3,306 matches
-
statale. Puterea aleșilor parizieni este transferată progresiv guvernului, începând cu 1928 (1928: crearea unui Comitet Superior al Amenajării Regiunii Pariziene; 1935: crearea în cadrul Ministerului de Interne a unui Comitet de Coordonare Tehnică pentru Regiunea Pariziană; 1936: Comitetul Superior al Sistematizării Pariziene este subordonat președinției Consiliului de Miniștri; 1939: legea Prost; acest proiect de amenajare a regiunii pariziene a venit prea târziu pentru a împiedica flagelul parcelărilor defectuoase). 35 Jean-Pierre Gaudin, Technopolis. Crises urbaines et innovations municipales, Paris, PUF, 1989, p. 93
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al Amenajării Regiunii Pariziene; 1935: crearea în cadrul Ministerului de Interne a unui Comitet de Coordonare Tehnică pentru Regiunea Pariziană; 1936: Comitetul Superior al Sistematizării Pariziene este subordonat președinției Consiliului de Miniștri; 1939: legea Prost; acest proiect de amenajare a regiunii pariziene a venit prea târziu pentru a împiedica flagelul parcelărilor defectuoase). 35 Jean-Pierre Gaudin, Technopolis. Crises urbaines et innovations municipales, Paris, PUF, 1989, p. 93. 36 Georges Scelle, "Le problème ouvrier", în La politique républicaine, lucrare colectivă redactată pentru campania electorală
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
științele sociale, studiile lor au fost adesea ascunse de către presă și media, în general. 278 Vezi Dominique Mehl, "Les voies de la contestation urbaine", Annales de la recherche urbaine, nr. 6, iarna anului 1980. 279 Sunt identificate 177 lupte urbane în regiunea pariziană din 1968 până în 1974. Vezi Manuel Castells, Eddy Cherki, Francis Godard, Dominique Mehl, Crise du logement et mouvements sociaux urbains. Enquête sur la région parisienne, Paris-La Haye, Mouton, 1978. 280 Michel Wieviorka, "Luttes urbaines: leurs acteurs et les chercheurs", Revue
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
refuză să se mute într-un loc pustiu) și ocuparea ilegală a unor locuințe. 3 Sursa: Raportul Fundației "Abatele Pierre", op. cit., 2004., p. 57. 369 Ibid., p. 97. 370 Astfel, imigranții reprezintă 36 % din locatarii HLM-urilor spațiului micii coroane pariziene. Sursa: Patrick Simon, Thomas Kirszbaum, Les discriminations raciales et ethniques dans l'accès au logement social, Notă de sinteză nr. 3 a GIP GELD, mai 2001. 371 Annick Tanter, Jean-Claude Toubon, "Vingt ans de politique française de logement social", Regard
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cei mai mulți ambasadori străini treceau prin acest salon și conversau în acest budoar împodobit cu flori, unde cea mai agreabilă facilitate de limbaj se îmbina cu multe lumini, cu multă știință, grație și dragoste pentru arte. Atmosfera nu era galică sau pariziană, ci meridională, și încă din meleagurile cele mai dulci, înclinate spre soare și parfumuri, spre muzică și viață elegantă; conversația era plină de duh, suavă, indulgentă; simțeai cumva în aer aromele Sudului celui mai îndepărtat, către Peru și malurile strălucitoare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
peruvian ă1777), rechizitoriu împotriva sclaviei; colaborează la Enciclopedie cu articole privind literatura. Se impune posterității mai ales prin Amintirile unui tată pentru a sluji instruirii copiilor săi, publicată postum ă1804), carte de memorii valoroasă pentru evocarea copilăriei provinciale, a saloanelor pariziene pe care le-a cunoscut îndeaproape, precum și pentru interesul istorico-documentar al ultimelor sale opt cărți consacrate Revoluției. METTERNICH-WINNEBURG, KLEMENS WENZEL NEPOMUK LOTHAR, prinț de ăKoblenz, 1773-Viena, 1859). Om de stat austriac. Ambasador la Paris între 1806 și 1809, apoi ministru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
democratice și egalitare și biruința intereselor burgheziei, ale politicienilor și ale afaceriștilor. Între Robespierre și Bonaparte, Revoluția și Franța n-au mai avut un om mare. ROLAND DE LA PLATIÈRE, JEANNE MARIE sau MANON PHILIPON, Doamna ăParis, 1754-Paris, 1793). Fiica bijutierului parizian Philipon, se căsătorește cu Jean-Marie Roland de la Platière, înainte de Revoluție inspector general al comerțului și manufacturilor, apoi ministru de interne între 1792 și 1793 și prieten al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
