3,729 matches
-
mai de care. Femeile își înșeală soții chiar în clipa în care aceștia cad străpunși de focurile mitralierelor. Desigur, nu toate femeile "îl au pe dracu' în ele". Există multe neveste și tinere virtuoase, care așteaptă cu credință revenirea bravilor ostași. Însă se întâmplă adesea ca soldații să se simtă neînțeleși de familiile lor. Chiar și atunci când nu-și acuză nevestele sau surorile de frivolitate și nepăsare, soldații le poartă pică pentru că acestea nu pot înțelege confuzia profundă din sufletele lor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lucru inedit, acesta nu este condamnat, cum se întâmpla cu flirtul perioadei Belle Époque, ci, dimpotrivă, este proslăvit. El se înfățișează ca o ultimă rămășită de speranță, ca un ultim suflu de viață pentru soldatul muribund. O altă consolare a ostașului, un alt tip de flirt permis în timpul Primului Război Mondial este cel întreținut cu "nașa" sa, cu "zâna sa bună", care, de acasă, se gândește fără încetare la el. Aceste "nașe" din timpul războiului sunt considerate "o instituție încântătoare" chiar și de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în vârstă cu părul grizonat, o mamă de familie, sau o fată tânără și drăguță, o potențială logodnică? "Despre cine ești, mult prea puține știu", scrie un alt fin ocrotitoarei sale, în poemul La Marraine des poilus (Zâna bună a ostașilor) al lui A. Leclerc: Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot gândește, Ce se cutremură când tunul cutremură pământul, Pe care trista-mi soartă o mișcă și-o mâhnește. Este o femeie "pe care-o iubește pur
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simplu / Cu sufletu-i curat"81. Lucru cât se poate de grăitor, adesea relația de seducție se înfiripă fără a ține seama de vârsta și de starea civilă a respectivei doamne. "Atâta-ți spun, dacă mai continui să-ți asaltezi ostașul cu răvașe așa înflăcărate, am de gând să-i trimit portretul tău", își amenință un domn bătrân consoarta, ajunsă și ea la o vârstă respectabilă, într-o caricatură publicată într-un cotidian de mare tiraj 82! Unii soldați angajează o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Or găsirea unui soț era acum un lucru mult mai anevoios decât în perioada Belle Époque. Războiul făcuse ravagii în rândul populației masculine și crease o întreagă generație de "văduve albe". Pe front, "orice glonț care străpungea fruntea unui tânăr ostaș așeza în același timp pe aceea a unei fete tinere vălul Sfintei Ecaterina"99. Încă din primul an de război, au fost pierdute 30 % din efectivele masculine cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, ceea ce condamna tot atâtea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
citat de Françoise Thébaud. 77 Dr. Huot, La Psychologie du soldat, La Renaissance du livre, Paris, 1918, citat de Françoise Thébaud. 78 A. Leclerc, Des chansons, des vers. La Grande Guerre, Éditions Fallet, Bois-Colombes, 1917. 79 Mic anunț al unui ostaș citat de Françoise Thébaud. 80 Paroles de poilus. Lettres et carnets du front, 1914-1918, Librio, Paris, 1998. 81 A. Leclerc, op. cit. 82 Delphine Wauthier, L'Image de la femme dans la caricature des grands quotidiens, 1914-1919, lucrare de masterat, citată de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viață și bună dispoziție, apare, cine ?, apar doi oameni. Din depărtare, mai bine de un kilometru distanță, de abia se identificau, dar ni se înfățișau din ce în ce mai clar pe măsura apropierii lor. Pe la vreo 500-600 de metri i-am identificat, erau ostași ruși, îmbrăcați rudimentar, cu pufoaice și pantaloni decolorați, în picioare cu niște bocanci scâlciați, la piept cu puști cu lunetă și tot felul de adăugiri, care de care neînțelese de noi, curioșii. Când au ajuns la locul unde ne aflam
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
