19,586 matches
-
zece pentru nea Grătărel, doi de zece, ca la spectacolele acelea, dialog pe aceeași scenă, unde, imediat ce cântai sau dansai, lumea-ți acorda note. Mai târzior am priceput că unchiul spusese că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă. La o adică, eu, când ratam la fotbal, mă aplauda cineva? E drept că nici nu mă cotonogea, nu mă lovea peste fălci, așa cum făcuse nea Grătărel cu doamna, dar nu se compară: eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Grătărel, doi de zece, ca la spectacolele acelea, dialog pe aceeași scenă, unde, imediat ce cântai sau dansai, lumea-ți acorda note. Mai târzior am priceput că unchiul spusese că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă. La o adică, eu, când ratam la fotbal, mă aplauda cineva? E drept că nici nu mă cotonogea, nu mă lovea peste fălci, așa cum făcuse nea Grătărel cu doamna, dar nu se compară: eu nu cerusem anticipat bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul și eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul și eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu alți ochi, considerându-l deja un fel de sprijin al casei. Cât a fost mic, a mers cum a mers, când a crescut, a devenit un libertin fără remediu. Mereu se necăjea mama sa, Tatiana Busuioc, directoarea fabricii de pâine din localitate. Fiind cunoscută, dirigintele anului I de la liceul agricol în care intrase fiul ei, o ținea la curent cu toate abaterile lui Gelu. —Doamna Busuioc, Gelu a venit nepregătit la geografie. Domnul profesor mi-a spus că a motivat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cărnii. Gelu era alt om. Toate năravurile și le lăsase în urmă. Lucra mult ca să producă mult. Se lăsase de minciuni, de risipă, că în afaceri cu asemenea năravuri dai faliment. De multe ori Matei îi spunea: Gelule, acuma ai pâinea și cuțitul. De ce spui asta? — Păi mama-ta e cu fabrica de pâine, tu ești cu cuțitul la porcăreață și la celelalte. Nu am dreptate? — Cât s-a mai necăjit și mamă-mea din cauza mea, că de aceea m-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mult ca să producă mult. Se lăsase de minciuni, de risipă, că în afaceri cu asemenea năravuri dai faliment. De multe ori Matei îi spunea: Gelule, acuma ai pâinea și cuțitul. De ce spui asta? — Păi mama-ta e cu fabrica de pâine, tu ești cu cuțitul la porcăreață și la celelalte. Nu am dreptate? — Cât s-a mai necăjit și mamă-mea din cauza mea, că de aceea m-am și ambiționat să arăt că dacă vreau să fac ceva, pot să fac
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o foame de lup. Logodnicii, adică Gelu și Leontina, erau foarte apropiați. Își dădeau unul la celălalt câte o cireașă în gură, sau mușcau din aceeași prăjitură, după care se sărutau. Matei urmărea toate mișcările Ceciliei; cum ducea bucățica de pâine la gură, cum tăia roșia sau brânza, cum folosea șervețelul, cum bea sucul sau berea din pahar. Ce mă privești așa? i-a spus Cecilia într-un târziu. — Îmi place să te privesc. Lasă fata în pace, Matei, că uite
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe Ilinca întrebând-o pe mamă-sa: — Nu mai avem zahăr? —L-am folosit eu aseară la ceai. Mă duc repede să cumpăr că nu am cu ce îndulci cafeaua. —Ilinca, ai grijă, că bani nu mai avem decât de pâine. Nu te duce, eu nu beau cafea îndulcită, i-a spus Simona ca s-o scoată din încurcătură. Pentru a nu o jigni a băut cafeaua fără zahăr, cum nu mai făcuse niciodată. Au mai discutat de-ale lor, despre
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intri? Nu! Anunț-o pe ea. Când Elena i-a spus că o așteaptă Matei afară, a ieșit în grabă cum s-a nimerit într-o rochiță înflorată de casă, cu sandalele cu care fusese puțin mai înainte să cumpere pâine de la magazinul din colț, cu părul dezordonat. —Bună, Matei! Îmbrățișând-o a invitat-o să meargă cu el. Hai înăuntru să mă schimb. Nu vreau să te schimbi că ești atât de frumoasă în rochia asta și vreau să rămâi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu adâncă 140 Rareș Tiron venerație la alimentația sănătoasă, încă prefera să își prepare singură pâinea acasă la ea, zilnic. Iar acestea nu sunt mofturi deloc, sunt numai niște „ideale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu adâncă 140 Rareș Tiron venerație la alimentația sănătoasă, încă prefera să își prepare singură pâinea acasă la ea, zilnic. Iar acestea nu sunt mofturi deloc, sunt numai niște „ideale năzuințe fiziologice”, după cum ei însăși îi plăcea, cu mândrie și cu multă afectare în glas, să le numească de fiecare dată. Era neclintită în acest obicei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei, în care se statornicise și prinsese rădăcini, și nimeni n-o putea îndupleca să și-l schimbe cât de cât. În fine, nu asta-i important, totuși; fiecare om își are ciudățeniile sale. Fiindcă aceasta dorea să își prepare pâinea, ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând bucăți mari de pâine, pe care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână în mână, toropind cefele arse de soare și descleind limbile înainte de binevenita siestă. De muncit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