existăm, respirăm, dormim, ne ducem viața de ființe umane. Astăzi, cred că pot spune că nu sunt nici o burgheză franceză, nici o emigrantă româncă, sunt un om care trăiește la Paris, în arondismentul său, ca atâția oameni de origine străină deveniți parizieni. Când mă duc să-mi fac cumpărăturile pe rue du 9 Commerce, să-mi cumpăr ziarul, să mă plimb prin cartier, când lucrez, când schimb o vorbă cu vecinii de la Paris sau de la țară, asta sunt. Sunt zile când îmi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de reformele jdanoviste. Fără ei, tabloul erei staliniste în România ar fi incomplet. Comuniștii veniți din Franța au fost, alături de consilierii sovietici, eminențele cenușii din spatele mutrelor primitive ale organelor românești, improvizate din nimic. Cu mulți ani mai târziu, în metroul parizian, am dat nas în nas cu una din acele franțuzoaice, soție de ștab din Partidul Comunist Român, devenit ministru prin anii ’50. Păstrasem o amintire precisă a chipului acelei femei, căci o zărisem la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Profitând de o invitație a unei asociații a foștilor combatanți ai Brigăzilor Internaționale din Spania, din care soțul ei făcuse parte, au șters-o ușurel din România și nu s-au mai întors niciodată. O priveam în față, în metroul parizian, curioasă de a vedea chipul descoperit al cuiva care purtase acolo masca nomenclaturii. Fără siguranța pe care i-o oferea în România apartenența la o castă privilegiată, mi-a apărut ca o mic-burgheză pariziană, foarte comună. Mi-am dat din
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
O priveam în față, în metroul parizian, curioasă de a vedea chipul descoperit al cuiva care purtase acolo masca nomenclaturii. Fără siguranța pe care i-o oferea în România apartenența la o castă privilegiată, mi-a apărut ca o mic-burgheză pariziană, foarte comună. Mi-am dat din nou seama de adevărul sentimentului meu, care îmi confirma, o dată în plus, această realitate a vieții noastre: ne aflam acum la egalitate, datorită prezenței noastre în Franța. Primindu-te, oricine ai fi, Parisul are
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența lor. Mi-era rușine de locuința noastră mizerabilă și, în același timp, eram purtată de o speranță în care nu îndrăzneam să cred. Geneviève Brunet fusese rugată de către ruda noastră pariziană, Jean L. M. - el însuși autor de teatru -, să-mi spună prin viu grai că nu înceta să facă demersuri pentru plecarea noastră în Franța. Aceste eforturi nu dăduseră încă nici un rezultat, dar era plin de speranța reușitei, ceea ce însemna
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
repartizate pe suprafețe de pămînt organizate regrupînd cîmpii și platouri, creșterea vitelor și culturi agricole: satele de la Fontbouisse și Cambous (Hérault), cu colibe circulare și clădiri mari de formă ovală din moloane, probabil stîni. Aceeași dezvoltare se observă în Bazinul parizian cu grupul SOM (Seine-Oise-Marne). Dar faptul esențial este apariția folosirii metalului (aur și aramă), a cărui tehnică s-a instalat în Orient de pe la -6000 și s-a extins în Occident. Primele regiuni care exploatează arama sînt Cevennes și sud-estul Masivului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
metal. Obiceiul de a îngropa morții sub movile cu morminte individuale se observă de asemeni către -1500 în Europa Centrală, cu o expansiune către Franța de Est: movilele din pădurea de la Haguenau în Alsacia de Jos ca și în Bazinul parizian. Sosirea acestor grupuri duce la o ocupare a teritoriilor nelocuite și la o mișcare de colonizare rurală. Fabricarea obiectelor se diversifică și apar primele seceri din bronz. Aceste progrese ale uneltelor pot fi de asemenea observate în situl excepțional de pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
etc. Spre sud-vest acest nucleu se prelungește cu popoarele de santoni din Charente, de lemovici din Limousin, petrocorii din Dordogne, pictonii din Poitou, biturigii vivisci din Bordelais etc. La nord acest nucleu este mărginit de popoarele carnuților din Beauce de parizieni etc. Acest bloc celtic este înconjurat de popoare la care elementul celt este departe de a fi exclusiv. În Armorica, celtizarea acoperă abia popoarele indigene și se poate vorbi despre popoare celto-armoricane: coriosoliții, osismii, redonii, veneții etc, ale căror relații
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rezultat o îmbogățire reciprocă. Permanențele indigene. Cultele indigene au lăsat mărturii abundente, din care nu vom lua decît cîteva exemple. Unul dintre primele documente în care zeii galici sînt reprezentați împreună cu zeii romani este "stîlpul navigatorilor", oferit de corporația navigatorilor parizieni sub domnia lui Tiberius (14-31 d.I.C.). Pe el figurează patru zei celtici: Esus, ca tăietor de lemne; Tarvos Trigaranus, taur însoțit de trei păsări; Smertrios, un fel de Hercule celtic; și, în sfîrșit, Cernunnos, cu coarne de cerb, simbol al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în jurul portului Greve și a *halelor construite de Filip August, principalele activități economice, controlate de puternica corporație a negustorilor, care au monopolul traficului pe Sena și pe afluenții ei, *hansa negustorilor apei. Șeful ei, prevotul [primarul] negustorilor, este reprezentantul burgheziei pariziene; puterea sa este totuși limitată de prezența prevotului [ofițerului] regal care administrează orașul în