3,023 matches
-
mi se pare a fi cel al unor declarații parlamentare. Specia declarației presupune explicitarea unei poziții, a unei opinii, într-o formă clară, non-ambiguă, oficială. În Parlamentul României, probabil sub influența jurnalismului politic de opinie, se citesc unele declarații incredibile: pamflete compuse într-un limbaj cât mai pitoresc, vizînd efecte de umor facil; discursuri subiective, afective, vulgare, confuze. Autorii lor se raportează în mod evident la modelele literare și jurnalistice, punînd de pildă mare preț pe titlu, pe actul creator al
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
sângelui care, contrar legilor gravitației, circulă de jos în sus"), în care contrastul cu un limbaj politic normal și cu genul parlamentar al declarației atinge nivelul maxim. Prezența în parlament a acestui discurs manierist pare să indice faptul că stilul pamfletului metaforizant se bucură în continuare de prestigiu local. În măsura în care vor fi studiate, în perspectivă comparativă, strategiile discursive și valorile implicite din discursurile rostite în diferite parlamente ale Europei, se va constata probabil că societatea românească prețuiește în continuare expresivitatea artistică
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
Ruxandra Cesereanu Cine sîntem noi, românii, după cum scriem și vorbim, mai ales atunci cînd este vorba de pamflet vitriolant, atac la persoană, calomnie, injurie etc.? Voi inventaria și decoda, în cele ce urmează, nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc, cu precădere în secolul XX. Cel dintîi este registrul subuman, prin care se urmărește declasarea celui incriminat
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru a avut parte, de pildă, manifestația din Piața Universității 1990). Alteori, registrul este folosit la chiar demitizarea Bisericii naționale (a se vedea persiflarea ierarhilor ortodocși în pamfletele argheziene sau în Academia Cațavencu). Cel de-al șaselea registru este acela al putridului și al excremențialului: la el se apelează cu o voluptate agresivă, prin tehnica preschimbării în ordură sau a fecalizării adversarului. Miasme pestilențiale, dejecții, putregaiuri încheagă viziuni
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
celebra Predoslovie la "De neamul moldovenilor": mâhnirea față de ocara pe care o rostiseră despre obârșia românilor doi obscuri cronicari. Știut este că la Blaj apăruse cu câțiva ani înainte cartea lui șAl. Gramaț - Mihail Eminescu. Studiu critic, Blaj, 1891 - un pamflet antieminescian ale cărui pagini l-au îndurerat pe Dăianu. Dacă este de acord cu respingerea pesimismului eminescian, autorul nu poate fi de acord cu judecata obtuză și absurdă a poeziei lui Eminescu, găsin-du-i totuși lui Grama o "motivare" în cunoașterea
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
Față de cititori. Față de scrisul nostru. Față de noi înșine. Față de adevăr. Mai ales față de adevăr." Un articol din 1941, scris de Ion Vinea, ar merita să fie pus alături de celelalte texte celebre de atmosferă avangardistă. Lenin călătorește nu e doar un pamflet usturător la adresa noii mitologii roșii, dar e o pagină de mare literatură care începe așa: N-a fost cine știe ce arătos Vladimir Ulici Ulianoff..." și se continuă cu drumul bietei mumii prin trenuri și gări, ferit de prăpădul războiului: Un tren
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]
-
de critică și de estetică. Istoria n-ar fi „nici operă didactică”, „nici una de știință”. Tot Ralea dixit. E observația cea mai obișnuită. Autorul ar fi prea subiectiv, impresionist incurabil, judecățile de valoare ar fi „mormane”, analizele ar devia în pamflet și în șarjă. „Lucrarea în discuție nu își umple așa dar menirea ei cea dintâi, aceea de istorie organică a literaturii române”, declară Streinu cu ocazia unei anchete din „Curentul literar”. „E mai ales discutabilă sub eticheta de istorie literară
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
1917 face călătoria la sudul Dunării care, mult mai târziu, se va esențializa în romanul "Jocul cu moartea". Continuă să citească foarte mult, fiind arhivar la Judecătoria din Turnu Măgurele. 1920 - Debutează în ziarul "Victoria" din Turnu Măgurele cu un pamflet, "Mai puțină ingratitudine", cu referire la pensia mizerabilă a văduvei lui Coșbuc. 1921 - Publică în "Ziarul științelor și al călătoriilor", sub pseudonimul Mitroi Th. Ștefan, articolul "Note de drum", povestind o experiență de viață ce va fi transfigurată în "Jocul
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