au mulțumit populației locale care îi ajutaseră. Scopul și interesul lor era să ajungă la Berlin. Cuvântul, unde-i Berlinul, era preocuparea lor de bază. Așa le spuseseră politrucii la orele de educație ostășească, așa gândea, în numele lui Stalin, orice ostaș sovietic. În ce mă privește, după o muncă istovitoare, de trei săptămâni, de sudoare - cât a durat repararea capătului de pod, de cale ferată și de șosea, cu o porție de arpacaș pe zi, și acela zemos, aproape că nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ne-am mai culcat, am coborât cu cei pe care îi capturasem și îi hrănisem, oarecum, iar pe la amia ză, când s-a auzit zgomotul unei mașini, i-am făcut semn să oprească și le-am predat prizonierii celor doi ostași ruși din cabină, aflați în misiune. În continuare am controlat casă cu casă, localitatea. n am mai găsit nici localnici, nici soldați nemți, c i am dat într-o casă peste o masă, pe care era întins un câine jupuit
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
tachina: -Te-ai plictisit cumva? -Cum poți să spui asta? Haide, să dăm cărțile pe fata! Nu mă deranjează adevărul, oricât de crud ar fi el. A fost poate un simplu joc. Mi-l amintesc adesea din copilărie: -Țara, țara, vrem ostași! -Despre ce este vorba, Lăură? -Hai, nu te mai preface!... Apoi spuse aproape violent: Promite că nu vei face cum este cel mai bine pentru cariera mea. -Mă tem că n-ai de ales...Din nou tăcu. Vocea lui, tăcerile
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai ales În ceea ce privește poezia, textele pieselor de teatru. Nu mai vorbesc de colinde și plugușoare. Parcă mă și aud și-i văd pe gospodari urmărindu-mă: În Transnistria pe plai/ Ara Regele Mihai/ Mareșalu-n urma lui/ Strânge rodul grâului/ Iar ostașii toți că unul/ Dau cu pușca și cu tunul/ Dau cu pumnii lor cei grei/ Dau cu sufletul din ei.” Și cum nici zâmbetul și gesticulația nu-mi lipseau, multi erau Încredințați că am să ajung un mare actor În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
deasupra lor - I 3). Schimbul de replici amintește de un dialog în care Agamemnon afirmă că e firesc ca soldații să dorească plecarea de vreme ce nu au nimic de sacrificat pentru ea, iar Ulise îi atrage atenția că la Troia aceiași ostași nu vor ezita să moară în luptă (Ușor le este lor, când nu jertfesc nimic/ Ei își vor da viața pentru Troia - I 2). De fiecare dată, percepția eroinei trece dincolo de suprafața lucrurilor la care se oprește privirea omului comun
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el își face nevoile în baia modificată în teatru redând-o astfel utilizării firești. Actorul principal îi reproșează regelui că a compromis tot spectacolul și i-a distrus cariera, acesta îi răspunde sec că nu gustă tragediile (I, p. 362). Ostașul prea obosit ca să mintă îl îndeamnă pe comediant să renunțe la meseria nepotrivită pentru el, o dată ce are o fire sinceră, lipsită de duplicitate, dispusă să creadă cu adevărat în moartea lui Agamemnon (I, p. 362). Suveranul consideră că prin fapta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trai în zonă, personal cred că romanii erau pasageri și, dacă întârziau pe la Drumul Carului, o făceau cu plăcere doar în lunile de primăvară, vară și toamna, când razele soarelui și pitorescul regiunii nu pot lăsa indiferenți nici chiar pe ostașii morocănoși. Un argument suplimentar în favoarea ideii de cetate, pe drumul de car, încă din perioada dacică, ar putea consta în interesul autorităților momentului ca, în caz de nevoie, să poată proteja și supraveghea o cale importantă din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
tactici tradiționale a domnilor români, când propunerile de pace foarte avantajoase ale lui Basarab au fost respinse de ungur, autohtonii au pustiit totul în calea oastei ungare, încât dușmanul nu găsea nimic de mâncat și foamea a pus stăpânire pe ostași. Disperat Carol Robert îi propune pace lui Basarab și începe să se retragă, pe drumul cel mai scurt spre frontiera ungară. "Ciobanul valah" îl urmărește discret și pune la cale "tragedia de la Posada", unde oastea ungară este zdrobită sub stâncile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
din sat considerau că acesta nu s-a dovedit un bun român, întrucât nu a avertizat în calitatea sa de cantonier despre locurile unde erau instalate mine. Se pare că acele mine au explodat, au murit și au fost răniți ostași, dar, probabil, victimă a fost și cantonierul lipsit de sentimente pro-române, care nu s-a mai întors niciodată. Alții, apropiați ai cetățeanului îi luau apărarea, afirmând că el i-a condus pe cercetași români până în vecinătatea castelului Bran, că pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
