4,527 matches
-
Mărturisesc că eu încerc să fiu din numărul acelora care scriu făcând progrese și care progresează scriind” (Epistola 143, Ad Marcellinum, 2), sau: „Socot că prin mila lui Dumnezeu eu am scris cu profit și că nu am început de la perfecțiune” (De dono perseverantiae, 21, 55). CAPITOLUL AL II-LEA Fericitul Augustin, promotor al pedagogiei creștine II.1. Educația în primele secole creștine În secolul întâi, învățătura se primea în două locuri: în întâlnirile creștine și în familiile creștine. Credincioșii aveau
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie, metaforă dezvoltată etc. - Teme romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care „se povestește pe sine“ (narator autodiegetic). Ștefan este un spirit lucid și absolutizant, orgolios și inflexibil, aplicând tiparul său de idealitate realității și oamenilor din jurul său. Având orgoliul unui Pygmalion care o creează pe Galateea după modelul său de perfecțiune (Fată dragă, destinul tău este și va fi schimbat prin mine), Ștefan aspiră la o iubire absolută, dar alături de Ela (personaj indirect al cărui profil moral și psihic se construiește treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă a lui Gheorghidiu) trăiește o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perfect tema inadaptării. În primul rând, el trăiește adevărate drame ale absolutului, fiindcă, în cazul lui, rațiunea și pasiunea nu intră în conflict, ci se circumscriu și se potențează reciproc. Este destul să comparăm iubirea lui Ștefan pentru Ela, vizând perfecțiunea, cu iubirile efemere ale lui Titu Herdelea ori cu dragostea juvenilă a lui Felix Sima pentru Otilia. În al doilea rând, întregul roman demonstrează că pentru Gheorghidiu viața înseamnă un mod de cunoaștere exclusiv intelectual, cerebral, întrucât analiza și reflecția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
această specie este și finalul vesel. Acesta mar chează stingerea conflictului și încheierea relației antagonice între Cațavencu și Tipătescu - CAȚAVENCU: (lui Tipătescu încet): Să mă ierți și să mă iubești! Între aceste două puncte strategice, capodopera comediei românești își evidențiază perfecțiunea construcției dramatice. Acțiunea piesei este plasată întrun orășel de provincie, capitala unui județ de munte, pe durata a trei zile din anul de grație 1883. Precizarea didascalică ...în zilele noastre a îngăduit regizorilor să actualizeze în moduri neașteptate „lumea pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
el / Sentrec în cântări.), cu funcție estetică dublă. Pe de o parte, această comparație reliefează motivul păsării, asociind și poetului simbolismul zborului și al cântecului (motivul orfic). Pe de altă parte, ea înscrie întreaga existență a poetului întro sferă a perfecțiunii, întrun univers armonios, integrator. Destinul întru Absolut al poetului contrastează astfel, încă o dată, cu soarta efemeră a omului muritor, al cărui blestem este dizarmonia, neodihna, alteritatea. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care sunt concretizate caracteristicile liricii moderniste. Astfel, noua poezie este cântec sacru și Logos ce întemeiază lumi. Prin actul creației se transfigurează realitatea concretă, fragmentară (coasta bărbătească), se ivește frumusețea ideală a operei. Perfecțiunea ficțiunii artistice (al Evei trunchi de fum) în raport cu realitatea imperfectă din care se inspiră este sugerată prin dubla opoziție: totalitate/fragment (trunchi/coastă), prin cipiul fe minin (considerat de I. Barbu superior)/principiul masculin (Eva/Adam). Ideea poe zieicântec ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Camil Petrescu îi transferă propriile experiențe de viață (caracteristică a romanului experienței). Student eminent la Filosofie, împătimit de cunoaștere, însetat de absolut, el ilustrează tipologia intelectualului inadaptat. Ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu, Ștefan este un om superior, năzuind spre perfecțiune, este un spirit lucid și orgolios, cu un caracter inflexibil, care îl împiedică să accepte compromisul. Provenind din familia unui intelectual de elită, fără mari resurse materiale, Ștefan are un statut social modest, care se schimbă însă radical prin moștenirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dezbatere nu numai tema iubirii, ci și problematica intelectualului, tema cunoașterii, a vieții și a morții. Un argument este aspirația protagonistului spre o iubire absolută, spre o cunoaștere totală. Dorința lui Ștefan de ași modela iubita după idealul său de perfecțiune (Fată dragă, destinul tău este și va fi schimbat prin mine) contribuie, desigur, la eșecul căsniciei lor, fiindcă tinde să anuleze personalitatea Elei. Tot astfel, nevoia de a analiza, de a „diseca“ fiecare gest sau cuvânt al femeii iubite îl
