5,154 matches
-
paideic, maestrul de ceremonii dar și inhibatorul pulsiunilor fetei de Împărat, thaumaturgul dar și cel care deține secretele alcovului se Înscrie Într-o serie arhetipală celebră, Într-o tipologie fecundă care a marcat imaginarul romantic prin inductori pneumatici și servere ontologice. Întîlnim acest pattern la mai toți romanticii dar caracterul său dominant a fost descris doar de doi poeți: Eminescu și Novalis. În Cânticele spirituale ale lui Novalis Întîlnim următoarea strofă „wenn ich ihn nur habe/ hab ich auch die Welt
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
uitării celei oarbe”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Întîlnim În aceste exemple tot decorul imaginativ romantic. O analiză tematică a nucleelor poematice generative va trebui să țină seama de palierele nominale și verbale care vor circumstanția rețeaua de semnificații, textura ontologică. ... Hyperion caracterizat prin grilă claudeliană „mă nasc, mă emit, mă ivesc, mă aprind, sunt un focar de lumină, de energie”...el este „vibrația nervoasă” și citim mai departe din minunata carte Figures et paraboles ... „În perioada ce se poate numi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ea prescrie pasiunii legea armoniei și gradației. Kierkegaard face gradat trecerea de la starea pasională nudă, zugrăvită nemijlocit, cu literă de flacără și scrum, la starea pasională cenzurată cerebral, chemată la ordine de gînd și judecată matur În funcție de imperativul seriosului”. Deturnarea ontologică, marea răsturnare, acel Kehre heidegerian pe care-1 induce fetei de Împărat pajul se Înscrie tot in categoria filozofică a „seriosului”. Ce altceva Îi cere pajul fetei dacă nu să fie serioasă și să uite de abisalități și de chemările Luceafărului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
se vede că este o manoperă greu de realizat. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Noi romănii am demonstrat prin submiturile noastre fondatoare cît de greu este să Încreștinăm păcatul. Meșterul Manole, Ciobanul mioritic au dat greș și s-au sinucis ontologic și abisal. Cu astfel de modele Întemeietoare nu mă mai mir de existența noastră pusă sub semnul Încercării perpetue, dar niciodată finalizată. Astăzi corpul nostru mistic mai produce mituri care vor fi paradigme pentru urmașii noștri. Astăzi in bun exemplu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nu-i decît un ținut de trudă și Încîlceli. De aceea eroii noștri mai mult encefalodistrofici decît somatogeni volitivi În a păstori netrebnicele oițe n-au putut forja În structura comportamentală a turmei un ideal negentropic, ci s-au sinucis ontologic crezînd că o astfel de jertfă va putea Întemeia un regat, o metodă sau o doctrină. De aceea eroina noastră se aseamănă mai degrabă unei Lolite Înșelătoare decît unei Electre curajoase. Astrul este În schimbare neîncetată, fata de Împărat rămîne
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poeți...“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra relației dintre aceste componente îl poate constitui răspunsul la întrebarea care este obiectivul central al lucrării. Există un număr destul de mare de indicații convergente în această privință
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că ceea ce se spune în Tractatus despre lume este o contraparte și o consecință a ceea ce se spune despre limbaj 33. Considerațiile lui McGuiness reflectă interpretarea pe care o dă el Tractatus-ului, o interpretare frontal opusă interpretării realiste a „enunțurilor ontologice“ ale cărții. Primul pas făcut de Wittgenstein a fost, după McGuiness, descoperirea modului cum se poate decide asupra adevărului propozițiilor logicii, și anume considerând doar simbolismul. Pasul următor a fost să se arate cum putem recunoaște dacă o expresie a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tautologii și contradicții logice. De la întrebarea „Ce sunt adevărurile logicii și cum pot fi ele recunoscute?“, Wittgenstein a trecut la întrebarea „Cum sunt posibile expresii care descriu realitatea?“, expresii pe care le numește propoziții cu sens sau, simplu, propoziții. Enunțurile ontologice, plasate la începutul cărții, sunt subordonate răspunsului dat în Tractatus la această întrebare. Rostul lor este de „a arăta“ cum sunt posibile propozițiile, adică expresiile pe care autorul le numește „imagini“ ale stărilor de lucruri. Granițele limbajului „se arată“ atât
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
