2,867 matches
-
în noaptea spațiului. Probabil că ființele din interiorul ei nu-l puteau vedea, din pricina scutului. Ixtl se gândi că scanerele fine de la bordul navei îl simțiseră că se apropie, ca un proiectil, și că ecranul fusese instalat pentru a-i para lovitura. Ixtl se afla acum la numai câțiva metri de bariera aproape invizibilă, care-l despărțea de țintă mult râvnită. Se uita cu lăcomie și cu speranța la sferă aceea enormă de metal, care scânteia ca un giuvaer pe catifeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Domnule Grosvenor, ai cuvântul. - Domnilor, începu Grosvenor, acum o săptămână mă aflam în posesia unui număr de dovezi suficient de mare pentru a îndreptăți o acțiune împotriva inteligenței necunoscute, întâlnită în această galaxie. Afirmația mea ar putea să vi se pară ieșită din comun. Recunosc, de asemenea, că, din păcate, nu sunt în măsură să vă ofer decât o interpretare personală a faptelor. Nu pot dovedi tuturor celor prezenți că ființa despre care vorbesc există cu adevărat. Unii dintre dumneavoastră își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de mai bine de un ceas, iar armata otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas. Ridică sabia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală, continuată cu lovituri scurte, laterale. Căpitanul eschivă atacul cu o simplă Întoarcere de trunchi și pară cu lejeritate combinația laterală. Apoi continuă să procedeze la fel, eschivând și blocând, fără a da un pas Înapoi. - Tehnica italiană... murmură, zâmbind, după al doilea atac al fiului său. Nu e rău deloc... Parcă se simte aici mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să Înțeleagă că, pentru el, probele nu s-au terminat. Dădu pinteni și făcu o voltă scurtă pe stânga, ieșind din Încercarea de Încercuire efectuată de Apărători. Dar nu câștigase decât câteva secunde. Destul ca să-și scoată sabia și să pareze loviturile rapide venite parcă din toate direcțiile. Trei Apărători intraseră În luptă directă cu el, ceilalți șapte Îi baraseră trecerea. Erau spadasini excelenți, iar loviturile lor erau rapide și precise. Alexandru Înțelese că nu poate scăpa decât prin deplasări scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
secunde Întoarse iarăși scurt, blocând avansul unui alt Apărător, pe care Îl surprinse cu sabia jos și Îl atinse pe umăr. Apărătorul Înțelese semnul (ar fi fost lovit la gât Într-o luptă reală) și ieși din cursă. Rămăseseră opt. Pară cu Îndemânare un atac venit din dreapta, apoi țâșni din nou În față, intrând Într-o confruntare frontală cu unul din Apărători. Lamele săbiilor se mișcau cu o repeziciune care le făcea aproape invizibile. Dar tânărul Întârziase prea mult Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de această dată, tânărul fu mult mai rapid decât până atunci. Scoase unul din buzdugane, se răsuci brusc și lovi pieptul acoperit cu platoșă al Apărătorului din dreapta, care căzu din șa aproape fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
recunoaste decât vag, un Apărător din grupul spadasinilor de elită, care se antrenau Într-un loc special din tabăra de la Tudora. În schimb, Îngerul Îl cunoștea foarte bine. - Alexandru... Nu intra În panică. Vom scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și efectele. - Până acum e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului, dispărea, reapărea, despica spahiii cu lovituri mai repezi decât privirea putea să Înregistreze, se rotea, făcea salturi neașteptate, nu para nici o lovitură. Dar ochiul exersat al pictorului remarcă un alt lucru ciudat. Stilul de luptă al Umbrei era făcut din linii drepte și din zigzaguri exacte, ca niște forme geometrice. Așa ceva nu exista nicăieri. Nu era scrimă, nu era duel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
