3,686 matches
-
în textul voiculescian, dominant este ultimul aspect la care ne-am referit, prioritatea acordată contactului intim cu cititorul, relației umane cu acesta, prin mărcile competenței expresive și ale variației diafazice; chirurgul Voiculescu pare că manifestă măcar reținere, dacă nu chiar oroare față de intervenția brutală asupra corpului omenesc. Și aceasta pentru că, în fond, așa cum nota Roxana Sorescu, Lobocoagularea prefrontală este o alegorie "despre neînvinsul har al iubirii" (Notă asupra ediției, la Voiculescu 1998: 8). Iată o pagină de memorialistică, a Virginiei Cartianu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca un cauciuc să explodeze etc. Există victime care, în urma unor accidente grave, trebuie să urmeze o terapie, pentru că nu reușesc să se elibereze de posibilele care le paralizează și care le împiedică să se urce iarăși la volan. Culmea ororii? "Micuții au fost drogați cu medicamente, înecați în cadă, uscați și îmbrăcați. Treptele de la intrarea în casă erau luminate de lumînări. Lîngă ceilalți copii ai ei, abulici din cauza medicamentelor înghițite, d-na B.L. explică: Dacă am omorît, am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
asupra lui însuși și asupra morții fratelui sfîrșește prin a admite ceea ce la început era inadmisibil, de neconceput, inimaginabil: "M-am convins de unul singur, așa de tare îmi slăbise voința, cu trecerea timpului și a faptelor. Pe măsură ce zilele treceau, oroarea gestului lui Sean părea mai ușor de înțeles, chiar de acceptat." Reîntors din vacanță, Jack îi propune din reflex profesional directorului de jurnal un articol despre sinuciderile printre polițiști, care să includă cazul fratelui său. Decis să ia totul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Pentru Kogi, spre exemplu, să scobești pămîntul, ca să faci tuneluri de cale ferată și galerii de metro, este un act de neînchipuit: înseamnă să rănești Natura-Mamă. Ceea ce caracterizează o lume este chiar ceea ce i se pare scandalos, ceea ce-i provoacă oroare. Ipoteza generală este că specificitatea unei lumi se exprimă mai ales prin ceea ce această lume exclude, încearcă să împiedice și să prevină. Aplicînd teoria posibilelor-imposibilelor încercăm să studiem lumile prin prisma posibilelor pe care le resping; a posibilelor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Social Learning”, Washington DC, United States Government Printing Office. 6. De ce nu mai mâncați carne după ce vedeți titlurile din ziare? Terminologia jurnalistică și teama de boala vacii nebune Ziarul ajunge pe masa dumneavoastră și citiți: „Vaca nebună este printre noi”. Oroare! Dintr-odată nu vă mai vine să mușcați din friptura de vită... Și totuși, v-ar mai fi fost atât de frică dacă ați fi citit un titlu precum: „Cazuri de encefalopatie spongiformă bovină identificate în orașul Pas-de-Calais”? Nu, cu
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
sinistru). Chipul mamei distruse de durere, fotografia micului Nicolas pe când era copil - de nesuportat. De nesuportat, și totuși privim. De nesuportat, și totuși cumpărăm ziarul. Îl cumpărăm pentru a citi ce s-a întâmplat. În redacțiile ziarelor se știe că ororile atrag cititorii. În cursul anului 2007, o altă informație îngrozitoare s-a regăsit în paginile informative: moartea unei fetițe devorată de câini de luptă în propriul apartament. Oribilul vinde bine, asta e. De ce avem oare o coardă gata să vibreze
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
torționar e un ticălos și atît. Salagnon e un tip cu studii, un om inteligent și sensibil, parașutat în Indochina din 1946. Cum reacționează un asemenea om într-o situație de război? Ce transformări induce confruntarea cu teama, sau cu oroarea în cel mai înalt grad la o ființă umană educată și echilibrată? Iată genul de probleme care îl pasionează pe Alexis Jenni și cărora a încercat să le dea un răspuns prin intermediul personajelor sale. Îmi mergea prost ; totul merge prost
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
extremă, el nefiind o excepție, ci un simptom al unei lumi tot mai ruptă de ea însăși și de valorile pe care s-a clădit. Dincolo de torturile incredibil de crude la care a fost supus tînărul Ilan (Elie, în roman), oroarea supremă constă, poate, în faptul că el a fost răpit, chinuit și ucis pentru că banda îi reproșa apartenența la o comunitate pe care o percepeau ca integrată, în vreme ce ei reprezintă rebuturile, deșeurile pe care o lume bogată și organizată le
