4,853 matches
-
adresează cititorului și și-o adresează, totodată, sieși, este ea însăși o invitație la reconstrucție. Cele două medii diferite interior și exterior sunt marcate la nivel prozodic prin dispunerea poemului în două catrene, al doilea conținând, la nivel grafic, o paranteză care, dincolo de rolul explicativ poate servi drept fereastră în poezie. De asemenea, morfologic, întâlnim suprapunerea aproape perfectă a două timpuri verbale, imperfectul și prezentul, care alternează succesiv, marcând două timpuri biografice: copilăria și maturitatea. Constituind, totodată, un alt fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."(Continuare). Manifestarea haosului primordial este realizată, aici, atât la nivelul semnificantului, cât și la cel al semnificatului. Observăm, astfel, ca într-o reală poezie postmodernă, în care parantezele sunt nu doar o formă estetică, dar, mai ales, necesară, ele găzduind fraze incidente, cum versurile încep un joc numai de ele știut și înțeles. Cuvintele curg, aproape fără sens, sau, mai degrabă, fără respirație, ca într-o minunată proză
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
însușit valoarea. Vreau însă să vă spun că am urmat niște modele, ale profesorilor mei. Știți cine a fost modelul meu cel mai important, ca prezență la catedră, ca model de comunicare liberă cu studenții, ca mod de a deschide paranteze în discursul principal, plimbându-i pe studenți prin întreaga literatură română și universală? Profesorul Alexandru Dima. La disciplina Literatură universală, profesorul Dima avea cu noi și un dialog direct, personal, știa exact care sunt prieteniile dintre noi, inamicițiile, eram pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
călimară, stilou, creion, pix, creion, pix, creion, creion și radieră. N-am folosit mașina de scris, în schimb m-am slujit de un dactilograf. Mai nou, textele redactate cu creionul sunt oficializate pe calculator de prea binevoitorul meu soț, ca paranteză literară la preocuparea pentru Fizică și acum de grădină. 6) În ce publicație culturală v-ar fi plăcut să debutați? Ce vă amintiți (plăcut, neplăcut) de la debutul cu volum? Dacă am dorit ceva, a fost să public, nu într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dreptunghiular având dimensiunile axb. S-au stabilit două tipuri de formate: formate normale și formate derivate. Pornind de la formatul A4, ca model, se stabilesc formatele normale A3, A2, A1, A0 și se notează în desen prin simbolul formatului urmat, în paranteze, de dimensiunile axb. De exemplu: A0(841x1189), A1(594x841), etc. Formatele derivate pot fi, de exemplu: A3x3 (420x891), A3x4(420x1189), A4x3(297x630), A4x4(297x841), A4x5(297x1051). Elementele grafice permanente ale formatului sunt reprezentate în - Fâșia de îndosariere este situată pe
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
fapt, ceva să aibă loc cîtuși de puțin. Robert Musil 11 ELIBERAREA TRECUTULUI, PREZENTULUI ȘI VIITORULUI Stop cadru pe o mînă ținînd un pachet de țigări. Suspendarea imaginii e semn de ezitare, de deliberare interioară. Timpul, clipa înghețată, pusă între paranteze, pornește din nou. Ea zice: "La naiba!", ia o țigară, o aprinde, începe să tragă din ea, s-ar zice cu voluptate și ușurare. Un cuplu se agită într-un decor ca de mucava, eclerajul scenei accentuînd această impresie. Intrăm
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ceva ascuns (ale unei realități, ale unui adevăr). Sunt pur și simplu aparențe. E o antifilosofie eliberatoare, un scepticism radical care acordă eticii un loc primordial: Dacă a vrut ceva, a vrut să devină un om de bine165." Punerea între paranteze a ideii de realitate, refuzul ideii de adevăr nu duc neapărat la imoralitate și cinism, în sensul actual: viața lui Piron e un exemplu în acest sens. A accepta cu seriozitate argumentul constructivist înseamnă a-l lua în serios pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și să se înființeze companii prin acții, spre a se da o întindere mare agriculturei, industriei și comerțului. Mijloacele nu ne lipsesc, numai voința și fermitatea să fie și apoi toate vor izbuti și înflori." [T.] C[odrescu] 17 Între paranteze, versiunea originală, în limba germană, a numelor și toponimelor. 18 1 cântar = 44 ocale sau 56,80 kg (Nicolae Stoicescu, Cum măsurau strămoșii, Editura Științifică, București, 1971, p. 271). 19 Este vorba de moșia și localitatea Gârcina, din fostul ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
modul de consum. Într-adevăr, o aceeași nevoie, stabilă, poate fi satisfăcută prin bunuri diferite, utilizate singure sau combinate cu alte bunuri. Și atunci, funcția de utilitate se scrie astfel: U = U (alimentație, deplasare, informație, reputație etc.). Astfel, argumentele dintre paranteze nu mai sînt bunuri, ci satisfacții pe care individul caută să și le producă, combinînd între ele diferitele bunuri și servicii. Pentru fiecare dintre satisfacțiile sale (S), există o funcție de producție de tip S = S(X, Y, Z...), în care