într-un singur punct și, implicit, de suspendare a activității raționale, cerșetorul se hotărăște să-și ridice privirea, pentru a descoperi ceea ce eu însumi zărisem cu câteva secunde mai înainte: o femeie se apropie agale de pubele, ducând în mâini pâine, niște resturi de mâncare gătită și un vas cu apă. Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se teme de foc", spune un vechi proverb de prin părțile natale. Probabil prima experiență referitoare la corp, în cazul meu, este amintirea unui moment de când aveam patru ani și am pus degetul arătător stâng într-o mașină de tăiat pâine pentru a scoate o bucățică rămasă blocată. Pentru asta am învârtit manivela, iar lama mi-a tăiat unghia și vârful degetului. Un excelent medic de familie a reușit atunci, prelevând o părticică de piele de la piciorul tatălui meu, să-mi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Doilea Război Mondial, o știe: pentru multe persoane din acea generație răspunsul la această întrebare nu prezenta o dificultate prea mare. Pentru cine trebuie să se sacrifice muncind pentru a-și asigura existența, pentru cine trebuie literalmente să își câștige pâinea cu sudoarea frunții, într-adevăr iar în multe țări din Asia sau Africa aceste persoane sunt numeroase -, viața are un sens imediat: scopul vieții reprezintă o serie de obiective de scurtă durată, adică procurarea hranei, îmbrăcămintea și un acoperiș. Aceste
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Orice profesie, indiferent de poziția ocupată, poate să devină o autentică vocație și să ne satisfacă deplin. Angajarea în voluntariat fie el social, caritativ sau politic poate avea mai multă importanță decât multe alte ocupații prin care se câștigă o pâine. Grija și asistența pentru ceilalți în ciuda oricărei osteneli pot schimba modul de a privi viața și de a face posibile noi și imprevizibile experiențe ale sensului. De aceea aș vrea să urez tuturor nu doar să nu cunoască nici o criză
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
claritate fapte înfrumusețate de un anumit ton legendar, ca de exemplu soarele oprit deasupra Gabaonului de către Iosua. Sunt prezente și în Noul Testament (iar asta nu ar trebui să fie pus sub tăcere în omelii): Isus care merge pe ape; înmulțirea pâinilor și a peștilor; furtuna calmată; cele trei reînvieri... Acestea sunt "miracole ale naturii" ce nu trebuie luate ad litteram. Și pentru oamenii de știință este util să știe că, dintr-un punct de vedere istoric, nu se poate demonstra că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se creadă însă, că Apostolii nu și-au dat seama, că adepții lor nu prea-nțeleg pe Acel Iisus, Care vorbise de "închinarea în spirit și-n adevăr", de "apa cea vie, din care bând, nu mai însetezi niciodată", de "pâinea vieții etc. etc.". Și-au dat seama și ca dovadă, avem Epistole explicative 218 ale Apostolilor Pavel, Iacov, Petru, Ioan, Iuda (altul Iuda Vânzătorul) în care căutau să le dea și norme de viețuire în familie și societate, ceia ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
el", blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-și scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-și dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoare frunții tale să-și mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci din țărână ești și în țărână te vei întoarce" (Fac. III 17-20). Izgonirea din rai "Domnul Dumnezeu a zis: "Iată" că omul a ajuns ca unul din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de blestem se-ntorc potrivit sentinței date la această tină necurată, pe care, până astăzi, trebuie s-o frământe cu mâinile lor și s-o lucreze, ca să înlăture de pe ea "spinii și pălămida" și să-și scotă o bucățică de pâine. Așa se explică, de ce FOCUL, dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei, după cum vom vedea mai târziu. Cine trage alte concluziuni acela dă dovadă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în diverse elemente, așa cum din două molecule de hidrogen și una de oxigen se naște apa, iar aceasta supusă diferitelor reacțiuni ne dă gheața, vaporii etc. cari în esența lor sunt una cu elementele prime din care s-au născut. Pâinea e tot bobul de grâu de la care a plecat, numai că are alte proprietăți fizice și chimice, grație diverselor reacțiuni la care a fost supusă. Cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat. Când vom vorbi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]