sentimente anti-absolutiste. La Versailles gelozia curții și xenofobia au fost principalele cauze ale resentimentelor față de regina Marie Antoinette. Nepopularitatea reginei chiar și în fața unor membri puternici ai curții, inclusiv a ducelui de Orléans a condus la publicarea și distribuirea unor pamflete obscene în care regina era acuzată de depravare sexuală și de cheltuieli care au ruinat finanțele țării. Astăzi părerea general acceptată este că acțiunile reginei au fost prea mici pentru o animozitate așa de mare; daunele provocate de aceste hârtii
Marie-Thérèse-Charlotte a Franței () [Corola-website/Science/315378_a_316707]
-
cu adevărat temeinică a ideologiei extremiste a lui Vadim, a surselor ei de alimentare, a tradițiilor ei în istoria românească. Liderul P.R.M. are, se știe, o publicație în care, de zece ani și jumătate, pot fi citite, săptămînal, nu doar pamflete scrise cu talent (ce e al lui e al lui), chiar dacă paranoice și mitomane, dar atacuri susținute și coerente la adresa democrației, texte antisemite fără perdea, elogii ale ceaușismului și altele care cad sub incidența legii. Vadim nu e pur și
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
marginalilor, iar știrile de senzație, relatările jurnalistice asupra unor violențe sau catastrofe, recurg la jocul de cuvinte și la tratarea persiflanta a victimelor. Devenit un ingredient obligatoriu al discursului public, o probă de inteligență sau o scuză comoda pentru agresivitatea pamfletului (eventualul protest riscă să-l compromită pe autorul sau, etichetăndu-l că lipsit de umor), umorul național, nu lipsit de o anume ambiguitate etică, riscă uneori să funcționeze an gol.
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
transmisă la Antena 3, este difuzată în același interval orar cu "Lumea lui Banciu" de la B1 TV. Atât la începutul emisiunii "În gura presei", cât și la începutul emisiunii "Lumea lui Banciu" se face precizarea că programul respectiv este "un pamflet". "Mircea Badea nu vorbește despre oameni morți", a spus, însă, Valentin-Alexandru Jucan. În schimb, Narcisa Iorga a spus că Mircea Badea vorbește despre "oameni vii" în același fel în care Banciu vorbește în emisiunea "Lumea lui Banciu". "Având în vedere
Vezi cum îl apără Narcisa pe Banciu și îl atacă pe Badea () [Corola-journal/Journalistic/22291_a_23616]
-
se știe, lui E. Lovinescu. Spirit urban și moderat, Lovinescu a urmărit să împiedice confuzia, curentă ieri, ca și azi, între disputele literare serioase și cele izvorîte din pure porniri emoționale. A definit așadar polemica o confruntare de idei și pamfletul, o ceartă de cuvinte. Prima ar fi fiind mai degrabă științifică, al doilea, mai degrabă artistic. Distincția este, în linii mari, acceptabilă, adică verificabilă prin faptele de istorie literară. Ar fi de făcut două-trei observații. Polemica presupunînd o înfruntare între
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
fiind mai degrabă științifică, al doilea, mai degrabă artistic. Distincția este, în linii mari, acceptabilă, adică verificabilă prin faptele de istorie literară. Ar fi de făcut două-trei observații. Polemica presupunînd o înfruntare între două poziții, cu argumente pro și contra, pamfletul nu așteaptă numaidecît (și deseori nici nu primește) un răspuns. Defectul" polemicilor literare provine din caracterul doar aproximativ științific al domeniului nostru. O polemică de idei este mai lesne de purtat în științele pozitive sau în cele umane cu un
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
sînt de obicei de natură factuală, adică documentară. Nu atît în idei se bat istoricii literari, cît în cunoașterea și interpretarea corectă a unor "evenimente" bio-bibliografice. Altfel spus, rigoarea nu e mai niciodată maximă în polemicile literare. La rîndul lui, pamfletul exprimă prea adesea un temperament, nu o convingere. G. Călinescu i-a compus lui Lovinescu patru portrete diferite, la un interval de cîțiva ani, toate, admirabile literar, dar contradictorii sub raportul aprecierilor. Pamfletele lui Arghezi sînt lizibile astăzi exclusiv ca
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
maximă în polemicile literare. La rîndul lui, pamfletul exprimă prea adesea un temperament, nu o convingere. G. Călinescu i-a compus lui Lovinescu patru portrete diferite, la un interval de cîțiva ani, toate, admirabile literar, dar contradictorii sub raportul aprecierilor. Pamfletele lui Arghezi sînt lizibile astăzi exclusiv ca expresia, genială artistic, a unor umori. Nimeni nu le mai așează în oglinda unei eventuale realități morale sau intelectuale. O întrebare ar fi și aceea dacă istoria literaturii române numără mai multe polemici
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
Arghezi sînt lizibile astăzi exclusiv ca expresia, genială artistic, a unor umori. Nimeni nu le mai așează în oglinda unei eventuale realități morale sau intelectuale. O întrebare ar fi și aceea dacă istoria literaturii române numără mai multe polemici decît pamflete sau invers. N-am ținut o socoteală, dar pamfletele mi se par de departe mai numeroase. Pînă la un punct e normal. Pamfletul e o specie literară. Polemica seamănă cu o instituție literară. Unul poate fi spontan, cealaltă are nevoie