repetat, că despre forma stabilă a lumii și a limbajului nu se poate spune nimic. Formulări precum cele de la 1 la 2.062 nu sunt, prin urmare, expresii descriptive, adică propoziții. Malcolm recunoaște că Wittgenstein are în vedere tocmai „enunțurile ontologice“ atunci când afirmă, în 6.54, că propozițiile sale sunt nonsensuri. În acest punct, interpretarea lui Malcolm devine greu de urmărit. El se întreabă dacă atunci când califică aceste enunțuri drept nonsensuri, Wittgenstein acceptă că ele sunt „metafizice“ și răspunde că aceasta
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tractatus ului pe care o propune conduce inevitabil la concluzia că lucrarea este lăuntric inconsistentă. Interpretarea realistă propusă de David Pears este mai complex structurată. Ea se sprijină pe analize subtile ale relației dintre obiect și nume. Pentru Pears, enunțurile ontologice de la începutul cărții, acele enunțuri ce caracterizează „structura fundamentală a lumii“, reprezintă contrapartea formei logice a limbajului. Structura fundamentală a lumii ar fi pentru Wittgenstein o rețea de stări posibile ale cărei puncte nodale sunt obiectele. Rețeaua constituie cadrul limbajului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și același lucru. Considerațiile lui despre „obiecte“, despre „substanța lumii“ se referă la trăsături necesare proprii limbajului în genere. Despre aceste trăsături nu se poate spune nimic în sensul că ele nu pot fi descrise. Citite ca enunțuri descriptive, propozițiile ontologice ale Tractatus-ului sunt, prin urmare, „nonsensuri“ deoarece pretind că spun ceva despre ceea ce nu se poate spune, despre forma logică a limbajului, despre ceea ce este necesar, iar nu contingent.46 Este ceea ce ar fi fost indicat, fără dubiu, în 6
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu lumea.“) „Ontologia“ sau „metafizica“ Tractatus-ului nu se raportează decât la limbaj.48 Este o aparență că autorul Tractatus-ului formulează enunțuri metafizice; această aparență ar fi înlăturată de precizări cuprinse în „Cuvântul înainte“ și în partea finală a lucrării. Enunțurile „ontologice“ sau „metafizice“ din Tractatus „arată“ condițiile interne ale limbajului și ale gândirii în genere.49 Una din întrebările la care trebuie să răspundă cei ce susțin o interpretare nonrealistă a Tractatus-ului este: „Ce sunt obiectele?“ Plauzibilitatea interpretărilor nonrealiste depinde de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
224: „Considerând doar imaginea nu putem determina dacă este adevărată sau falsă.“ 2.225: „Nu există imagine adevărată a priori.“ Interpreții care propun puncte de vedere diferite asupra a ceea ce sunt „obiectele“ cad totuși de acord că așa-numitele „enunțuri ontologice“ ale Tractatus-ului constituie cadrul în care autorul răspunde la întrebarea centrală a cărții: „Ce se poate spune?“ sau „Ce este propoziția?“ Concentrarea asupra răspunsului pe care îl primește această întrebare poate arunca o lumină asupra „ontologiei Tractatus-ului“. 5. Ce se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
morale și politice: o concepție morală despre ordinea politică, despre supunerea părții întregului și a individului Cetății, concepția Cetății perfecte, sistemele de guvernare, critica monismului totalitar etc. În ceea ce privește distincția între individualism și corporatism, Aristotel a elaborat teza preeminenței, a priorității ontologice a întregului asupra părții 17. Ea reprezintă o adevărată Chartă a corporatismului medieval, replica filosofică a ideii de corporație elaborată de juriști. Concepția lui Aristotel definește aspectul corporatist al sintezei tomiste. Mai mult decât el însă, Sf. Toma d'Aquino
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de-a lungul tubului digestiv. Din succesiunea neutrală și lentă a enunțurilor (de regulă absolut albe, metaforic vorbind), se încheagă în orice caz tablouri tulburătoare dintr-o existență aproape vidă, aproape nulă, cum spuneam, ca propensiune spre vreunul dintre misteriile ontologice sau spre transcendentul salvator; mai mult chiar, pusă între paranteze. Actantul consumă și se lasă consumat de o serie de gesturi lente, meticuloase în felul lor, dar fără niciun sens aparent, blocate într-o succesiune fatală, imuabilă: "(am stat pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sărace, între o exterioritate mizerabilă, înșirată în "cârduri de oameni străini", consumați la rându-le de mizeria