2,880 matches
-
ascundea un anumit dezgust pentru această idolatrie pretențioasă. Oricum un evreu n-are a se defini în raport și contra unei excentrități apărute mult după el. Creștinul nu apare pe radarul conștiinței evreiești, iat-o însă pe aceasta din urmă obsedând din interior conștiința creștină. Sora mai mică se definește logic în raport cu cea mare și în opoziție cu ea. Antiiudaismul face parte integrantă din dogmatica catolică, cel puțin până la declarația Nostra aetatae (1965) care a marcat o schimbare de direcție. Ceea ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dumnezeirea e mai ecologică. Ea perturbă spiritele dar, cel puțin, nu se atinge de copaci. * * * Un fost cadru al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, marxist reputat. Trăiește aici în exil și a devenit un apropiat al islamiștilor. De ce? Întrebarea mă tot obsedează. Un prieten comun ne facilitează o întâlnire într-o cafenea din Sidon, la patruzeci de kilometri de Beirut, în fața castelului Mării, o fostă fortăreață a cruciaților. Omul își alege cu grijă cuvintele. Avem cam aceeași vârstă. M-am născut creștin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însemna implicarea Transilvaniei în conflict. De aceea ni se pare semnificativ faptul că la Veneția se știa, în 1473, că românii „sunt doritori să se ridice împotriva turcilor, când ar vedea că regele Ungariei are o oaste”. Dar, Matei Corvin, obsedat de politica sa de cuceriri spre centrul Europei, nu va ridica el însuși o oaste; le-a îngăduit, însă, ardelenilor să colaboreze cu Ștefan cel Mare. Relațiile bune cu Transilvania o dovedește noul privilegiu comercial, din 3 ianuarie 1472. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scutiri ca să atragă biserica de partea sa, asta s-a întâmplat în primii 16 ani de domnie. Nu cu manuscrisele câștiga încrederea călugărilor, ci cu pământ, cu sate, cu carele de pește și alte bunuri și cu scutiri de dări. Obsedați de ideea luptei de clasă, de existența unui conflict între domn și boieri, unii istorici nu au ținut seama de interesul major al țării, care a dictat gesturile domnului. Au fost și boieri nemulțumiți, unii au fost scurtați de cap
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uităm pe drum ce au promis să facă în literatură. Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Da, ratarea, coșmarul literaturii române...! La noi e mai ușor să începi decât să continui. Ionescu și Cioran erau obsedați de faptul că scriitorul român sfârșește cu scrisul cam la 30 de ani. Dacă citești caietele lui Cioran, vei vedea cât de obsedat era el "să lucreze", să scrie zilnic, și ce amarnice reproșuri își făcea pentru că nu reușea. Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
coșmarul literaturii române...! La noi e mai ușor să începi decât să continui. Ionescu și Cioran erau obsedați de faptul că scriitorul român sfârșește cu scrisul cam la 30 de ani. Dacă citești caietele lui Cioran, vei vedea cât de obsedat era el "să lucreze", să scrie zilnic, și ce amarnice reproșuri își făcea pentru că nu reușea. Cred că scriitorul român trebuie să se... profesionalizeze, adică să considere scrisul o meserie, o obligație zilnică. Pentru o operă trebuie tenacitate, nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu numai dintr-o pornire instinctiva de a se destăinui, cum au spus unii, ci având o concepție și o viziune proprii actului creator. Că orășean, a fost toată viața un însingurat, negăsindu-și locul altundeva decât în satul natal. Obsedat de ideea trecerii timpului obiectiv, Creangă i se sustrage, evadând în cel subiectiv, al operei sale. Din acest punct de vedere, Amintiri din copilărie reprezintă un document uman foarte important, deoarece eternizează copilăria autorului. Marele povestitor reînvie o epocă cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