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
a unor umori. Nimeni nu le mai așează în oglinda unei eventuale realități morale sau intelectuale. O întrebare ar fi și aceea dacă istoria literaturii române numără mai multe polemici decît pamflete sau invers. N-am ținut o socoteală, dar pamfletele mi se par de departe mai numeroase. Pînă la un punct e normal. Pamfletul e o specie literară. Polemica seamănă cu o instituție literară. Unul poate fi spontan, cealaltă are nevoie de condiții precise ca să se producă. Polemica însoțește de
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
sau intelectuale. O întrebare ar fi și aceea dacă istoria literaturii române numără mai multe polemici decît pamflete sau invers. N-am ținut o socoteală, dar pamfletele mi se par de departe mai numeroase. Pînă la un punct e normal. Pamfletul e o specie literară. Polemica seamănă cu o instituție literară. Unul poate fi spontan, cealaltă are nevoie de condiții precise ca să se producă. Polemica însoțește de obicei epocile fierbinți, cînd au loc bătăliile canonice. Maiorescu este cel care a inaugurat
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
atunci au existat și cîteva polemici de natură ideologică. După 1948, polemicile au devenit, pentru ani buni, campanii de presă dirijate oficial. Abia în deceniul 7 s-a reluat tradiția adevărată și în materie de polemică. În ce-l privește, pamfletul n-a lipsit în nici una din aceste epoci, mai puțin aceea proletcultistă, fără să aibă neapărat legătură cu evenimentele literare majore. Dacă ne referim la deceniul și jumătate din România postcomunistă, remarcăm, pe lîngă vigoarea redobîndită prin încetarea cenzurii a
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
legătură cu evenimentele literare majore. Dacă ne referim la deceniul și jumătate din România postcomunistă, remarcăm, pe lîngă vigoarea redobîndită prin încetarea cenzurii a filonului pamfletar, și cîteva mari polemici. Dar și o mulțime de pseudopolemici. Ca și în cazul pamfletului personal, polemica a fost realimentată după 1989 de climatul de libertate intelectuală. Mi se pare caracteristic faptul că numeroase polemici sînt forțate, plecînd de la premisa pe care românul o numește plastic "a căuta nodul în papură". Falsele idei determină totdeauna
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
se reproduce un articol-necrolog al lui Brânzeu, publicat în anul morții lui Eminescu, 1889, în revista Familia care are meritul să schimbe puțin "contextul" receptării la Blaj a poeziei eminesciene; poezia lui Eminescu s-a bucurat de prețuire și înainte de pamfletul antieminescian al lui Grama, și după aceea, aceasta constituind doar o dureroasă sincopă. Nicolae Brânzeu, Istoria școalelor din Blaj, Eminescu, Editura Despărțământului "Timotei Cipariu", Blaj, 2000.
Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16699_a_18024]
-
Breban a făcut parte în ultimii zece ani fără întrerupere) și alte asemenea amabilități care n-au cruțat nici funcția mea „vag-pompoasă” de la UNESCO, unde n-aș fi sprijinit de fel cultura română etc. Totul, pe un ton jignitor de pamflet trivial în limbaj și confuz în idei. Cum au fost citite toate acestea, iată adevărata problemă. Lucrurile au fost întoarse cu 180 de grade. M-am trezit luat în tărbacă de câțiva tineri critici, care, de la înălțimea autorității lor, s-
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
de politic. Cei doi termeni nefiind sinonimi: cum se știe, am publicat eu însumi în prima parte a lui 1990 articole politice, adunate ulterior într-o carte, „Dreptul la normalitate”, prefațată binevoitor de Vladimir Tismăneanu. Articolele erau câteodată polemice, niciodată pamflete. Și, cu atât mai puțin, partizane. În toți anii în care am fost directorul României literare și totodată lider de partid și parlamentar, revista n-a publicat nici o singură referire la P.A.C. sau la politica la zi. Nici mai
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
tocmai de aceea mai puțin gustată de cititori. Revenind în planul politic, constatăm că strategia periculoasă e cea a dublului discurs: violențe inimaginabile - insulte, injurii, atacuri la persoană - sînt limitate la anumite canale și puse sub semnul polemicii, sub scuza pamfletului și sub protecția pseudonimului. E un limbaj a cărui responsabilitate e atribuită celuilalt, un limbaj savurat de cititorii săi fideli, care își oferă scuza estetică sau justițiară; pentru ocazii solemne, se alege în schimb stilul înalt, discursul patriotic, clișeele sentimentale
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]