numele regelui. Întotdeauna gata să încurajeze mișcarea comunală în detrimentul vasalilor lor, Capețienii nu i-au lăsat niciodată pe parizieni să formeze o comună. Activitatea este intensă și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Șeful ei, prevotul [primarul] negustorilor, este reprezentantul burgheziei pariziene; puterea sa este totuși limitată de prezența prevotului [ofițerului] regal care administrează orașul în numele regelui. Întotdeauna gata să încurajeze mișcarea comunală în detrimentul vasalilor lor, Capețienii nu i-au lăsat niciodată pe parizieni să formeze o comună. Activitatea este intensă și, în 1268, prevotul regal Etienne Boileau recenzează o sută una corporații în a sa Carte a meseriilor (Livre des métiers). Populația depășește deja cu mult incinta construită în 1190 de Filip August
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este intensă și, în 1268, prevotul regal Etienne Boileau recenzează o sută una corporații în a sa Carte a meseriilor (Livre des métiers). Populația depășește deja cu mult incinta construită în 1190 de Filip August. Tîrgurile din Champagne. Aceste activități pariziene se explică mai ales prin prezența unui foarte mare centru de consum. Ele se înscriu de asemenea într-un context mai larg. Odată cu deșteptarea economică a Occidentului, doi mari poli de activitate se formaseră. Unul se stabilise în nord, pornind
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Provins, Lagny, Bar-sur-Aube devin piața permanentă a Occidentului. Marea epocă a tîrgurilor din Champagne este secolul al XIII-lea, dar, puțin cîte puțin, comerțul cu mărfuri este subminat de comerțul cu argint, foarte legat de mediul bancherilor și al *trocherilor parizieni. Strălucirea franceză Civilizația franceză. Secolul al XIII-lea, așa cum mai tîrziu secolul XVIII-lea, este o mare epocă de strălucire a civilizației franceze. Dintre toate domeniile în care s-a manifestat această strălucire am putea începe cu cel al idealului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care devine ginerele său. Cînd mor cei doi regi în 1422, Henric al V-lea, nelăsînd decît un fiu în vîrstă de un an, Franța este la pămînt... Franța, sau mai exact Franțele: cea engleză, din Normandia pînă la regiunea pariziană; cea burgundă, din Burgundia pînă la Flandra; cea a armagnacilor și a delfinului, organizată în jurul orașelor Bourges și Poitiers și care este numită ironic regatul de Bourges. Pentru a-i veni de hac, trecînd Loara, englezii asediază Orléans. Atunci se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
veni de hac, trecînd Loara, englezii asediază Orléans. Atunci se produce miracolul: răsturnarea situației datorită intervenției Ioanei d'Arc, care, galvanizînd energiile, eliberează Orléans și îl încoronează pe Carol al VII-lea la Reims în 1429, dar eșuează în regiunea pariziană; prinsă de burgunzi, ea este predată englezilor, judecată și arsă pe rug la Rouen în 1431. Carol al VII-lea și ducele de Burgundia se reconciliază în 1435 și pozițiile engleze se erodează: Parisul este luat înapoi în 1436, Normandia
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ateliere, care vor să blocheze angajările și salariile, și calfe, între ofițerii regelui și contribuabili. Aceste revolte spontane, frecvente mai ales în secolul al XIV-lea, au servit adesea ca trambulină pentru exprimarea aspirațiilor politice ale burgheziei. Este cazul revoluțiilor pariziene: cea a prevotului comercianților, Etienne Marcel, în 1358, cea a ciocănarilor ("Maillotins") în 1382 și cea a măcelarului Caboche în 1413. Ele au stat la originea unui lung divorț între rege și capitala sa. Nașterea statului modern Puterea regală. Adevăratul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
puterii centrale născute din vechea Curte a regelui rămîn aceleași: Parlament pentru justiție și Camera de conturi pentru finanțele domeniului, la care se va adăuga, pentru a controla noile impozite, Curtea contenciosului în materie de ajutoare. Dar autoritatea acestor instituții pariziene tradiționale scade. Regele părăsește Parisul pentru Valea Loarei. Ludovic al XI-lea se fixează la Plessis-les-Tours și pe lîngă el crește rolul Consiliului. Noi parlamente (Toulouse, Grenoble, Bordeaux, Dijon...), noi camere de conturi (Grenoble, Dijon, Angers...) impietează asupra puterii Parisului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Coligny scapă unui atentat pus la cale, fără îndoială, de Henri de Guise. Regina mamă, fie că se va fi temut de o reacție violentă a hughenoților, fie că va fi vrut să o ia înaintea unei revolte a populației pariziene violent antiprotestantă și excitată de familia de Guise, îi smulge fiului său ordinul de executare a principalilor șefi protestanți veniți la Paris pentru căsătoria lui Henri de Bourbon-Navarre, fiul lui Antoine de Bourbon și al lui Jeanne d'Albret, cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]