curat al culturii noastre...); născut "la țară" (altă împrejurare semnificativă), deprinzând viața într-o încrâncenare cu greutățile vieții, consacrat biologiei, antropologiei și medicinii, discipline între care nu recunoștea "frânturi didactice", Gr.T. Popa a fost un foarte erudit anatomist, cercetător tenace, obsedat de sistemul porthipofizar, minuscul reticul vascular cu rol de extraordinară cheie fiziologică și psihologică. Nu cred că poate fi înțeles fragmentar; nu intră în schema "specialistului" care știe totul despre nimic, nici în clasa celui care știe nimic sau nimicuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Editura „Societății Adevărul“): „Sub apăsarea anilor de viață furați, a manuscriselor de mai multe ori confiscate și distruse, cu complexul sfâșietor că nu voi mai avea timp să scriu sau să spun ce mai am de spus sau de scris, obsedat de ideea că mesajul meu este amenințat a fi încă o dată înăbușit, o vreme de cincisprezece ani, nu aveam altă soluție, voi lucra demențial câte 14-16 ore pe zi, ca să las o operă.“ Sub presiunea acestui „nu voi mai avea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în care a făcut-o. Privind în urmă, el constată erori, gesturi inadecvate, tactici nepotrivite pe care le-a adoptat cândva și care l-au dus în impas, lucruri pe care le-a „rumegat“ ani de zile, pentru că l-au obsedat. Comentatorii de până acum ai cărții lui Țepeneag nu s-au prea oprit la aceste pagini de autorecriminare, inte resante mai întâi, cum spuneam, prin raritatea gestului întreprins de autor, dar nu doar prin atât: problemele însele, pe care Țepeneag
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de-a le fi distrus îl echivalez cu o automutilare. Erau niște piese ale trecutului și ce altceva avem decât trecutul, atâta trecut cât me moria noastră poate să rețină și, câteodată, prin actul scrisului, să „fixeze“. E. Lovinescu era obsedat de acest verb: a fixa. Distrugerea jurnalului mai ales o regret, și nu atât pentru că mă lipsește de partea în care consemnam evenimentele la zi, cât de acele câteva pagini de la început în care încercam să răzbat până la cea mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dup 1990. În această situație conjuncturala l-a găsit lovitură de stat din decembrie 1989, data de garnitură a doua nomenclaturista (din care făcea și el parte), cu sprijinul serviciilor speciale sovietice. Schimbarea politică i-a convenit de minune acestui obsedat de setea de îmbogățire, parvenire și faima. Cu toate ca și în regimul comunist al lui Ceaușescu ar fi dobândit o poziție înaltă datorită susținerii și protecției Securității, nu ar fi putut însă acumula averi că Harpagon, așa cum i s-au creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
siguranta revizuită. Un savant le-a citit că lucrări de bază pentru instrumentele superioare ale istoriografiei umaniste, plecând de la claritatea epistemologica a lui Bruni și Biondo 31. Un altul descrie școală milaneza că ostilă ideii de schimbare ca factor pozitiv, obsedată de ideea vârstei de aur, destinată să se întoarcă în timpul vieții ducelui ce se întâmplă să guverneze în acel moment 32. Bernardino Corio, autorul unei masive istorii vernaculare a orașului Milano, întinzându-se de la fondarea orașului până în secolul al XVI
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
reale el rămânea de piatră". Se citează, drept revelatoare, versurile din Scrisoarea V: Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila,/ De ai inimă și minte, feri în laturi, e Dalila". Fără îndoială, doctorul C. Vlad era obsedat de profesiunea sa, văzând totul doar prin prisma medicului, străin de orice alte interpretări de ordin social, moral, politic, necum estetic. Dacă din această frumoasă satiră eminesciană, a cincea, el n-a reținut (înțeles) decât că autorul e un impotent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înconjurător și nu o găsește. Caută în el, dar nu găsește decât o vagă conștiință a vinovăției sale. Veșnic istovit și plictisit, ros de conștiința propriei nevinovății, mai are un dușman: singurătatea (...) N-are unde să plece. De aceea e obsedat mereu de întrebarea: «ce să facă?». Ivanov este dezarmat în fața vieții. Oamenii de felul lui Ivanov nu sunt în stare să facă față situației și se lasă copleșiți de greutățile vieții. Ei se pierd cu firea, ridică neputincioși din umeri