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a candidatului ales, Cațavencu îl roagă pe Tipătescu: Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!... mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde). Prin acest final, capodopera comediei românești își evidențiază perfecțiunea structurilor drama tice și arta construirii personajelor. Formula dramatică se bazează pe structuri tradiționale (cronologie, acumularea situațiilor comice, tehnica „bulgărelui de zăpadă“ etc.) și moderne, precum formula „teatrului în teatru“ sau construcția personajelor. Dincolo de tipologiile comediei clasice, acestea își dezvăluie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
centrul discursului, surprinzând actul trudnic al creației. Noul mod de a scrie presupune fronda, răzvrătirea împotriva stilului clasic, „ca lofil“. Acesta este sugerat prin metonimia și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura anticalofilă, voit „stângace“ (unghiile de la mâna stângă) reprezintă singura op țiune adecvată unei existențe copleșite de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
voința lui Dumnezeu este ca ,,toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința Adevărului” (I Timotei 2,4). Dumnezeu a creat pe om perfect, în deplină concordanță cu planul și scopul Său, necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în ea se află înclinația către plăcerile trupești. De aceea, inima trebuie să fie curată. Lumea, adică creația, a fost făcută pentru om, pentru ca acesta să o întoarcă în dar lui Dumnezeu. Lumea a fost creată perfect, dar cu o perfecțiune în devenire, tocmai pentru că este destinată unui alt scop spre care merge. Ea a fost destinată și încredințată omului, conform Sfintei Scripturi, de aceea în cursul ei spre finalitate ea poate să eșueze fiind determinată de libertatea omului. Omul, în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îi îmbunătățeau sufletește pe ascultători. Răspundea strălucit la orice chestiune care îi era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului său Dionisie, magistrul de ars bene judicandi de la Academia din Vivarium, un portret în care admirația, afecțiunea profundă și recunoștința se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numit fenomenul clasic francez. În acest sens, ceea ce-și propune, de fapt, lucrarea nu este să reanalizeze clasicismul francez aceasta a constituit deja obiectul a numeroase studii -, ci să urmărească efectele acestuia, să îl raporteze la ramificațiile sale ulterioare. Perfecțiunea e perenă, dar nu fecundă. Ea nu poate prolifera decât epigoni"1 afirma Edgar Papu. Este acesta și cazul direcțiilor ce s-au hrănit din substanța clasicismului francez al secolului al XVII-lea, succedându-i? Sunt acestea doar simple prelungiri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
model ilustru? La aceste întrebări fundamentale va încerca să răspundă lucrarea noastră, înclinând balanța înspre ideea stabilirii unor trăsături individuale, a notelor de originalitate care totuși scot repercusiunile fenomenului clasic din sfera unui epigonism servil, lipsit de viață proprie. După cum "perfecțiunea" clasicismului francez datorează multe literaturii antice, raportându-se, de altfel, în mod conștient și programatic la aceasta, în același sens mișcările ulterioare lui vor prelucra modelul în manieră proprie, subsumându-se unor factori sociali și istorici diferiți. În această ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
destul de dezvoltată conștiință de sine.17 Această autoreflectare trebuie percepută, astfel, în liniile dorinței de a stabili anumite repere concrete, imuabile, în ceea ce privește creația, repere care, dincolo de accentuarea nevoii de ordine transpusă la nivel estetic, se subordonează, de fapt, aspirației către perfecțiune. Clasicismul francez a fost un curent care, prin toate mecanismele sale, și-a propus cel mai îndrăzneț scop, dar și cel mai ispititor, desigur, acela de a transcende prin operele sale timpul și spațiul, de a atinge astfel universalitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
