2,745 matches
-
la Czerlendi și, când se trezi din boală, se încheiase armistițiul și dânsa rămăsese prizonieră. Dorea să plece cu primul tren. I-am răspuns că românii nu sunt mai puțini doritori de a vedea pe prizonierii germani plecați și această penibilă problemă rezolvată, dar că depinde, probabil, de eliberarea prizonierilor noștri din Germania; dânsa însă va porni, desigur, cu primul convoi. Până la evacuare, m a rugat să i se permită să viziteze pe d-na Wolf, soția marelui industriaș, căci îi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar că depinde, probabil, de eliberarea prizonierilor noștri din Germania; dânsa însă va porni, desigur, cu primul convoi. Până la evacuare, m a rugat să i se permită să viziteze pe d-na Wolf, soția marelui industriaș, căci îi era foarte penibilă viața de izolare ce duce. „Nimeni nu vă poate înțelege mai bine ca mine, doamnă, zece luni am fost internată de germani într-o mănăstire, unde nu puteam primi pe nimeni. Voi face ce voi putea, dar nu vă pot
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru viza hârtiilor, trecem vama cu mai multă pierdere de timp și cu mult mai multă supărare ca odinioară. Supărați de această perseverare diabolică, începem admirabilul coborâș al Văii Timișului și bucuria de a-l ști al nostru șterge impresia penibilă. Cu cât înaintam, cu atât ni se părea mai frumos; fiecare cotiș, fiecare grup de brazi, fiecare livadă alcătuiește un colțișor al parcului admirabil care leagă natural Brașovul de Predeal. La Timiș, văzurăm dărâmate în luptă clădirile unde episcopul Nietzhammer
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Alba Iulia au defilat și unguri țărani sau meseriași. Nu știu de a fost dorința lor sau ordinul autorităților de a aduce un omagiu suveranului care le promisese respectarea drepturilor lor, cu mult înainte de Tratatul de la Paris. Impresia a fost penibilă: tă cerea și tristețea lor contrasta cu defileul românilor și părea ca o prevestire a complicațiilor din viitor. Abia se sfârșise defileul și o ploaie torențială inundă orașul. Bieții oameni fugeau în toate părțile, cei mai mulți aveau ploaiere (frumosul termen ardelenesc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înțelegere directă cu Ionel, fie printr-o intervenție a mamei și a noastră, a surorilor. Cine se putea îndoi că n-am fi făcut tot ce ne-ar fi fost omenește în puteri pentru a regula o situațiune așa de penibilă și pentru a înlătura chiar ideea unei aventuri scabroase? Mama bănuia să nu fie vreo însce nare pentru a acoperi un alt roman ascuns și aprobă pe Ionel să nu cedeze, fie chiar cu riscul de a se bate cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de mojicie pe care le regreta după ce le făcea, fără să-și dea seama că impresia rămâne. Insistențele familiei mă înduplecară să o văd din nou, dar mai rar și fără drag. Ajunsese să-mi inspire un simțimânt atât de penibil de nesiguranță, încât îmi era neplăcută. Peste puține luni era al treilea parastas. Nu mă dusei cu familia în ajun, preferând să rămân pe ziua de duminică. După serviciu și dejun, o căutai în bufet și o întrebai de aș
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am a face.“ Așa a și fost, nu i-am mai călcat în casă, n-am voit să mai vină la mine. Nu o mai cunosc decât în fața lumii, pentru numele ce-l poartă. Am îngăduit patru scene nu numai penibile, dar mojice și răutăcioase, n-aș mai putea rezista la o a cincea fără a-i întoarce spatele definitiv, chiar în prezența străinilor, nu vreau să-i fac acest afront și să-i pun în curent cu cauza lui. Iată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acest sentiment l-am avut văzând primul număr al revistei Symposion... Îmi amintesc foarte bine când am văzut, surprins, primul număr din Symposion, în primăvara anului 1972. Prima impresie a fost modestia (ca să nu spun sărăcia, adică o impresie nițel penibilă) Symposionului primar. Eram cu toții, pe atunci, săraci, studenții în special. Săraci, dar Symposionul mi s-a părut și el, la prima vedere, prea sărac, ca un tânăr îmbrăcat cu niște straie oarecare care nu-s ale lui; eu mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fi micșorat, chipurile, în ochii altora, prin propria-mi contribuție. Erau câteva caiete cu încercări literare din liceu sau din primii ani de facultate, conținând versuri, povestiri, un început de roman de călătorii pastișat după Jules Verne - texte puerile, chiar penibile, nu încape nici o îndoială. Răsfrângeau contagiuni de lectură și nimic personal. Mai păstram și niște caiete cu însemnări „critice“, tot din peri oada liceului, când luasem obiceiul să fac un fel de recenzii despre cărțile citite, înșirând opinii de lectură