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Sau numai o doagă mai are. Probabil scriitorul ăsta chiar respiră cu un alt organ, regulează cu altă parte a corpului și o cu totul altă cavitate folosește el pentru a se hrăni. Apoi ar fi și problema care mă obsedează pe mine și care ține de statut. Am io fixația asta cu statutul. Naiba știe cine are dreptul să declare că este scriitor. O definiție înnebunitor de eterogenă. Nimeni nu știe cu exactitate ce trebuie să facă un scriitor, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o căldură blândă, un soare leneș, cam așa ceva. La patru ani vezi viața mai aproape de sol. Mai de jos. Altă perspectivă. Ce făceam io acolo e problema. Nu făceam nimic. Eram, pur și simplu. La vârsta aia, nimeni nu e obsedat de ideea că trebuie să facă neapărat ceva. E suficient că exiști și tu în peisaj. Că ți se permite lucrul ăsta. La un moment dat însă, tatăl meu mi-a găsit și mie o întrebuințare. Avea nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îmi sunt mai la îndemână. Mă pot detașa, mă pot mira cu mai mare ușurință. Și asta pentru că, v-am spus, n-am încotro. Nu încerc să-mi descopăr cine știe ce merit. Chiar mă preocupă starea mea de indeterminare. Și mă obsedează întrebarea bunică-mii: bine, bine, scrii cărți, faci facultatea aia, publici pe la ziare, dar ce se cheamă c-ai fi tu? N-ai un nume, nu exiști. Ea nu știe de unde să mă ia, cum să-mi spună. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și asta e toată viața lor. Iar după ce pleacă, te privesc cu reproș. Adică ele au treabă, domnule, sunt niște ființe formidabil de ocupate. Sau încearcă să se autosugestioneze că e așa. Ori uite mă gândeam io la ceva. Sunt obsedat de o vreme de cuvântul „tiptilică“. Un adverb e cuvântul despre care vorbim. Îl folosea Danny de Vito. Îl folosea ca să-mi explice pe unde și în ce mod trebuie s-o ia el ca să ajungă la destinație. La buda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
munci fizice epuizante. Stăm aici, „La lemne“, și bem cu toată lumea care ne vizitează. Din când în când, mergem până la budă. Acolo stă o zdreanță care niciodată nu ne cere bani. De ce stă ea acolo - e o problemă care ne obsedează, problemă pe marginea căreia am făcut zeci de speculații. „La lemne“, aici, îmi aduc aminte de copilărie. Stăteam pe stradă și mă jucam cu toate rândurile de copii. Făceau cu schimbul. Intrau unii să-și facă temele, să bage ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și după ce închide începe să se rățoiască, ei, fir-ai tu a’ dracu’ de pațachină, da’ ce-ți închipui tu! Afară miroase a sos de spital. E încă foarte de dimineață. - Ia, mă, mâna de pe mine! Ești culmea, parcă ești obsedat de țâțele mele! N-ai mai văzut țâțe? Ale mele sunt și mici. Mici și caraghioase. Drăguțe, cu sfârcuri chircite, rozalii. Miruna. Am nevoie de ea ca să fac legătura cu lumea. Un intermediar. Să vadă ea lumea în locul meu, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
soi de atletism, spre care mă Îndemna la ureche țața unui sta biliment, inter mediara „cucoanelor bogate“ din oraș În căutare de băieți dotați pentru temperamentul lor prea excesiv și neglijat În viața con jugală, sau chinuit de nimfomanii și obsedat de lascivități târzii, proprii vârstei lor critice. Când te gândești, dom’le (Îmi zic eu astăzi), În ce atârnă soarta carierei unui june prodig cu tinerețile lui la 17 ani! Un lapsus, cât de cât, În acel „liber-arbitru“, cât putea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că dragostea cu femeile măritate nu costă și nu angajează la nimic și, al doilea, că femeia măritată prezintă oarecare garan ții de secu ritate venerică. Prea puțini le caută din curiozitate sau aviditate după carnea lor obosită și dezabuzată, obsedată de lascivități târzii, și infinit de puțini sunt cei căzuți la vreo pasiune furtunoasă, degenerând până la urmă În desfacerea unui menaj și Încropirea, din bucățele și resturi, a altuia, tot pe-atât de nefe ricit ca și cel dintâi, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dat-o rudei care-l vizita și care se pare că și adusese biletul de acasă. Tata știa că episodul acesta îl dezlega de legăturile cu familia și îi înlesnea abdicarea, apropierea vinovată de femeia tânără care ajunsese să-l obsedeze, să-l subjuge. Tata nu se mințea: era conștient de slăbiciunea, de inconsistența sa morală și avea remușcări, se simțea vinovat, oricând gata de a fi pedepsit. Dar nu se putea opri, era prins, prea prins de Irina. Să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În timpul celor unsprezece zile de vacanță câte ne mai rămăseseră, apa a fost pentru mine o zonă interzisă. Mi-am petrecut restul timpului pe asfaltul cafenelelor, de parcă marea nici n-ar fi existat, dar oriunde m-aș fi aflat mă obseda imaginea înecului meu. Apa nu înceta să-mi umple urechile. Resemnării din momentele când mă înecam i-a urmat o spaimă de care nu reușeam să mai scap. Le-am povestit mai apoi celor de-acasă despre mare, nespunându-le
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]