5,114 matches
-
Cornwall. O să-l găsesc eu. Îl găsesc eu cumva. — Păi. Fruntea paznicului se încruntă de concentrare. O să trebuiască să-mi consult registrul. Dispare în camera lui. Îl aud pe Dominic șoptind cu însuflețire în microfon, dar nu-mi pasă. — Poftim. Paznicul iese cu o bucățică de hârtie scrisă cu creionul. Mi-e teamă că până la Penzance trebuie să schimbi de șase ori. Și te costă o sută douăzeci de lire. Mai trebuie să aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare că trec ore întregi până aud șuieratul unui tren în depărtare. Însă e pe partea greșită. E tot un tren către Londra. Când oprește, aud ușile deschizându-se și oamenii coborând și urcându-se. — Tren în direcția Londra ! strigă paznicul. Tren în direcția Londra, peronul unu. Ăsta e trenul în care ar trebui să fiu. Dacă aș fi sănătoasă la cap. Dacă n-aș fi luat-o razna complet. Privirea îmi poposește leneșă asupra ferestrelor, asupra oamenilor așezați, care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scria povestea vieții, exact cum scriu eu acum povestea vieții mele. Acest bătrân uliu jumulit, care are de explicat șase milioane de omoruri, mi-a adresat un zâmbet cucernic. Se arăta cu candoare interesat de opera lui, de mine, de paznicii din închisoare, de toată lumea. S-a uitat la mine zâmbitor și mi-a spus: — Nu sunt furios pe nimeni. — Fără îndoială așa și trebuie, l-am aprobat eu. — Îți voi da un sfat, continuă el. — M-aș bucura să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la Wintris. Ai ei însă, după pățania de Crăciun, n-au mai vrut să se gândească la pierderea copilului. Într-o zi, în plină amiază, au fost ridicați de milițieni tatăl fetei, Girevengu, chingar în Piața Mare, fratele lui, Trotilaș, paznic de noapte la cinematograful „Viața liberă“, unde mai târziu Cangurașu Brandaburlea avea să-și facă sediul central al firmei sale de salubritate, și încă vreo alți patru-cinci bărbați, rude apropiate. Era și o campanie de arestări în cinstea unei apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veseli Fârtat, s-a furat în anii aceia orice, de la pungi de plastic, până la tractoare ori pescadoare sau chiar, ca în bancul acela cu țiganul care lucra la Cugir, mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine. „Domnilor - se avântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ficusului. Mi-am reamintit, nu fără o oarecare surprindere, că ficusul e din plastic, iar pământul e de fapt nisip de culoare închisă. Am continuat să-mi bag nasul peste tot și să zornăi cheile în buzunar, schimbând priviri cu paznicul de afară. Am controlat dacă chiuveta e bine desfundată, am spălat toaletele, am strâns un șurub la unul din aparatele de aer condiționat și am făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva răsturnase o sticlă cu dezinfectant. Mă pregăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aud cum sfârâie. În momentele astea fluier Indiana. Aș vrea să vină doamna director și să stea în mijlocul nostru toată ziua, să înțeleagă cât de mult mă strădui și câte trebuie să îndur de la toți imbecilii. Am încuiat, am salutat paznicul și mi-am înfundat mâinile în buzunare. Strada era încruntată și amenințătoare, ca și cum dintr-o clipă în alta urma să se întâmple ceva rău. Nu recunoșteam ferestrele și ușile înghițite de întuneric, pe care le vedeam în fiecare zi scăldate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
te din drum, mi-a spus, eu m-am dat, iar el, pompând la roțile lui scârțâitoare, s-a îndepărtat cu viteză pe urmele Magdei și ale lui Andrei. Am rămas blocat, neștiind ce să fac. L-am căutat pe paznic; nu era nicăieri, ori poate era pe aproape și se îmbăta (întotdeauna am suspectat că paznicii și portarii beau în timpul serviciului). În definitiv, nu era problema mea dacă un bătrân decide să se îndrăgostească de Magda, și poate că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scârțâitoare, s-a îndepărtat cu viteză pe urmele Magdei și ale lui Andrei. Am rămas blocat, neștiind ce să fac. L-am căutat pe paznic; nu era nicăieri, ori poate era pe aproape și se îmbăta (întotdeauna am suspectat că paznicii