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Giuliano din partea comunităților. Giuliano a avut un numar de clienți ce pot fi identificați în dominion, iar comunele i se adresau în legătură cu probleme de patronaj. Dar eforturile lui Giuliano în calitate de patron aveau un mod nefericit de a expune o penibilă ignorare a acțiunilor și intenților fratelui său mai mare, dezvăluind foarte clar rolul său minor în pattern-ul lorenzian de patronaj. Spre exemplu, cănd stareții din Pistoia s-au plâns că Lorenzo și Giuliano scriseseră separat în favoarea a doi candidați
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nici un fel de autodeterminarea lui conștientă". Cât privește manifestările extremiste ale unora care solicită sanctificarea poetului (vezi Gh. Gavrilă-Copil ș.a.), Răzvan Codrescu atrage atenția, pe bună dreptate, că "nu numai memoria lui Eminescu, ci ortodoxia însăși trebuie apărată de zelul penibil al "ortodoxismului" decerebrat, care crezând că slujește o cauză, nu face decât să o compromită". Pe această coordonată vine și atacul la adresa tradiționaliștilor/ naționaliștilor exaltați: "Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
limpezi și definitive. Este, am ajuns să mă conving, una din trăsăturile cele mai nobile ale artei eminesciene aceea că poetul, saturat de lecturi și deschis celor mai surprinzătoare asocieri, nu învederează nicicând datele livrești ale erudiției sale cu acea penibilă ostentație atât de caracteristică pseudoculturii și suficienței -, ci le ferește de o lumină prea crudă, retrăgându-le și adăpostindu-le în substructura imaginii și lăsând cititorului, ridicat la rangul de "colaborator" (vremelnic), bucuria redescoperirii și a împlinirii lor din zestrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tânjind după amorul Cleopatrei Lecca. Numai că poezia acestei poezii e alta, care dacă îți scapă, epicizarea ei nu face decât să compromită definitiv fiorul liric și ideatic existent, ducând, la urma urmelor, totul într-un banal fapt divers și penibil. Dar, repet, nu aici e poezia lui Eminescu. Derapajele de felul acesta, mult prea multe totuși, fac un nedorit deserviciu întreprinderii lui Mihai Rusu care este, de altfel, un bun cunoscător al creației eminesciene, aflându-se la curent cu exegezele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Știința Bacău - HC Dunărea Brăila 22-30 (10-17) Un meci cu început ca un foc de paie, primul gol al meciului fiind înscris de gazde, gol dătător de speranțe; apoi am contabilizat ratările exasperante ale studentelor (34 la număr) și situațiile penibile. Oaspetele nu au strălucit decât prin disciplină tactică și modul de exploatare a greșelilor copilărești semnate de partenerele de meci. Nota maximă publicului spectator care vine la sala sporturilor pentru spectacol și pentru a fi alături de echipa noastră. Și așa
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
departe să ne gândim acolo, deocamdată pentru noi urmează meciul de la Timișoara, de unde sperăm să luăm ambele puncte. După aceea, va fi disputa cu Sporting, sper să ne calificăm și apoi să-i facem pe plac. 7 MARTIE Tot mai penibile Din păcate, actualele componente ale echipei de handbal feminin Știința Bacău continuă să facă ferfeniță blazonul unei grupări care făcea cândva legea în handbalul românesc. Nu numai că handbalistele băcăuance pierd meci după meci, dar o fac și într-o
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ca în etapa viitoare, de sâmbătă, 8 mai, să evolueze acasă, cu Farul Constanța. 8 MAI CHIAR NU VĂ E RUȘINE ? (FCM BACĂU - FARUL CONSTANȚA 2-4) Echipa pregătită de Gheorghe Poenaru a reușit performanța să mai piardă de o manieră penibilă un nou joc disputat pe teren propriu, de data asta în fața Farului Constanța. Nici măcar scuza cu neajunsurile financiare nu mai stă în picioare, fiindcă băcăuanii au avut în față o echipă care se confruntă cu exact aceleași probleme. Numai că
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
