3,151 matches
-
Domnului nostru a tot-puternic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut subt ascuțișul săbiei noastre; pentru care lucru dăm laudă Dumnezeului nostru. Auzind de asta, Împăratul cel păgân turcesc, și-a pus în gând să-și răzbune și să vie în luna lui Mai, cu capul său și cu toată tăria sa împotriva noastră, ca să supuie Țara aceasta, poartă a creștinătății, ferită până acum de cătră Dumnezeu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dela Brăila cu barbă (r.t.) de nu l-a mai cunoscut nimene. Ș-a zâmbit iar măria-sa când l-a văzut. (r.t.) Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și au biruit măria sa Ștefan-Vodă pe păgâni tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și luând multă dobândă și robi. Căzut-au în acel războiu mare părintele nostru vel comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru. Mai înainte de aceasta, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acea zi...”. În același timp, Ștefan se temea de un atac turcesc și, la 20 aprilie 1479, le scria brașovenilor: „Vă dau de știre că oamenii noștri au venit din Țara Românească și spun cu adevărat că nespus de cruzii păgâni, turcii, au trecut iarăși, cu o altă oaste mare și foarte puternică, la munteni, și nu știm gândul lor încotro bate”. Domnul le cere să-i trimită vești despre Ali Beg. La 26 aprilie, brașovenii îi scriau lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împărat: «Să trăiască împăratul! »”. Grigore Ureche va relua ideea, scriind că după biruința de la Vaslui: “ieșindu-i înainte mitropolitul și cu toți preoții, aducând Sfânta Evanghelie și cinstita cruce în mâinile sale ca înaintea unui împăratu și biruitoriu de limbi păgâne, de l-au blagoslovitu.” În 1473, Ștefan dăruia mânăstirii de la Humor un Tetraevanghel, în care domnul este înfățișat într-o miniatură, stând în genunchi la picioarele Maicii Domnului. La sfârșitul manuscrisului, se arată că donatorul a fost “Binecinstitorul și de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avem în față calul lui Mithra sau al lui Sol Invictus. De altfel, imaginarul universal conține tiparul hierogamiei uraniano - telurice: „În Leti, Sarmata, și în alte grupuri de insule aflate între partea occidentală a Noii Guinee și nordul Australiei, populația păgână privește soarele ca fiind principiul masculin care fertilizează pământul principiul feminin”. Soarele apare adeseori figurat de o pasăre (alternativ cu un armăsar în Rig-Veda), mai exact de șoimi în Atharva Veda, dar și în colindele românești. Coexistența celor două simboluri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
continuare ce își găsește argumentul în credința totemică. Paharele sau copitele din care se bea dau „sănătate, putere și chiar frumusețe, căci fiarele codrului sunt considerate cele mai «evoluate» ființe pe scara animală”. Într-o colindă din Zozuleni, Râbnița divinitatea păgână a Crăciunului primește podoabe din carnea animalului arhetipal: „Da’ș din carnea ta ș’or faci?/ Or fașe-o iururi lu’ Ajun-u,/ Masî mari lu’ Crășun-u./ Da’ din cornu’ tău ș’om fașe?/ Om fașe uși la curți domniești-u,/ Curți domniești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dacă ai fost în sacru, îl vei putea uni cu fenomenalul, prin materia lui constitutivă, specială. Un drum ratat, deși păstrează datele rituale, are soarele sau Iosiv din varianta la Soarele și luna 1(1.11): „- Taci mai câne,/ măi păgâne,/ Că soruta nu-i de tine/ Că până tu că ti-i face/ Șî săți faci ochinci de hier/ Și să ocoli noauă țări!/ Ș-o bătut și ș-o făcut,/ Noauă țări o ocolit,/ Ca soru-sa n-o găsât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el. Una din alegoriile pețirii fetei în colinde este asedierea cetății ei, scenă ce pare să corespundă ritualurilor românești de nuntă. Asemenea încercării din orația de nuntă numită colăcărie, flăcăul trebuie să înfrângă porți zăvorâte și ziduri care rezistă atacurilor păgâne: „Face-ș fata de-o cetate/ Lerui Doamne/ Și n-o face cum se face,/ Și mi-o face-ntr-o ispită/ ’Ntr-o ispită-ntr-o pofidă/ Și-n ispita turcilor-u./ Bată-s turci după uscat-u/ Și frânci după Marea Neagră” (Tulucești