zguduirile politice, controlate de prezența trupelor de ocupație sovietice, care se zbăteau să instaleze un guvern comunist, având un nucleu minuscul de câteva sute de membrii și ceva simpatizanți, dar imensa majoritate a populației privea cel puțin cu teamă la "ostașul sovietic", care lăsase prea multe urme tragice prin locurile pe unde trecuseră, în calitate de aliați și pe care populația îi recepta ca vinovați de nenorocirile lor. Au fost anii de secetă și foamete, în timp ce se vorbea tot mai mult de miile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Și bune și mai slabe, și foarte multe rele; Avitus, eu ți-oi spune cinstit, nu pe departe, Că doar așa, nu altfel, se poate scrie-o carte.” Marțial 613. „Mi-e fiecare carte o cetate, Cu ziduri roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a rămas pe loc, având un serviciu. După ce prigoana noii puteri locale s-a mai potolit ne-am întors acasă cu speranța normalizării vieții noastre. În vara anului 1941 terminasem clasa întâi când în curtea noastră ne-am pomenit cu ostași nemți care își pregăteau pozițiile de luptă pentru trecerea Nistrului, localitatea noastră fiind pe malul râului. Atunci când luptele au început, părinții mei au săpat o groapă mare în fundul grădinii unde au pus lucruri de valoare crezând că războiul nu va
DE LA LĂPUŞNA LA CRAIOVA - REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Petric () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1699]
-
deșarte și de supraevaluare a unui traseu biografic, ce s-a desfășurat în opinia sa, ca oricare altul, ci o imortalizare a unei lupte, cu vitregia timpurilor, cu stăpâniri potrivnice libertății individuale și religioase, și cu răutatea oamenilor. Ca un ostaș creștin care a dus pe tot timpul vieții sale pământești lupta cea bună, starețul de la Neamț dorește înscrierea pe fila memoriei scrise a întâmplărilor din viața sa, ca o pildă de urmat în „aceste vremuri grele, vrednice de plâns și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
zbuciumul unui continuu pelerinaj. Părintele Serghi cade în fața tentației frumuseții, dar mai ales sub povara propriei și neîmblânzitei sale mândrii. În căderile și așa-zisele sale nerealizări, Paisie Velicikovski se consideră un rob neputincios al lui Dumnezeu, părintele Serghi, un ostaș învins, aspru rănit în propriul orgoliu. Ambii își păstrează însă credința. Deși aparent părintele Serghi ajunge la blasfemie, cugetând că nu există Dumnezeu, el e sigur că visul pe care îl are despre Pașenka și copilărie e trimis de un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
plecat acasă. Mama s-a liniștit când ne-a văzut intrând în curte. Ne-am înțeles să mergem în sat la bunicii care ne-au ascuns, și ne-au apărat. Am stat ascunși câteva zile, până am auzit la radio: “Ostași, vă ordon treceți Prutul!” Am înțeles că e război, că urmează o perioadă grea. În primăvara anului 1944 s-a primit ordin de evacuare a tuturor instituțiilor; oamenii au primit bilete de strămutare de domiciliu în țară. Tata a primit
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
găsit locuri de muncă și un trai mulțumitor. Și încă o aducere aminte: În vara anului 1945, când armata română a revenit din războiul purtat în apus, orașul Târgu Mureș a întâmpinat un regiment cu toate onorurile cuvenite. Printre atâția ostași se afla și un sergent major Voina Leontin, care în anul 1950 mi-a devenit soț. Ar mai fi fost multe amintiri pe care ar trebui să le cunoască tinerii de azi. Dar pe ei, oare, îi interesează trecutul generației
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
impunea parlamentarilor rezistența ce făceau condițiunii impuse. România nu venise la Congresul din Berlin ca să cerșească independența. Independența o cucerise ea însăși dinaintea Griviței, la Plevna, la Smârdan, la Vidin, pentru această independență ea plătise cu viața a 10 000 ostași și cu Basarabia răpită. Iar marile puteri, pentru rușinea Europei și a veacului, mai impuneau României și drepturi pentru evrei, condițiune cu care numai independența ei erea recunoscută. Articolul 7 a fost revizuit, dar a rămas și ura împotriva evreilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]