jenantă s-a produs chiar sub ochii secretarului general al FRH, Mihai Marinescu, de la care așteptăm măsuri drastice împotriva impostorilor cu fluier care și au făcut de cap în Sala sporturilor din Bacău. Iar dacă, în prima repriză, greșelile lor penibile au fost făcute în ambele direcții, în partea secundă a meciului, probabil și la presiunea mașinii de zgomote de pe banca dinamovistă, Dinu și Șerbu au greșit într-un singur sens - împotriva gazdelor. Forțări în atac cu duiumul la gazde și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Aspectul trist al salelor și coridoarelor, aerul închis si rânced ce se exala din toate părțile, figurile palide și puțin asigurătoare ale deținuților și mai cu samă starea de necurățenie a odăei ce-mi era destinată, îmi făcu cea mai penibilă impresiune. Dar, în sfârșit, îmi luai inima în dinți și, încurajat de Ménéstrier, om foarte cumsecade, vechi veteran de a lui Napoleon cel Mare și rudă cu fostul și bunul meu profesor Louis Jordan, mă hotărâi să rămân. Aveam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
producătoare își luau salariile, toate aceste mașini și tractoare abandonate pe câmp erau „producție marfă vândută și încasată”. Iar eu trebuia să semnez o mulțime de acte false, cele mai multe pentru produse incomplete sau total inexistente. A fost un moment foarte penibil, când la niște sondaje făcute asupra tractoarelor care umpleau câmpul de lângă Întreprinderea de Tractoare, la desfacerea capacelor de vizitare ale cutiei de viteze la niște tractoare, s-a constatat că suprafețele active ale rulmenților și a roților dințate aveau o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
venită obligația pentru statul român de a prezenta justificări pentru cheltuirea banilor primiți de la Uniunea Europeană. Tot mai des apar în presă și în emisiunile de televiziune, reportaje și informații zguduitoare despre realitatea românească, tot mai mulți oameni află niște adevăruri penibile ascunse cu grijă până acum, în mod inevitabil, oamenii vor începe să gândească altfel. Asta va însemna deja un început de modificare a mentalității, a atitudinii, a reacțiilor și a modului de gândire. Există în România o mulțime de oameni
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Îmi percepeau pentru șederea mea acolo, în acel hogeac, un preț infim, jenant de mic. Într-un fel, de-aia nici nu prea vorbeam. Pentru că, dacă am fi comunicat ceva mai intens, am fi ajuns la tot felul de controverse penibile, ne-am fi certat urât și, în cele din urmă, ar fi trebuit să-mi caut altă văgăună pentru înnoptat și scris, o altă capsulă cosmică, vorba cuiva. Iar lucrul acesta nu prea-mi surâdea, mai ales în situația în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de meșină încrețită. Dacă ar fi strâns degetele, mănușile ar fi plesnit. Arunca ghiozdanul acela dintr-o mână într-alta, parcă pentru echilibrare. Mișcările erau destul de caraghioase, hai, nu penibile, dar nu exageram cu nimic dacă spuneam despre Șăfu că parcă avea un băț în fund. Șapte patruzeci. Atât era ceasul. De obicei, se grăbea să prindă barem finalul orei de chimie sau ce aveam noi în ziua respectivă. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau o să aștepte vreun profesor ca să plece cu el pe la intrarea din față, cum făcea de obicei. Faze de tocilar pupincurist. Dar nici atunci nu ieșea de frică. Doar ca să sfideze. Imita comportamentul profilor, pentru a le arăta că sunt penibili. Nu, nene, la unu fără zece punct, a ieșit. Prin spate. Pe la WC. Noi, tiptil, după el. S-a dus prin spate, a oprit la budă și-a dat jos haina și l-a bătut pe Șubi de l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pasă de soarta mea și asta mă bucură. Dar să mai termin naibii odată. Cu fluieratul. Că mai știi ce se poate întâmpla... E vorba despre ceva rău. Nasol. Fluier în cele mai nepotrivite locuri. Ceea ce fac io e chiar penibil, dacă stau bine să mă gândesc. Dacă ar face altul, aș râde de el până n-aș mai putea. Aud de dimineață o piesă, una fluierabilă, să zicem, cum e și asta a lui Cohen, și-o țin langa toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintr-o dată revelația că țiganii sunt o nație uimitoare, ultimii oameni liberi, pe care noi nu-i înțelegem și nu-i lăsăm să se integreze, așadar e numai vina noastră dacă lasă de dorit comportamentul lor. Că era un demers penibil, aveam să constat ceva mai târziu. În autobuzul care mă ducea acasă, s-a urcat la un moment dat o țigancă înfășurată în vreo șase fuste și care-l trăgea de unul dintre hartane pe un puradel nu tocmai curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]