departe, spre dealurile Ilișeștilor. Înțelesese prea târziu. Nu era vorba de o bătălie adevărată. Era vorba de asasinarea domnitorului. Ștefănel se afla la patru sute de pași și se apropia uluitor de repede. Voievodul lupta cu trei ieniceri. Erina reuși să pareze o lovitură de iatagan venită deasupra capului și, cu mișcarea Învățată de la căpitan, răsuci Încheietura și tăie scurt Încheietura gâtului. Ienicerul se prăbuși. Cercul În jurul voievodului se stângea. O mie două sute de pași. Prea departe pentru atac cu săgeți. Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a zis, Îmbătrânită și parcă mai tristă ca Înainte. Nu doar chipul, ci și ținuta, umerii Încovoiați, pașii trași cu greu arătau cât de mult i se schimbase viața, Într-un timp atât de scurt. și-a aranjat părul ca să pară cât mai Îngrijit. și-a repetat instrucțiunile lui Din și a Încercat să nu se arate preocupat de simpla lui sarcină, să nu fie preocupat de geanta aceea care i se bălăngănea pe coapsă. A Încercat să evoce mai degrabă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zice că tu ești ,,de la țară". Văd eu că povestea de anul trecut, cu Mika-Le în rolul "fiicei blestemate", îți era mai pe gust. N-ai instincte materne. Poate mai găsim la dosarul lui Mika-Le o poveste ca să ți se pară drumul mai scurt. Mini, în adevăr, începuse a da semne de nerăbdare. - Povestea mică și veche cu un popă catolic caterisit de Mika-Le. E o faptă, cum vezi, ortodoxă. Știi că a învățat un timp la Notre-Dame. Monseniorul avea, pare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
n-am plecat de la ai mei și i-am lăsat singuri? Oriunde s-ar duce, știm c-avem un sprijin.Eu nu-i ajut pe ai mei? Când a fost mama bolnavă, n-am ținut-o la mine?. — O să ne pară rău când va pleca. Nu se știe, poate că se stabilește aici . — Aș! Nu-l văd eu pe domnul ăsta să vină după nevastă. Dacă o iubește, vine. Nu mai poate de dragul ei. Cum dracu, măi Zino, se indrăgosti el
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sau vrei să vezi până unde pot bate cîmpii? Sau, pur și simplu, nu te poți desprinde și nu îți vine să crezi că încă mai citești. Dar să știi că, dacă ai rămas cu mine, sigur nu o să-ți pară rău. O să mă urăști, dar nu o să-ți pară rău. II Ești tânăr, freci menta pe la Buftea, asistîndu-l pe unul sau pe altul să-și facă norma de filme, știi că nu vei intra niciodată la IATC pentru că nu ai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Sau, pur și simplu, nu te poți desprinde și nu îți vine să crezi că încă mai citești. Dar să știi că, dacă ai rămas cu mine, sigur nu o să-ți pară rău. O să mă urăști, dar nu o să-ți pară rău. II Ești tânăr, freci menta pe la Buftea, asistîndu-l pe unul sau pe altul să-și facă norma de filme, știi că nu vei intra niciodată la IATC pentru că nu ai pile și situația din țară se înrăutățește pe zi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un invitat. De aceea am ajuns a doua zi eu, la ea acasă, fără martori. Acum totul se ducea de râpă. Cum va reacționa dacă într-adevăr îi cunosc familia de când 1 era mică de tot? Oare o să i se pară anormal să și-o tragă cu cineva care a mai văzut-o și când era un bebeluș? Parcă diferența de vârstă devine și mai mare dacă știi că te cunoști de o viață. Ea avea 18 și eu 35. Așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lui e româncă. "Bun, am zis, și ce pot să fac eu?" "Să te duci la nevastă-sa românca și să-i ceri niște bani împrut, nu se poate să nu te ajute, îți dai seama ce bine o să-i pară să audă românește aici în pustietatea asta?" Era nebun gagiul. "Cîte neveste are Bokassa ăsta?" întreb. Așa, să mă aflu în treabă. "Că doar n-o fi numărul unu la neveste, n-o fi a noastră cea mai tare?" În