și portarii beau în timpul serviciului). În definitiv, nu era problema mea dacă un bătrân decide să se îndrăgostească de Magda, și poate că lucrurile nici măcar nu stăteau așa, dar simțeam că avea să se întâmple ceva important și că prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o extensie a uriașului depozit de alături, pe o străduță interioară, nici urmă de locuință prin preajmă, numai complexe industriale în paragină, unul după altul. Sigur, locuiesc aici aproape ilegal - clădirea nu are autorizație ca spațiu rezidențial. Dar, are Bob, paznicul de noapte de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de lemn. După câteva minute, ușa din dreapta fu trasă de-un bărbat Într-o uniformă albastru-Închis și Brunetti se prezentă. Bărbatul ținu ușa deschisă, apoi o Închise În urma lor. Brunetti deschise drumul prin intrarea principală și se opri la fereastra paznicului, unde-și anunță venirea și-și arătă legitimația. Paznicul le făcu semn să-și continue drumul În jos prin arcada deschisă din dreapta. Brunetti Încuviință din cap. Cunoștea drumul. Când pășiră prin ușă și intrară În clădirea care adăpostea morga, Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de-un bărbat Într-o uniformă albastru-Închis și Brunetti se prezentă. Bărbatul ținu ușa deschisă, apoi o Închise În urma lor. Brunetti deschise drumul prin intrarea principală și se opri la fereastra paznicului, unde-și anunță venirea și-și arătă legitimația. Paznicul le făcu semn să-și continue drumul În jos prin arcada deschisă din dreapta. Brunetti Încuviință din cap. Cunoștea drumul. Când pășiră prin ușă și intrară În clădirea care adăpostea morga, Brunetti simți brusca scădere de temperatură. Doctorul Peters o simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
zid de ciment acoperit cu sârmă ghimpată. În spatele lui, Brunetti văzu o imensă antenă de comunicații sub formă de farfurie. Mașina coti Într-o curbă largă la dreapta și, În fața lor, Brunetti văzu o poartă deschisă, alături de care stăteau câțiva paznici Înarmați. Erau doi carabinieri În uniformă, cu mitralierele legănându-li-se nebăgate În seamă pe lângă corp, și un soldat american În uniformă de luptă. Șoferul Încetini, flutură neglijent din mână spre mitraliere, care Îi făcură și ele cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mers pe jos, să-l ducă acolo pe calea cea mai scurtă. Traversă Rialto, trecu prin Santa Marian și-n jos către San Francesco della Vigna. Ca Întotdeauna la ora aceea, orașul era de-a dreptul pustiu; trecu pe lângă un paznic de noapte, care strecura mici dreptunghiuri de hârtie portocalie prin grilajul din fața magazinelor, dovadă a faptului că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Te rog, Doamne, s-a rugat el, deși nu se ruga prea des, fă ca totul să fie bine cu Amanda și cu copilul. Apoi s-a repezit ca o ghiulea prin ușa dublă a sălii de nașteri Jane Austen. Paznicul cu ochi plictisiți din partea cealaltă a ridicat privirea speriat atunci când ceva înalt și agitat, îmbrăcat într-un costum cu dungi, a apărut în sală. — Am venit să-mi văd soția, a chițăit Hugo din cauza gâtului care i se uscase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i se uscase de tensiune. O cheamă Amanda Hardwick. E aici și naște un copil. Apoi s-a uitat la omul care însă nici nu l-a felicitat și nici n-a dat semne că ar fi înțeles cine e. Paznicul, care ajunsese la capătul turei de douăsprezece ore, a căscat. A coborât cu degetul de-a lungul unui clipboard. A, da, a rostit el tărăgănat într-un final, dar fără să ridice ochii. N-ați ajuns unde trebuie. Sunteți așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu degetul de-a lungul unui clipboard. A, da, a rostit el tărăgănat într-un final, dar fără să ridice ochii. N-ați ajuns unde trebuie. Sunteți așteptat în Sala Tristeții. De groază, lui Hugo i s-a oprit respirația. Paznicul a ridicat privirea la timp ca să-l vadă pe bărbatul înalt, îmbrăcat în costum cu dungi, atârnând, pentru o fracțiune de secundă, în aer înainte să se prăbușească la pământ ca un copac retezat. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Când Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
