4,789 matches
-
din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele, surâzător, legănându-mă, și glasul cristalin, copilașul meu! clopoțeii argintii pe care îi string cu putere între degete, țâța ei caldă, albinele și greierii prin iarbă, adorm ocrotit în brațele ei înfofolite, atât de fericit cum niciodată nu-mi mai amintesc să fi fost de atunci, nu țin minte nimic din ce s-a întâmplat după aceea, Mulți ani mai târziu l-am întrebat pe părintele Ioan, Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a ținut acolo ascuns săptămâni în șir, ani, tovarășii lui l-au căutat și nu l-au găsit, soldații l-au căutat și nu l-au văzut, și a rămas Visarion în peșteră, așa-l chema, Visarion, a rămas acolo, ocrotit de bunătatea fără margini a Preacuratei Fecioare, a început să se roage, au trecut anii și nu s-a mai întors în lume, cu timpul a fost văzut prin păduri, se sălbăticise, unii îl luau drept nebun, alții îl considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plece, iar eu prea orgolios în mânia mea nestăvilită ca să schițez vreo mișcare pentru a o opri, 22 mai, zilnic îmi spun că Alain e bărbatul potrivit pentru Ana, că el îi va putea fi alături toată viața, s-o ocrotească, s-o iubească și nicidecum eu, care mă iau mereu după himere, uitând de ea cu inocența copilului care se ia pe stradă după ceva ce-i atrage luarea-aminte, rupându-se complet de cel ce-l însoțește și după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o enormă oboseală; este o senzație acută, ce urcă Încet În corpul meu, tras În jos fără nici o dorință de a se ridica la verticală și a umbla. În fiecare dimineață, simt că aș vrea să mai rămân În pat, ocrotit de semiîntuneric, incapabil de a activa o minimă energie; nu am decât un sentiment de mare rușine, rușinea de a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei era numai aparentă, căci ceea ce nu realiza ea În planul social sau artistic, spera să realizăm noi la maximum posibil și, de aceea, ne pregătea continuu, fără să-și cruțe sănătatea; toate energiile ei se canalizau spre noi, ne ocroteau și ne dirijau reacțiile, ne baricadau liberul arbitru, sufocându-ne din dragoste și interzicându-ne, astfel, să scăpăm de sub tutela-i tiranică. Tocmai această veghe maternă, această formă de implantare a unui complex de superioritate În fața celorlalți, pe care mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am putut să-i mai văd ochii de aproape, n-am mai comunicat prin priviri, eu m-am simțit foarte vinovat, de o vină Îngrozitoare, aceea a spovedaniei. Probabil că i-am provocat supărare scriindu-i. Am rupt vălul ce ocrotea pulsația vie a sentimentului nostru și l-am transformat din este În a fost. Textul scris mi-a ucis dragostea. Acum scriu din nou ca s-o reînviu, dar simt că scriu mai ales pentru că altfel nu mă regăsesc. (duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parcursă, Pe drumul necălcat de picioarele ce m-au purtat spre lumină; În drumul meu necondus și necunoscut de ochii tăi blânzi, Acasă, tu, mamă, mă primești ca pe un copil prost și neîndemânatic Fii cuminte, Îmi spui, și mă ocrotești În somn la vise cu zmei Ești geloasă pe lucruri să nu mă răpească Sentimentul de mamă e cel mai pur dintre toate câte pot să existe Dar „mamă“ e-un nume ce se capătă greu și se cântărește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă interesează, cât timp rămân nemișcat. Această imobilitate e o formă a non-cunoașterii, o reîntoarcere spre virtualitatea embrionară, spre Întuneric, spre somn. Sunt Împăcat. Nu intru În panică. În somnul simțurilor, mă simt bine, retrăiesc starea naturală, când Întunericul mă ocrotește, scoțându-mă din starea de veghe activă. Orice gest al meu În lumină este pragmatic: reduc mișcarea la minimul posibil, lărgesc Întunericul. Modelizarea spațială a lumii divulgă o ontologie a ochiului. (acum) Într-o duminică de 1 mai, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al vieții. Deși melancolic. Ieși pe stradă și foarte curând inima îi sună alarma. „Ia taci - își spuse el -, parcă aș fi văzut-o, parcă aș cunoaște-o de multă vreme; da, imaginea ei îmi este aproape înnăscută!... Maică iubită, ocrotește-mă!“ Și când Eugenia trecu pe lângă el, când se încrucișă cu el, o salută mai mult din ochi decât cu pălăria. Fu pe punctul de a se întoarce ca să se țină după ea, dar triumfară bunul-simț și dorința de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care ne salutam. Locuința era strâmtă, dar aveam mult spațiu de zburdat prin grădina sălbăticită, fericiți sau la adăpost, ca-ntr-un basm care promitea un final fericit. Acolo, Anna se simțea mai acasă decât mine, fiindcă, după o copilărie ocrotită în rezervația ei helvetă, idila noastră dintre ruine oferea o aparență de libertate. Cu siguranță că gândurile ei erau mai puțin plecate de acasă decât ale mele. Pe timp de vară, fereastra, de la al cărei toc mai era un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-ar putea pune vreo clipită pă zidu justiției? Matale treziți-vă, ieșiți dân mucavaua asta văcsuită: altu-i adevăru gol-goluț. Ăla d-a vrut să-l ușchească afară pă târlan ie alde Zarlenga, care Îl jicnea nentrerupt; ăla care Îl ocrotea ie alde Renovales. Vă zic d-acu că dă părerea mea privată ie și gașca dă la cucurigu. Știu siguramente că Limardo a pus fără somație țuiu pă batac și a plimbat ursu dân decoru Înghesuit dă la biro; n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