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
TAROM, domne, romînească..." Și este vreun reprezentant al TAROM-ului prin preajmă?" agasez în continuare. Nu știu, încercați la birouri." Mi-a făcut bine această reântâlnire cu amabilitatea angajatului român, așa că la birouri am scos pașaportul francez și două sute de parai cerând să ajung de urgență la București. Dar avionul ăsta zboară la Constanța, domnule", mi-a răspuns amabil în engleză reprezentantul TAROM. "Aveți avion direct mâine, la ora 13," "Trebuie să ajung urgent la București în seara aceasta, am dat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
piperniciți și strîmbi. * Ei, și acum de unde începem? întrebă nerăbdător Bărzăunul. Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil, sigur că presupunerile lui din noaptea trecută se vor adeveri întocmai. Acum să ne odihnim cîteva minute, să mîncăm cîte o pară, două, și pe urmă... Mie nu mi-i foame! strîmbă disprețuitor din nas Ilinca. N-am venit pînă aici ca să ne așezăm la masă! N-aveți decît... cui i-i foame... Nici mie nu mi-i foame, spuse și Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lor. Cu toată durerea pe care o mai păstra încă în suflet, Ilinca nu putu să treacă indiferentă pe lîngă locul unde Bărzăunul aruncase tăblițele. Le zări de departe, se făcu că dă cîteva lovituri de cazma în jurul lor, ca să pară descoperite atunci, apoi le ridică și începu să le întoarcă pe toate părțile. Bărzăunul prinse viclenia Ilincăi și, gîndind că descoperirea sa ar putea avea vreo importanță, nu se putu stăpîni să nu strige, ca să-1 audă toți: Eu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ramurile copacului și nu mai putea de bucurie că-i luat la rost eu atîta tărie de Ilinca. Vino și tu-ncoace, mă! îl strigă Ilinca pe Vlad. Nu mai sta ascuns după poartă!... Hai să mîncăm cu toții cîte o pară și să hotărîm o dată ce facem, că iar ne-o iau înainte cei mari! Expresia "cei mari" fusese spusă cu o vizibilă înfiorare a întregului corp, de parcă ar fi fost vorba de mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
descoperitori! Rușine! Rușine și pentru ei, că-s oameni cu pretenții de mari învățați și specialiști și rușine și pentru noi că, în loc să ne batem pentru a arăta întregii lumi adevărul, stăm ca niște papă-lapte și așteptăm să ne pice para mălăiața drept în gură. Aflați voi că eu am rupt ziarul cu poza mea, acela în care se laudă domnul Răgălie cu marea sa descoperire și l-am dat pe foc în fața mamei! Eu n-am nevoie de minciuni! Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cumpărat 10 exemplare, pe care maică-sa le-a pus bine într-o ladă). Asta așa-i, zise Virgil. Dacă trece și luna asta, pe urmă... Și ce-ați vrea să facem? întrebă Vlad sceptic. Să mai mîncăm cîte o pară, trase concluzia Bărzăunul. E singurul lucru bun pe care-l mai putem face la ora asta. Mmmmm, se strîmbă la el Vlad scoțînd limba, numai la năzbîtii ți-e gîndul! Eu vorbesc serios, nu-mi vine să rîd... Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Sau poate că e tocmai invers. E tot ce trebuie să uiți. Oricum, am să fiu pe aici, pe undeva. Am să conspir cu aerul, cu ceașca ta de cafea, cu oglinda retrovizoare. Ca-n filmele proaste. O să ți se pară, de multe ori, că mă vezi. Că mă auzi. Că-ți aduci aminte. Că tocmai am trecut pe lângă tine și că te-am atins, din întâmplare, cu vârfurile degetelor. Ca acum. Simți? Să știi că așa e. Sunt aici. Mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]