niște aparate speciale, transformându-le instantaneu În combustibil pentru nava lor spațială rămasă În pană chiar În fața blocului nostru. Și tot el mi l-a dăruit pe Domojo, un băț sculptat de mână, cu față de drac, cu care bunicul lui, paznic de cimitir, speria noaptea stafiile. (Aleluia, acesta avea să fie un moment istoric, care avea să marcheze declinul ființelor păstoase În viața mea.) — De fapt, nu e negru deloc. Arată ca un fel de gaură În spațiu, a spus Adi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai Întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au cărat undeva spre pajiștea dinspre aripa de est a palatului, În timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit către Gara de Nord, unde am dezbătut vreo jumătate de oră locul În care urma să fie plasat bolovanul. Până la urmă l- am lăsat Între două peroane, fărĂ ca vreun polițai să ne bage În seamă, ba chiar ne-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
niște aparate speciale, transformându-le instantaneu în combustibil pentru nava lor spațială rămasă în pană chiar în fața blocului nostru. Și tot el mi l-a dăruit pe Domojo, un băț sculptat de mână, cu față de drac, cu care bunicul lui, paznic de cimitir, speria noaptea stafiile. (Aleluia, acesta avea să fie un moment istoric, care avea să marcheze declinul ființelor păstoase în viața mea.) — De fapt, nu e negru deloc. Arată ca un fel de gaură în spațiu, a spus Adi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai întâi am poposit pe lângă Casa Poporului, unde cei doi au descărcat cu chiu, cu vai un ditamai bolovan pe care abia l-au cărat undeva spre pajiștea dinspre aripa de est a palatului, în timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit către Gara de Nord, unde am dezbătut vreo jumătate de oră locul în care urma să fie plasat bolovanul. Până la urmă l- am lăsat între două peroane, fără ca vreun polițai să ne bage în seamă, ba chiar ne-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
numele, acestei deosebit de lungi dinastii de țărani, din cătunul Țărănia de Vale, a comunei Tutova, nu prea departe de apa râului Bârlad. Savantul a fost și continuă să fie nume atribuit după ce, Vasile al lui Vasile cel Mic, a devenit paznic de câmp, În cooperativa agricolă de producție din Țărănia de Vale. Neamul lor era de oameni săraci. Se țineau, de la generație la generație, mai mult cu munca pe la alții. Abia la Împroprietărirea de după cel de al doilea război mondial i-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
două hectare de pământ, picate parcă din cer, că, a sosit tăvălugul colectivizării. Și a trebuit să intre, cu ele, În gospodăria colectivă, devenită, cu timpul, cooperativă agricolă de producție. Din acel moment, Vasile al lui Vasile s-a tocmit paznic de câmp. Nu din alt motiv. Ci, ca să fie, permanent, aproape de cele două hectare, pe care, era convins, că, nu va muri, până ce nu-i vor reveni, Înapoi, În proprietate. Se așezase, cum vă zic, paznic de câmp. Terenul cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Vasile s-a tocmit paznic de câmp. Nu din alt motiv. Ci, ca să fie, permanent, aproape de cele două hectare, pe care, era convins, că, nu va muri, până ce nu-i vor reveni, Înapoi, În proprietate. Se așezase, cum vă zic, paznic de câmp. Terenul cu pricina nu era tare departe de casa lui. La nici o oră de mers pe jos. Cum acel teren era situat la marginea marii tarlale proprietate obștească, la margine de drum, și, din acest motiv, o bună
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bună parte din producție era, de obicei, distrusă, de drumeți, el, Vasile, folosindu-se de acest motiv, Își Încropise, chiar pe fostele sale două hectare, mai Întâi, o colibă, iar, mai apoi, din asta, crescuse o neînsemnată căsuță, pe care paznicul de câmp o folosea, drept adăpost, la vreme rea, dar, și pentru paza propriu-zisă, pe care o făcea. Își ținea, tot acolo, doi-trei purcei, câteva păsări, un câine, un măgăruș, o văcuță cu vițel, ca să aibă și o gură de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]