze ritmul. Respir un aer vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ci „ne“ trăim, pentru că stilul de viață actual descurajează viața interioară. Ca urmare, ne folosim de obiecte ca simboluri pentru o presupusă personalitate ascunsă, retrasă din realitate și la care de fapt nici nu ne mai gândim. Am o prietenă obsedată de pro pria ei personalitate și care totuși se fardează și se-mbracă mereu după schimbătoarele mode din reviste și se culturalizează după la fel de efemerele trend-uri artistice. O vezi azi cu ochii încer cănați negru, „punk“, mâine lilină și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pot. Dar ce, Ionela, i-a răspuns o voce bărbătească, nu există bursă socială? Și apoi, la București o să-ți faci relații. Dacă nu-ți faci relații, ești mort, putrezești În provincie. — Du-te tu la București, văd că te obsedează să ajungi cineva. Tronaru avea dreptate. O să ajungi mare... — Ei, stai puțin, nu-i chiar așa... — Mare nemernic, vreau să spun, slugă la nemernicii de sus. — Ce ai, bre fato? Mă crezi chiar așa de ticălos? — Nu, nu ești ticălos
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fi În stare să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el Își va citi producția mediocră? Va ști să Întâm pine ironia gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care Maria Îl răsfăța pe Vasile sugerându-i că ea tot
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oare chiar nu se poate face nimic pentru înlăturarea acestor neajunsuri? Sau poate nici nu se dorește. „Recunoștință' Când cu mai mulți ani în urmă i s-a întocmit „din oficiu” dosarul de pensionare, amicul meu era complet dezorientat, îl obsedau întrebările: ce va face? cu ce își va umple timpul? chiar nimeni nu mai are nevoie de el? etc. Colegii, care îl felicitau cu acest prilej, își exprimau, mai mult sau mai puțin sincer, regretul că nu sunt ei în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
asupra pesimismului Renașterii. “Spre sfârșitul Evului Mediu, nebunul și nebunia devin personaje majore în ambiguitatea lor. În literatura savantă (ca și în obiceiurile populare), nebunia acționează chiar în inima rațiunii și a adevărului; (...) începând cu secolul XV, chipul nebuniei a obsedat imaginația omului occidental”, nota Michel Foucault în Histoire de la folie à l’âge classique. De aici încolo, tot ceea ce era sau ar fi trebuit să fie imposibil, devine real. Literatura este prima care abordează critica moravurilor. Sebastian Brandt înfierează în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fragmentele unui ordin de execuție. În apartamentul său, l-am urmărit cum confruntă detaliile corpului ei cu fotografiile unor răni grotești reproduse într-un manual de chirurgie plastică. În viziunea sa a unui accident de mașină cu actrița, Vaughan era obsedat de multe răni și lovituri - de cromul muribund și de tabla îndoită a mașinilor lor, întâlnindu-se din plin în coliziuni complexe repetate la nesfârșit în filme rulate cu încetinitorul, de rănile identice suferite de corpurile lor, de imaginea sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Acele târfe aspirante, pe care Vaughan le întâlnea în cafenelele deschise toată noaptea și în supermagazinele de la aeroportul Londra, erau rudele primare ale pacienților care apăreau în manualele lui de chirurgie. În cursul curtării studiate a femeilor rănite, Vaughan era obsedat de beșicile provocate de infecțiile anaerobe și de rănile faciale și genitale. Prin intermediul lui Vaughan am descoperit eu adevărata semnificație a accidentului de automobil, însemnătatea leziunilor ca de bici și a capotării, extazurile coliziunilor frontale. Împreună am făcut o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn? Cât a durat recuperarea, pe când discutam cu doctorii și infirmierele, astfel de întrebări m-au obsedat frecvent. Oare când își îmbăiaseră ultima oară organele genitale, oare le mai stăteau agățate de anusuri, pe când prescriau antibiotice pentru câte-un gât streptococic, mici granule de materii fecale, oare le era îmbibată lenjeria de duhoarea actelor sexuale ilicite atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în dormitor, ne apropiam de Vaughan prin panteonul partenerilor noștri familiari așa cum el însuși ne urmărea prin holurile clădirilor terminalului. - Trebuie să ne mai procurăm niște hașiș. Catherine ridică ochii spre luminile traficului ce treceau pe lângă geamuri. - De ce e așa obsedat Seagrave de actrițele de film? Spui că ar vrea să aibă un accident cu ele? - Vaughan i-a băgat asta în cap. Îl folosește de Seagrave într-un experiment. - Și soția? - Face ceea ce vrea Vaughan. - Și tu? Catherine stătea cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe-o voce distantă și confuză, parcă amețit de hașișul pe care-l fuma: - Ballard, femeia aia e baza fanteziilor tuturor subiecților pe care i-am testat. Timpul pe care-l avem la dispoziție e limitat, chiar dacă tu ești prea obsedat de propria-ți persoană ca să-ți dai seama de asta. Am nevoie de răspunsurile ei. - Vaughan, probabilitatea ca ea să fie ucisă într-un accident de mașină e îndepărtată. Va trebui s-o urmărești până la ziua judecății de apoi. Stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de poliție pentru că ne învârteam în jurul unui Lamborgini parcat, proprietatea unui înstărit proprietar de bar din Shepperton, în timp ce Vaughan fotografia obsesiv înclinația precisă a stâlpilor de parbriz, proeminența unui adăpost de far, forma bombată a unei apărătoare de roată. Era obsedat de profilul aerisitoarelor cromate de pe barele de protecție, de cornișele din oțel inoxidabil ale caroseriei, de capacele ștergătoarelor de parbriz, de încuietorile portbagajului și ale portierelor. Hoinărea prin parcările supermarkuritelor de lângă Western Avenue ca și când s-ar fi plimbat printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erau în Paris, Stuttgart sau Amsterdam, ducându-le seara înapoi la locul de parcare, după ce ne terminam treaba cu ele. Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru a-l opri pe Vaughan. Obsedat de corpul lui dur în aceeași măsură în care el însuși era obsedat de corpurile automobilelor, m-am trezit prizonierul unui sistem de ademenitoare violențe și excitări, un sistem alcătuit din autostrăzi și blocaje rutiere, din mașinile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]