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa urmărindu-i pe tineri prin toate locurile implicate: Bagneux, Bobigny, Paris, Abidjan, apartamente, beciuri, străzi, mașini, internetcafe-uri, hoteluri, aeroporturi etc., oră de oră, ca un polițist, dublat de un sociolog și, desigur, de un scriitor adevărat. Ideea că, adesea, oroarea provine din absurditate sau, mai rău, din exces de inteligență, nu e o noutate, psihologia călăului a fost îndelung studiată de-a lungul timpului (între alții, mai recent, de Hannah Arendt sau Jonathan Littell). Dar ineditul analizei lui Morgan Sportès
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu zecile, amestecînd reportaje și mărturii directe, de n-ar fi să-l amintim decît pe cel al lui Jean Hatzfeld, La stratégie des antilopes, laureatul premiului Médicis în 2007. Nici nu e de mirare, Occidentul ca în atîtea alte orori petrecute în ultimele zeci de ani a jucat un rol mult mai mare și mai împovărător decît răzbate din mesajele sale oficiale. Dar de data aceasta, lucrurile se prezintă altfel. Mai întîi, e vorba doar de o voce dinăuntru, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de la bun început, atît pe fond cît și în formă. Asturiana Paz e caricaturală la maximum: frumoasă, rebelă, răsfățată a aristocrației pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César nu îi pare defel mai credibil. Trecut prin toate ororile imaginabile (după reportaje făcute în Tailanda, în urma tsunami-ului din 2004, sau în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește fericirea decît în lectura clasicilor și în perspectiva unui copil, pe care îl obține, cu prețul pierderii femeii iubite. Delphine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul unui cadru dat. Or, scriitura crudă și scenele scabroase, de o oroare gratuită, care abundă în cele două principale romane ale sale Du sang sur la chair d'une pomme (Un înger care plînge) și Mon père est un fantôme (Tatăl meu e o fantomă) țin mai mult de o succesiune video
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
anul 2004, Înainte de alegerile din România a fost numit Consul General Onorific la României În Florida, poziție În care a activat pentru binele și prestigiul României În Statele Unite. A dorit din tot sufletul că România să prospere. A dorit ca ororile regimului comunist al României să fie cunoscute, să nu se mai repete și a militat pentru Înființarea unui Muzeu al Comunismului la București, așa cum există În alte capitale de foste țări comuniste, fiind chiar gata să Îl finanțeze În mare
IN MEMORIAM - CLAUDIU GH. MĂTASA. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1538]
-
după moarte sau de a nu intra în memorie pentru a te prelungi în eternitate etc. Într-o carte științifică superbă dedicată motivului Meduzei în arta plastică europeană, Jean Clair a demonstrat că recurența simbolului ascunde mai degrabă fascinație decât oroare sau voință de distanțare: absorbiți de golul visceral, fascinant pe care-l reprezintă Meduza, artiștii plastici europeni recurg la imaginile ei mai puțin din dorința de a raționaliza (parțial falocratic) o teamă de aneantizare, ci mai degrabă ca un substitut
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dinților de jos și, cu o smucitură scurtă, i-o rupse din rădăcină. Valuri de sânge bolboceau în gura lui Mahavira, zvârcolindu-se într-un horcăit înfundat". Totul culminează cu jupuirea de viu a sărmanului moritur: în mijlocul gărzilor însetate de oroare, călăul "se apropie de osândit și trase cu vârful cuțitului o linie dreaptă de la buric până sub gât, încet, cu mare băgare de seamă să nu pătrundă prea adânc și să nu țâșnească prea mult sânge". Ordalia se încheie abia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu violență ca să mă scol, mi-e teamă că somnul mă va scufunda prea adânc, de unde nu voi putea reveni niciodată, implor ca să mă ajute cineva [...]". Trezirea reprezintă o pseudo-revenire la realitate, aceasta fiind însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă zbat acum
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
programatic, terifiantul narativ se orientează fie către relativ comoda proză ancorată în supranatural, fie către ambiguizarea ontologică pe care o implică frontiera dintre natural și supranatural. De aceea, de pildă, prozele de război, care înregistrează cu acuitate un diluviu de orori, nu sunt decât rareori terifiante; simpla enumerare sau amalgamare a unor incidente belicoase și a consecințelor acestora nu poate propulsa narațiunea în galeria terifiantului beletristic. O astfel de încatenare nu înspăimântă, ci produce doar melancolie sau compasiune. Pentru a se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