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în Apostille au Nom de la rose, postmodernismul revizitează trecutul, îl reinteroghează, dar nu într-o manieră "inocentă", ci "cu ironie" și cu o mare înclinație către paradox și alte jocuri metalingvistice. Trecutul nu poate fi pur și simplu pus între paranteze, nu poate fi distrus, deoarece acest lucru ar conduce la "tăcere" (deși Ihab Hassan, de exemplu, valorifică ceea ce el numește "literatura tăcerii", așa cum Blanchot teoretizează dispariția literaturii), ci trebuie recunoscut ca atare, dar ironic, parodic, cum grano salis. În spațiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a multiplicității, contingenței și chiar a absurdului. Ironia postmodernă nu mai mediază între o realitate actuală și o esență sau un ideal ce trebuie atins, ci pune între paranteze căile de trecere, lăsând lucrurile într-o stare de suspensie și de cele mai multe ori, de contradicție. 7. Hibridizarea. Taxinomiile bine elaborate de până acum își pierd relevanța în cultura contemporană, care a reziliat și binecunoscuta departajare dintre cultura "înaltă" și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modul său de a concepe teoria și teoretizarea lucrurilor. De altfel, respingerea corespondenței dintre realitate și descrierile sale teoretice i-a adus concepției lui Baudrillard calificativul de "anti-program", iar Barry Sandywell consideră chiar că acesta ia forma unei ""puneri între paranteze" epistemologice radicale, care în mod sigur dobândește un moment "ontologic fundamental". Poate că acesta este indiciul către dimensiunea filosofică a reflecțiilor lui Baudrillard"573. Ireconcilierea teoriei cu realitatea și transformarea ei în eveniment rămân astfel caracteristici de bază ale concepției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
texte, unele mai cunoscute, altele, dimpotrivă, obscure, vor face obiectul studiului meu: pornind de la ele și sfârșind cu ele, caut să rotunjesc o primă imagine coerentă a terorii în spațiul estetic autohton și să legitimez utilizarea exegetică a conceptului. (Între paranteze fie spus, horror-ul, ca expresie a visceralului și a repugnantului, nu pare a avea priză la publicul autohton: din 1990 și până astăzi, nu s-a impus nici un autor de gen în România 3. De ce? Răspunsul la o asemenea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Don Juan Manuel, constituie un exercițiu uluitor de manipulare temporală, bucla istoriei închizându-se perfect într-un dénouement cu totul ieșit din comun. Cinismul nedisimulat al prozatorului i-a asigurat, în permanență, un public entuziast, dispus să-i pună între paranteze exagerările numeroase. * * * Henry James, unul dintre creatorii romanului modern, este autorul a numeroase proze din registrul terifiantului, dintre care cel puțin una a dobândit statutul de exemplaritate. Este vorba despre The Turn of the Screw 41, un mic roman cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe lângă pereți, de la intrare și până la altar, sute de schelete de oameni desenau o încâlcire macabră a morții și a pierzării. Se vedea limpede că moartea îi surprinsese acolo, rugându-se, pe scaune, în genunchi sau culcați pe ziduri". (Între paranteze fie spus, o scenă asemănătoare, a unui lăcaș de cult presărat cu cadavrele penitenților amenințați de spaima contagiunii, se găsește în tulburătoarea distopie a regizorului Danny Boyle, 28 Days Later.) Nici măcar preotul nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
după cum se subliniază și în Dicționarul scriitorilor români, rămâne, potrivit autorului, "singurul legitim [...], toate celelalte formule părându-i-se uzate" (1995-2002: II, 737). O întâmplare neobișnuită are loc în târgul săptămânal din orășelul T (cadrul spațial poate fi pus între paranteze). Un om, așezat în picioare în fața unei intrări, nu poate fi mișcat de nimeni, oricâtă forță fizică ar pune în joc ceilalți. Abia când toată lumea se dă la o parte din jurul lui omul se poate îndepărta. Miracolul este rapid trecut
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se suprapune, în mintea deja tulburată a lui Leiba, imaginii lui Gheorghe. Reveria posterioară coșmarului oniric este, prin detaliile de tortură, încă mai înspăimântătoare. Dar climaxul ororilor este constituit, migălos și rafinat, de starea de suspendare temporală, de plasare între paranteze cronologice, de amânare indefinită în care se găsește psihicul eroului, deoarece, propriu-zis, nici o agresiune fizică nu a avut loc după izgonirea slugii: În tăcerea nopții [...], un bărbat, două femei și doi copii fragezi, [...] jertfiți unul câte unul... Țipetele nebune ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