partea ta, da de data asta ai sărit calu, Domecq. Io-mi apăr clentu, da bunu nume dă-l poartă birou meu ie deasupra la aproape tot. Nimănui n-are să-i vină să crează: sunt porcării care io nu le ocrotesc. Poliția ie pă urmele tale, nefericite fost pretenar. Nu Însista și nu importuna. A Închis telefonu pă loc și așa energic, că mi-a scos ceara dân ureche. Prodența m-a Închis cu cheia În debara la mine, da chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primitivism distilat. O formă a sinuciderii. Scrii ca o reîntoarcere în Eden. Atunci trăiești acolo. Visează, deci, că sîntem noi înșine opere de artă ce au străluminarea de a privi înăuntrul lor!” V. tînăr tace și scrie consumînd ceaiuri aromate. Ocrotește ficușii și orhideele din serele sale luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă retrag din ochiul meu speriat. Am privit acolo, prin oglinzi și am văzut o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
jucat un rol mic, dar nu lipsit de importantă, în ridicarea moralului meu. Dar în cea mai mare parte mulțumirile îi sunt adresate Annei. Anna a murmurat chestii de genul „Dacă așa e scris, așa e scris“ și „Cu toții suntem ocrotiți chiar dacă în anumite momente nu ni se pare că e așa“ și „Există un plan pentru fiecare dintre noi“ și „Există un motiv pentru tot ceea ce se întâmplă“. Replici de hipioată. Dar care mie mi s-au părut foarte consolatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chiar dacă puțin inconștient În clipa-n care scriitorul acceptase să devină scenarist ca să se Îmbogățească. Deși țelul fiecărui om de pe pămînt este acela de a face bani (citat din gîndirea unui manager de la Multi Level nu-știu-ce). De fapt, Mundt Își ocrotește victima (figura Satanei ca făptură sau ce e animată de cele mai frumoase intenții o regăsim În Evanghelia după Iisus unde, la fel ca În Evanghelia după Matei a lui Pasolini, Saramago spune „povestea simplă a unui om simplu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
femeia licurici. Dacă nu va lumina suficient, i se poate adăuga un far de motocicletă, nu se pricepe de ce va cînta o caterincă, În schimb nu trebuie uitate măsurile de protecție pentru bărbați, cărora ar fi bine să li se ocrotească părțile sensibile la electrocutare cu izolirband legat la pămînt, cu liță. „Din filmul dumneavoastră am Învățat cum să mă masturbez. Vă mulțumesc mult!” O admiratoare a lui Kim Basinger. Toate acestea Însă, cum am spus, pentru bătrînii rafinați. Deoarece sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar, mai Întîi regimentele. Nu-s. În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii nu mai miros urît, au subsuori Nivea și se ocupă de americani, de alții, trăim În miezul unui ev aprins, par flăcările unui jaf de proporții cosmice, ne-au uitat. SÎntem liberi să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
visuri de noapte și tihnă-mi aduce cu tainice șoapte Când biata ființă-mi se frânge-n suspine se-apleacă și-n taină vorbește cu mine Cu brațele-ntinse aștept îndurare și inima tristă culege iertare Aproape de ceruri mă simt ocrotită de orice-ncercare în lumea-nvrăjbită În marea-I iubire rămân ancorată mereu îmi va fi bun prieten și Tată.
P?zitorul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83290_a_84615]
-
petrecerea în cinstea ta. Dar Mortimer nu se bucură de petrecerea dată în cinstea lui. Singurul aspect de care se bucurase de la început fusese prezența soției lui, Rebecca, de care era tot mai dependent în ultimii ani pentru a-l ocroti de familia sa detestată. Acum, în absența ei, este silit să-și petreacă o mare parte a serii făcând conversație cu sora lui, Olivia; Olivia cea seacă și acră, iremediabil loială pedigriului familiei Winshaw, până într-atât încât s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fie! Nu. Dar ia stați puțin. Nu e nici patul meu. Înseamnă că m-am rătăcit. Scuzați-mă. Am șters-o. Dădu să iasă, dar se opri după doar câțiva pași. Se întoarse și văzu că Shirley încă se ocrotea cu cămașa de noapte, nesigură de intențiile lui. Mama se mișcă neliniștită pe scaun. — Domnișoară, spuse Kenneth, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse: Nu, îmi pare rău. — A! spuse Kenneth. Tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întunecat al staulului, am descoperit că noul meu refugiu fusese dotat cu un birou ( de fapt, cred că era un banc de lucru străvechi) și un scăunel de lemn și că becul atârnat cu o sârmă de grinzile acoperișului era ocrotit de un abajur verde decolorat. Și acela a fost doar începutul. Pe parcursul verii, mi-am dus toate cărțile și obiectele de decor preferate din dormitorul meu în acest paradis întunecat; doamna Nuttall mi-a dăruit două vaze și îmi aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
m-am agățat de tăcerea ei și, închizând ochii ca să nu văd imaginea noastră reflectată în fereastra din bucătărie, mi-am închipuit un nod alcătuit din firele spaimelor ei nerostite și din dorințele mele de mult înfometate, care ne va ocroti de tot ce va fi mai rău din ceea ce ne-ar putea rezerva viitorul. Dorothy Să îmbrățișezi pe cineva și să fii îmbrățișat, iarăși și iarăși, la rândul tău, este important. George Brunwin nu fusese îmbrățișat niciodată de soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]