20,853 matches
-
S-a aplecat, i s-a scurs apă pe frunte, i-a intrat În ochi și și-a strâns pleoapele. Da, așa cred. S-a aplecat și Farah, și-a rezemat coatele pe genunchi și și-a pus bărbia În palme. Ești necăjit? El a clătinat din cap. Întunericul Îi convenea, știa că ea nu-i vede bine fața. Oricum, a zis ea, Sungai Besi nu i așa departe. Tata zice că din când În când poți să vii acasă. Sigur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
facă pentru asta vreun efort, se impunea cu fiecare gest, a cărui semnificație era cât se poate de evidentă pentru ea, pricepută la interpretarea gesturilor, căuta să cucerească pe oricine ar fi Întâlnit. Când Îi Întinsese mâna, i-a simțit palma aspră și, odată cu zâmbetul, i-a văzut de aproape și urmele de vărsat. — și care e numele dumitale? au fost primele lui vorbe când Îi luase mâna Într-a lui, de parcă stătuseră până atunci de vorbă și discuția devenea ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întâmplat cu fratele tău? Nu, a zis el hotărât. S-a dus, și nu vreau să mai știu nimic. Bine. Promite-mi că o să te-ntorci fără să pățești nimic! El a simțit cum degetele ei i se mișcă În palmă. Ești Într-o ureche. Ea s-a Întors să-l privească și era destulă lumină În noaptea aceea fără lună ca să-i vadă deslușit ochii limpezi și larg deschiși. Mulțumesc, a zis ea. Mulțumesc că m-ai adus aici. El
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce te Întorci și totul e pierdut, luat de mare. Ar fi vrut să fie Într-altă lume, În orice alt loc decât În locul ăsta. — Nu mai plânge, prostule, i-a spus Johan. Venise lângă Adam. I-a dat o palmă peste ceafă și l a tras de ureche. Prostule, i-a zis, voiam să Înot un pic, să văd cum e. N-am mai Înotat niciodată. Dar ție nu-ți place marea. De-aia ți-am spus să nu vii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile. Abia când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scrise pe furiș la vârsta școlară. Era la curent cu majoritatea comentariilor pe marginea scrierilor preferatului, se credea sigură, nu avea cum să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un plămân extirpat de la o tumoare, un adevărat chilipir față de celălalt, candidat sigur la cancer. Dacă se afla prin dreptul unei uși, bate pe ascuns cu degetele în lemn, dornic să alunge o asemenea posibilitate. (Nina râde și bate din palme, oho, ho, ho!) Iar dacă personajul nostru suferă de ceva, atunci numai de la mesele festive i se trage. Face și pe dracu în patru să fie invitat și toarnă în el, gospodărește, bucate de tot felul, mai cere și supliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Gazda i-a arătat niște fețe de masă, cu flori mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme, să se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în camera joasă, se făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece, rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Marga apărea după o jumătate de oră, mirosea toată a rom și vanilie, figura îi radia de zâmbet. Nu ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își freca palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
controla mai des, avea cinci copii și toți ceilalți erau pe la casele lor, numai mezinul umbla teleleu prin țară după cai verzi pe pereți. Venise și la Marcu era obosit după acel adevărat turnir pe la mai marii uzinei, își trecuse palma aspră peste creștetul capului, oftase și îi spusese inginerului: Îl vedeți, îl arătase pe fiul său, cel mai mare derbedeu din câți există, cartea lui de muncă arată ca la deportați, pe unde a fost peste tot a împlinit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu ochii plecați și numai mie îmi displace ideea ca ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile din grădină, să facă zacuscă, cine ar fi putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De bine, de rău? Se schimbase mult Ovidiu, nu mai avea alura tinerească și sportivă, se împlinise, avea umerii mai lați, barba i se înăsprise. Afișa un aer plictisit. Hai, spune, o întrebă pe Carmina, și-și răsuci în fața ei palma, unde ai dispărut de atâta vreme? Pe unde ai tot umblat? Drumurile mi-au fost cam aceleași, serviciu, casă, retur, doar că nu s-au mai încrucișat cu ale tale. El o privi zâmbind placid și se mișcă de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzut de atâta vreme, cine să-și poată imagina că vei veni aici, sau că te voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele îi răvăși părul la spate. Are patru ani, dar amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca de obicei, câte o pereche de pantofi uzați. Sidonia și-a luat cu foarte mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru. Pe urmă, când s-a urcat la volan, a dat o importanță deosebită manevrelor de întoarcere, nu a mai aruncat nici o privire către cei doi soți rămași în poartă, încă răvășiți de surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trădase prezența deși, de una singură, dacă se gândea era imposibil că n-o revadă cu tălpile goale pe covorul de iută, îmbrăcată în cămașa de noapte din finet, lungă până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat, ridicându-l în palme, răsucindu-l într-un coc închipuit sau apropiindu-se de oglindă și întinzându-și pe nas și pe pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale pe covorul de iută. Gălăgioasă, veselă, ușoară. Dar Carmina și Ovidiu au tras după ei ușa încet de parcă s-ar fi aflat într-un sanctuar și gestul lor tăcut, pios, i-a reamintit Elenei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a petrecut și căsătoria dintre Ovidiu și Carmina. În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a trântit în fotoliul cel mare, obosită după o zi de emoții, și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă râsul subit ce-o stăpânea, o stare nervoasă de fapt, sufletește se pregătise ca pentru o confruntare nespus de dificilă, fusese avertizată în acest sens de ezitările Carminei, de reținerile ei nerostite și-și mobilizase toată vlaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor răsucite în sus, afișând un aer de copilă, oftând teatral: Așa o fi cum spui, măi băiete. L-a văzut pe Ovidiu legănându-se pe balansoar, cu genunchii prinși între palmele împreunate, întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile lor scăldate de sângele plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se afla în toane bune și a conversat atentă cu cei doi tineri, i-a tratat ca pe doi oaspeți de seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]