proprie, și răul interior. Un fel de întâmplări în (i)realitatea noastră zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce validează vidul ontologic. Cercul se închide de fiecare dată într-o consemnare apatică, obosită, dezavuată, care pecetluiește legătura aceasta teribilă între ieri și azi, între afară și înăuntru, între totul și nimicul existențial: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a umple până la refuz Vidul/ creat de prezența indezirabilă a Neantului,/ prin multiplicarea și perpetuarea/ nemărginită și neîncetată a Sinelui". În acest gen de texte, turația terminologiei prin care se vizează corporalizarea inefabilului ontologic este de bună seamă excesivă. Purificată semantic, expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan Amariței, intitulată simplu Psalmi (Editura Cronica, Iași, 2004). Doar că unghiul percepției care dictează aceste exerciții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
după cum recunoaște în Jocul vidului și al înfățișării. După cum nici din cultivarea filonului care ține iarăși într-o manieră specifică poeticii optzeciste de cotidian și biografic. Aceasta, deși poetul dovedește că poate converti evenimentul biografic într-o adevărată aventură, îndoit ontologică și estetică (a se vedea, bunăoară, excelenta Mitologie. Eu și Valeriu Gherghel salvând pescărușul pentru Andreea Ioana). Raportul adevărat al lui Liviu Antonesei cu realitatea lumii (inclusiv a lumii textului) este cu totul altul. Oricare dintre principiile aparente după care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al lui Tong Hsuan) este un capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante, între indecizie și certitudine, între aversiune și fascinație, între spaimă și iluminare, între agonie și extaz: Pentru că eu privesc iubirea/ din perspectiva eternității,/ vom fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care i-au aureolat cărțile apărute postum, Cătălin Anuța pare "înzestrat cu un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic" (Dan Mănucă). Poemele sale datorează foarte mult expresionismului, exploatând teme și motive specifice semne, (pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică adesea violentă. Eul liric are, în general, conștiința alunecării ființei înspre un gol ce atrage magnetic (Bușteanul) și tentația asumării unui ton întunecat profetic: Ne-a ajuns toamna,/ suntem reci, suntem schelete funebre/ și suntem goi,/ va
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste când potențat dramatică, sumbră chiar, când grotescă, accentuat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alt fel de anabasis, Poarta, La marginea din La descălecatul prezentului sau învățăturile străinului către fiul său pe care l-a vândut, regula după care poți uita, absurd, de pe când lumea avea față de sticlă din despre iluzie și discrepanță..., atitudinea ontologică e aceeași: o melancolie densă, cu reflexe livrești și irizații textualiste, hrănită din pasta unui cotidian al deziluziei, al discrepanței între fața ascunsă, abia pulsândă, și cea evidentă, grotescă, a lumii. Încercând să descifreze relieful autentic al ființei, poetul află
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a Marianei Codruț pare a fi reprezentat de asumarea unei feminități ce-și interoghează, cu o rară sensibilitate, datele esențiale. Pe de o parte, ingenuitate, delicatețe, fragilitate; pe de altă parte, predispoziție intens reflexivă, tentația stilizării misterelor deopotrivă cosmice și ontologice, inclusiv a celor subsumate erosului. Discreția descripției, austeritatea reprezentării și tandrețea (bine ținută în frâu) a percepției sunt evidente atât în pastelurile deloc solare (prin ceața mahalalei (III), amiază (IV), amiază (VI), (primăvara...), măceșul din magazia de lemne), cât și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie a inițierii într-o cutremurătoare antecameră a neantului, a vidului ontologic: "Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu pe o ușă inexistentă/ și care se deschide acum pentru prima oară/ (...) În timp ce încerc să pătrund înăuntru./ Cât să-i dau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până să ajungă, însă, la acestea, cititorul se vede silit să înainteze cu greu într-un hățiș textual de o luxurianță neobișnuită, al cărui analogon simbolic este chiar labirintul, unul dintre motivele cele mai frecvente în Portret în cuțit, căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]