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mesianic” al Rusiei: în Manifestul lansat pentru justificarea războiului ce se punea la cale, Poarta este acuzată de asuprirea creștinilor aflați sub stăpânirea sa: „...greci, valahi, bulgari și sârbi gem sub jugul barbarilor...”. Se profila clar un „război sfânt” contra păgânilor. Biserica Rusă susținea această campanie. Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, supus uneltirilor și presiunilor otomane, încheie cunoscutul tratat cu Petru I. Documentul dovedește tendința Rusiei de a deveni „protectoarea” oficială a Moldovei. Câteva prevederi sunt edificatoare: întreținerea unei armate moldovene pe
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
scumpe din trecutul Moldovei; considerând că fiii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de-a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirii păgâne; considerând că în 1774, prin vicleșug. Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită Coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani, poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
biruri, ci de alte supărări, că turcilor le era calea tot prin țară mergând și viind la Hotin; unii veneau pre la Focșani de mergeau pre Siretiu, alții pe la Bârlad și pe la Iași, alții pe Prut și ca niște oșteni păgâni ce era, toți stricăciuni făceau”. O acțiune militară tipică în acea perioadă a avut loc în 1713. Fiind hotărât să-l sprijine pe Stanislav T. Lesczynski (1704-1709, 1733-1735), la urcarea sa pe tronul Poloniei, o armată otomană a pornit spre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
creștină. În capitolul 19, Machiavelli compară papalitatea cu sultanatul mamelucilor din Egiptul musulman. În capitolul 6, în remarci ironice despre Moise, Machiavelli sugerează că autorul Pentateuhului nu era agentul lui Dumnezeu, ci un lider înzestrat cu "virtutea spiritului", asemenea prinților păgâni Cirus, Romulus, Tezeu (care, ca și Moise, se născuseră în împrejurări speciale). Deși nu pare să fi fost un creștin sincer, Machiavelli recunoaște creștinismul că religie care domină Europa la acel moment și consideră că era puțin probabil ca el
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Savanarola. Înflăcăratul predicator dominican din Ferrara căpătase importantă politică după exilul familiei de' Medici și restaurarea constituției florentine republicane. Savanarola i-a îndemnat pe florentini să se curețe de vicii, creând, printre altele, focuri ale vanităților (din tablouri cu teme păgâne, vesminte de lux, cărți licențioase, oglinzile doamnelor), iar mesajul său de renaștere religioasă s-a bucurat de sprijin popular. Una dintre primele scrisori care ne-au rămas de la Machiavelli descrie o predică a lui Savanarola în termeni defăimători 24. Imediat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fin construit, mai puțin partea în care Ovidiu apare că un poet "minore". În Evul Mediu, reputația și prestigiul de care se bucură Ovidiu era al doilea, imediat după Virgiliu; Dante îl include pe Ovidiu între cei mai mari poeți păgâni, alături de Homer, Horațiu și Lucius Seneca în Cantul al IV-lea din Infernul. Ceea ce nu ne spune Machiavelli este de ce îl consideră pe Ovidiu, unul dintre cei mai citați poeți în scrierile sale, a fi un poet "minor". Ne putem
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
susține că acest pasaj introductiv este probabil o condamnare a istoricilor păgâni Polybius și Posidonius care credeau în cicluri, aici de fapt nu există nicio mențiune despre cicluri. (Orosius, 2003, 1: 9, n. 2). Ceea ce afirmă Orosius este că istoricii păgâni pe ale căror lucrări se baza au fost aproape toți eternaliști. Arnaldo Momigliano (1966) a susținut că conceptele timpului au avut un impact redus asupra modului în care a fost scrisă istoria de către greci, dar este foarte clar că Orosius
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
susținut că conceptele timpului au avut un impact redus asupra modului în care a fost scrisă istoria de către greci, dar este foarte clar că Orosius gândea altfel 11. Pentru Orosius, Herodot, Tucidide, Polybius, Sallust, Titus Livius, Tacitus și alți istorici păgâni pe care i-a folosit că surse au fost complici la un eternalism care le-ar fi alterat scrierile lor de istorie. Orosius s-a bucurat de un succes extraordinar în Evul Mediu. În Istoriile sale el declară că acestea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
chiar și Baronius este de acord"16. Este interesant să luăm în considerare declinul lui Orosius în lumina condamnării sale a anticilor păgâni că eternaliști. După cum am văzut, aprecierea lui Orosius a fost cel mai probabil determinată de eșecul istoricilor păgâni de a spune povestea găsită în Geneză. Pentru intelectualii de la începutul Renașterii, cu toate acestea, atunci când Orosius a început să alunece, eternalismul a devenit o problemă de viață foarte actuala. Nimeni nu se scarpină în cap întrebându-se ce a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