contururile plauzibile ale eredității deficitare. Portretul-robot al maniacului criminal care rezultă din analiza naturalistă se suprapune, în mintea deja tulburată a lui Leiba, imaginii lui Gheorghe. Reveria posterioară coșmarului oniric este, prin detaliile de tortură, încă mai înspăimântătoare. Dar climaxul ororilor este constituit, migălos și rafinat, de starea de suspendare temporală, de plasare între paranteze cronologice, de amânare indefinită în care se găsește psihicul eroului, deoarece, propriu-zis, nici o agresiune fizică nu a avut loc după izgonirea slugii: În tăcerea nopții [...], un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
psihic al eroului, care crede, cu resemnare nevrotică evidentă, că se confruntă cu o fantomă incarnată. Că avem de-a face cu un calm aparent al victimei asaltului devine clar chiar în pragraful următor, atunci când fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit și el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
principală se deschisese: " Da, era însuși Frigul (subl. în text), căci mustățile mari umpleau obrajii cu flori de promoroacă și, răzbătând peste umerile-i solide, asprul duh al nopții ghețoase o privea cu milioane de ochi". Anxietatea distinctă se transformă în oroare exacerbată, paralizantă: "[e]a se dădu înapoi, amuțită de groază, și apariția o ajunse în iatacul în care încă plutea mireasma caldă a dragostei". În lumina dezintegratoare de mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă de teroare pentru tânărul Brumă. Animat de cele mai bune intenții pedagogice, Manole își invita fiul să privească, prin lupă, arachnidele, nerealizând că astfel își va catapulta fiul într-o cavernă onirică de orori, experimentabile, grație imaginației, inclusiv tactil: "Sub lupă, trupul catifelat al păianjenului apărea monstruos, acoperit de peri groși, ca niște țepi. Copilul închidea ochii. Noaptea, se visa în cușca scolopendrelor, se simțea furnicat de mii de picioare subțiri, gâdilat de antene
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cotitură. În acest stadiu e important să construim forme locale de comunitate, în interiorul cărora civilitatea, viața morală și cea intelectuală pot fi menținute în vremurile întunecate care s-au abătut asupra noastră. Iar dacă tradiția virtuților a reușit să supraviețuiască ororilor ultimei perioade întunecate, mai avem motive să păstrăm speranța. De astă dată însă, barbarii nu sunt adunați la frontiere; ei ne conduc deja de o bună bucată de vreme. Parte din nenorocirea noastră este că nu suntem conștienți de asta
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sub raport vizual. "Adesea ornamentate în exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca un vid central. Mai mult decât atât, ele au fost intens conștientizate ca atare"36. Un firesc horror vacui -, se știe că natura are oroare de vid -, ar conduce la supralicitarea unei reacții de apărare prin dezvoltarea pletorică a detaliului-ornamental menit să acopere golul sau dacă nu, cel puțin să-l mascheze. Centrul vid conduce deopotrivă la focalizarea sa maladiv-obsesională și aici avem un întreg
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării interdicțiilor devine la Moreau chiar sursa artei și a cunoașterii însoțită în mod obligatoriu de exacțiunile cele mai cumplite. În mod programatic, frumusețea decadentă se însoțește cu oroarea. Pe de altă parte, acest lucru este menit să prelucreze mental întreg ansamblul, operațiune sugestiv calificată de autorul romanului decadent care a făcut școală, drept "onanism spiritual". Dincolo de expresia crudă, putem descifra aici originea psihologică a compozițiilor lui Gustave Moreau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
durerea. Chiar și din acest stadiu al proiectului, deducem că Paciurea nu era preocupat de exprimarea ideii într-o viziune grandios monumentală, ci numai de sublimarea ei printr-o formă simbolică deosebit de expresivă"353. Artistul evidenția latura simbolică a reprezentării ororilor războiului prin plasarea într-un context alegorico-narativ a simbolului central, în acest caz divinitatea tutelară. Oricum, integrat acestui ansamblu, Zeul războiului își relevă latura morbidă de cavaler al apocalipsei. Capitolul VII VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]