într-un model. Desigur, la fel ca și în alte puncte ale doctrinei clasice, se sesizează și aici caracterul utopic al acesteia, utopie ce se organizează mai ales în liniile unei desăvârșiri morale. Se concretizează acum un "dublu proiect de perfecțiune estetică și civilitate"23 afirma Toma Pavel, referindu-se la dorința clasică de a purifica limbajul și moravurile. Pe de altă parte, însă, relația cu societatea nu este unilaterală, influența fiind reciprocă, clasicismul constituindu-se în concordanță cu ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fi credința în existența unor reguli universale și imuabile care să ordoneze creațiile sub semnul conceptului de frumos ideal, invariabil, care transcende gustul individual și orice restrângere spațio-temporală. Ca urmare, importanța acordată legilor estetice pe care clasicii le consideră sursa perfecțiunii artistice. Dintre acestea, o serie au fost deja menționate anterior, urmând să dezvoltăm restul în rândurile ce urmează. Les bienséances sau conveniențele reprezintă un concept care desemna la nivel social un acord, un echilibru, între facultățile umane sau între "omul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
miraculosul sau limba inscripțiilor, se afirma acum explicit și cu o destul de mare forță persuasivă. Ceea ce se contesta, de fapt, era calitatea de modele absolute a anticilor, superioritatea acestora. În liniile doctrinei clasice, imitarea anticilor era justificată de admirația pentru perfecțiunea artistică a operelor acestora, o imitație supusă astfel principiului rațiunii. Scopul scriitorului clasic este de a crea opere atemporale, ferite de un succes trecător și iluzoriu, opere care să dăinuie. Or, lecția oferită de Antichitatea greco-latină vizează tocmai eternizarea actului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu s-a modificat în timp, în coordonatele ei esențiale, iar literatura antică a reușit să le surprindă într-o manieră artistică ideală, efectuând toate acele procedee ce implică purificarea și reducerea la esențe, atunci o cale mai scurtă spre perfecțiune ar reprezenta-o inspirația directă din operele iluștrilor greco-latini și nu din natura propriu-zisă. Modernii însă, în frunte cu Perrault, se hotărăsc să părăsească "tabăra marilor morți pentru a gusta din plin bucuria de altfel facilă și insolentă de a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Salignac de la Motte-Fénelon prin Scrisoare asupra ocupațiilor Academiei, concepută în 1714, dar publicată postum în 1716. Este un ultim text care marchează sfârșitul conflictului prin găsirea unei tonalități conciliante, a unei punți de echilibru Antichitatea nu trebuie privită sub semnul perfecțiunii, nu trebuie idolatrizată, dar nici nu trebuie disprețuită căci reprezintă în continuare o sursă importantă de învățăminte. În acest sens, repercusiunile directe ale Disputei vizează crearea unui nou tip de estetică raționalistă și naționalistă, care a stabilit situarea la locul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Îi privesc pe antici, fără a-mi îndoi genunchii"este sinonim cu dorința descătușării de povara valorii lor, considerată absolută, descătușare ce este motivată direct de aspirația către individualitate și autodefinire. Pentru o afirmare totală, trebuia, mai întâi, demolat mitul perfecțiunii Antichității, demolare ce s-a produs, într-o primă etapă, prin umanizarea anticilor "Sunt mari, într-adevăr, dar tot oameni ca noi." Așezarea în sfera umanului presupune implicit o așezare în sfera erorii. Ideea nu este nouă. Horațiu însuși o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a frumuseților prezentului, respectiv secolul al XVII-lea "căruia cerurile i-au oferit o mie de alte privilegii decât Antichității."65 Se conturează de fapt aici frustrarea generației tinere, noi, căreia nu i se recunoaște forța creativă fiind umbrită de perfecțiunea trecutului. Ideea se regăsește și la Fontenelle: "Nimic nu a împiedicat mai mult progresul și nu a limitat mai mult gândirea ca admirația noastră excesivă pentru antici."66 Se face critica principiului autorității, dorindu-se eliberarea de servitudinea scolastică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Pe care înaintașii noștri le-au urmat ei înșiși altădată."73 Este surprinsă în aceste versuri esența conceptului de imitație care presupune, de fapt, prelucrarea unor scheme, a unor reguli generale, într-un cuvânt, a unei carcase pusă sub semnul perfecțiunii, căreia apoi individualitatea creatoare a fiecărui autor îi va atașa un conținut particular, original. Imitația clasică, așadar, nu creează copii și nici nu presupune depersonalizare. În acest sens, La Fontaine se distanțează net de scriitorii aserviți total modelelor, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]