văzută, ultima oară, "seara, înainte de apusul soarelui, cu barca și cu o carabină militară" (tânăra are aptitudini cinegetice dovedite). În sfârșit, în 1926, moare și Andor, odată cu care arborele genealogic direct al familiei Kemény se curmă. Odată închisă această indigestă paranteză diegetică, narațiunea se animă brusc: cei doi călători ajung pe domeniul părăsit. Îi întâmpină un peisaj care i-ar fi stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de putreziciune, cu flori cărnoase și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
97, Amena de Alexei Tolstoi, Clarimonde de Théophile Gautier, toate având în centru figuri de vampiri-vampă (femei dispuse, simultan, să iubească și să-și distrugă partenerii), pentru a prelua sugestiile terminologice ale lui Claude Lecouteux 98. (În fine, într-o paranteză, ar trebui să adaug că tulburătoarele ilustrații ale lui Aubrey Beardsley la piesa lui Oscar Wilde, Salomé99, ar putea fi utilizate cu ușurință ca adjuvant grafic la o ediție de lux Domnișoara Christina.) Divizat în nouăsprezece capitole (număr mistic, încărcat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fundamentează cercetarea mea (și care pot fi lecturate, la rigoare, ca un outline al cărții), nu îmi rămâne de adăugat decât o serie de considerații privitoare la posibilitățile reale de continuare a întreprinderii exegetice. Și mai întâi, ca o măruntă paranteză, să vă destăinuiesc, în cea mai bună tradiție gotică, à la Ann Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să scriu acest volum, deși, cunoscându-vă intuiția
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din literatura americană, povestirile sale cu fantome contribuind, fără îndoială, la consolidarea unui prestigiu care i-a adus, în 1921, premiul Pulitzer. (Totuși, comparația se oprește aici, de vreme ce eu îmi asum cu luciditate un destin literar mult mai umil.) Închizând paranteza motivației auctoriale, să revin la obiectul acestor paragrafe conclusive. Lucrarea mea poate fi, desigur, extinsă cu relativă ușurință, pentru a îngloba, în chip armonios, instanțele generatoare de teroare prezente în poezia românească. Acordând o atenție specială codurilor specifice transferului de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
surprinzător, mai ales în scrierile târzii; a doua definește o anumită particularitate pe care scenariul interpretativ o capătă la Benjamin. Primul aspect, stilul filozofic, este precizat de autor printr-o serie de postulate, care exprimă de fapt, concis, punerea între paranteze a intenționalității ca sursă a scriiturii. Sarcina filozofiei este aceea a „prezentării“ ideilor, ceea ce revine, de fapt, la medierea unei „auto-prezentări“ a acestora. Natura lingvistică a ideii generează discursul prin impunerea unei „asceze“ (Askeze): conceptul nu are dreptul să se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
despre „noile“ arte ale fotografiei sau cine ma tografiei. Ea se definește ca fiind „die Vorstellungen, die, in der mémoire involontaire beheimatet, sich um einen Gegenstand der Anschauung zu gruppieren streben“. Modernitatea pre supune tocmai distrugerea aurei, prin punerea între paranteze a experienței și reducerea scenariului epistemologic la trăirea șocului. Flaneurul însă este cel care recuperează memoria orașului și salvează exponatele vitrinelor de caracterul lor de marfă. O sumară fenomenologie a acestui personaj, pe care o voi încerca în capitolul al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
convenții, ci își afirmă originea în chiar creuzetul revelației; prin urmare, în acest ultim caz, numele nu mai trimit exclusiv la alte nume, ci la sursa „emanației“ lor reale. Spre deosebire de alegorie, așadar, simbolul nu distruge și nici nu pune între paranteze sensul literal, ci îl îmbogățește cu „puterea“ misterului revelației. Idel aduce un corectiv acestei tradiții exegetice: diferența nu este aceea dintre învățătura exo terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
modalitate de echivalare a unui conținut în două expresii semnificante diferite și nu servește, prin urmare, comunicării conținutului. În eseul despre limbă, amintit mai sus, Benjamin respingea ideea unei limbisemn, ca adaos semiotic atașat lumii, întrucât această teorie punea în paranteză funcția teologică, revelatoare, a numelui. La fel, traducerea nu vizează semnificantul, ci mu tarea operei din zona istoriei factuale și a unui auditoriu precis în orizontul în care ea capătă viață: „Gedenken Gottes“. În acest sens, traducerea (echivalentul criticii) devine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]