începutul anilor 1400, Rinaldo degli Albizzi, fiul liderului politic de facto al orașului, care-i va succedă tatălui său, s-a angajat într-o disputa cu Maestro Giovanni Baldi de' Tambeni, un maestru în Studii Florentine, cu privire la problema "dacă știință păgânilor este în contradicție cu credința creștin-catolică?". Dezbaterea a acoperit afirmațiile averroiste standard despre eternitatea lumii, unitatea intelectului, despre mortalitatea sufletului și arată în ce măsură aceste idei au pătruns în clasa conducătoare mercantila din Florența 18. Chiar în anii în care clasa
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și Pico della Mirandola. Sub disertațiile lor viu colorate se pot detecta din când în când neliniști (umaniste) asupra a ceea ce anticii credeau cu adevarat (Allen, 2007). La urma urmei, Averroes, ca și Orosius care i-a criticat pe istoricii păgâni, a crezut că toți filosofii antici erau eternaliști. Dacă în cazul în care cititorul modern, Ficino, se putea aștepta la o lectură creaționista directă a lui Platon, situația se complică odată cu scriitori cum ar fi Proclus (2001) care a pledat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
grandios Enneades sive Rhapsodia historiarum [O Rapsodie a Istoriei Enneadelor de la crearea lumii] (partea 1 publicată în 1498; partea 2 în 1504). Enneades își propunea să cuprindă într-o singură relatare istorică atât sursele biblice, cât și pe acelea clasice păgâne atunci cand trata primele perioade ale istoriei umane și să continue povestea până în prezent. Era scrisă în stilul lui Livius (dar în "enneade" de nouă cărți, si nu în decade de zece), si a fost de ajutor faptul că materialul care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de dincolo de Ungaria...) într-un nou lăcaș la Curtea de Argeș și de ce a așezet la vedere emblema de pe colanul Dragonilor. Simbolul dracarelor vikingilor reînvie în spiritul cruciat, alimentat de politica antiotomană. Leul încălecat de dragon s-a învederat a fi leul păgân, întors războinic spre Vest . Ceea ce e interesant să amintim este că acest simbol heraldic, ce are o arie atât de largă de răspândire și o impresionantă pletoră în semnificație se asociază și cu regalitatea ungară și apare și pe stema
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
viața statului. După divizarea imperiului, Constantinopolul a devenit centrul Bisericii Creștine de Răsărit, sau Biserica Ortodoxă. Convertirea împăratului Constantin a inițiat procesul prin care creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Fiii lui Constantin au interzis sacrificiile aduse zeilor păgîni, iar în 392, împăratul Teodosie (379-395) a interzis ceremoniile păgîne sub acuzarea și pedepsirea făptașilor pentru trădare și sacrilegiu. Înainte de aceasta, în 380, Teodosie decretase că toți supușii lui trebuiau să accepte credința creștină așa cum fusese ea formulată la Conciliul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Creștine de Răsărit, sau Biserica Ortodoxă. Convertirea împăratului Constantin a inițiat procesul prin care creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman. Fiii lui Constantin au interzis sacrificiile aduse zeilor păgîni, iar în 392, împăratul Teodosie (379-395) a interzis ceremoniile păgîne sub acuzarea și pedepsirea făptașilor pentru trădare și sacrilegiu. Înainte de aceasta, în 380, Teodosie decretase că toți supușii lui trebuiau să accepte credința creștină așa cum fusese ea formulată la Conciliul de la Niceea din 325. Limba bisericii bizantine era greaca, în timp ce
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Krum (803-814) și după domnia lui, teritoriul acesta s-a extins considerabil. Bulgarii puseseră stăpînire pe ținuturile locuite de slavi, care-i depășeau numeric pe cuceritori. La început, cele două popoare au conviețuit; domnitorul și nobilii erau bulgari. Ambele erau păgîne și își adorau propriii zei. Un proces de asimilare a fost realizat în secolul al nouălea, întreaga populație devenind slavofonă și creștină. Creștinismul a fost acceptat în 865 de țarul Boris (852-889). În ciuda faptului că a recunoscut la început fără
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]