10,333 matches
-
30°, 45°, 60°). • Exercițiile dinamice - mers, scripeți, bicicletă ergometrică, covor rulant, presă, stepper, scaun de forță pentru cvadriceps. • Exercițiile contra-laterale și cele de tonifiere generală - pentru prevenirea decondiționării fizice și reducerea timpului de convalescență. • Exercițiile de respirație - ajută oxigenarea sângelui, perfuzia mai bună a țesutului, iar inspirația profundă cu membrul ridicat la 45° ajută circulația de întoarcere venoasă în membrul afectat. • Exercițiile de coordonare - ajută pregătirea pacientului pentru reluarea activității normale. Descrierea lotului de subiecți. Eșantionul nostru se referă la un
EFICIENȚA RECUPERĂRII FUNCTIONALE A PACIENȚILOR POSTTRAUMATICI ÎN UMF “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]
-
care-l purta În jurul Încheieturii, precum și pastile Malarone pentru malarie, antiinflamatoare și o cutie de antibiotice luate pe rețetă, pentru bolile gastro-intestinale bacteriene. În valiza de la hotel mai avea o sumedenie de lucruri cu rol profilactic sau curativ, inclusiv o perfuzie. Și așa au scăpat Heidi și Harry de dizenterie, ea fiindcă era plină de temeri, iar el pentru că era snob. Datorită anilor de experiență, șoferul autocarului, Xiao Fei, pe Înțelesul americanilor, „domnul Fred“, avea un tract intestinal și un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Heidi. Am citit că nu trebuie să faci transfuzii În țări străine. Numărul cazurilor de SIDA e În creștere și În China, și În Birmania, mai ales la granița dintre cele două. —Desigur. Excelentă idee. — Am și ce trebuie pentru perfuzie. — Sigur că da. Și dextroză... sub formă de perfuzie. —Uau! zise Esmé. Ce tare! Harry se scărpină În cap. E... e absolut uimitor... Nu știu Însă dacă ar trebui să le folosesc. La urma urmelor, dacă-ți folosim rezerva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În țări străine. Numărul cazurilor de SIDA e În creștere și În China, și În Birmania, mai ales la granița dintre cele două. —Desigur. Excelentă idee. — Am și ce trebuie pentru perfuzie. — Sigur că da. Și dextroză... sub formă de perfuzie. —Uau! zise Esmé. Ce tare! Harry se scărpină În cap. E... e absolut uimitor... Nu știu Însă dacă ar trebui să le folosesc. La urma urmelor, dacă-ți folosim rezerva pentru cazuri de urgență, un accident, Doamne ferește, și vei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ele, nu le vei mai putea folosi... Nu-i nici o problemă, răspunse Heidi prompt. De-asta le-am și adus, pentru cazuri de urgență, nu doar pentru mine. Am și tablete de glucoză dacă vrei să le folosești În loc de perfuzie. Din nou Harry nu-și putu ascunde surpriza. —Sunt hipoglicemică. Heidi Își ridică Încheietura dreaptă unde se vedea brățara MedicAlert. Harry Își imagină că Heidi suferea de ceea ce medicii numesc Între ei „boala Marin County“, o ușoară stare de nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu droguri, un motiv suficient ca să-l pună lângă un zid prăfuit și să-l ciuruiască? Heidi avea temeri similare. Făcea În gând o listă cu toate lucrurile care puteau avea legătură cu drogurile: seringile, numeroasele cutii cu pastile și perfuzia care era uneori folosită de dependenții de heroină să-și umfle venele. Ce mai avea la ea? Se Întreba cum va supraviețui În Închisoare, ca să nu mai vorbim de amenințarea unei morți iminente. Vera se gândi și ea că unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Of , am ajuns prea târziu, nu a supraviețuit ... ce păcat!“ Aveam pupilele contractate și totul îmi părea întunecat. Tușeam puțin. Nimic grav. Mi se făcuse greață. Nu mi-au făcut analize sau investigații. Pentru orice eventualitate, mi-au pus o perfuzie. Încă mai eram îmbrăcat în uniformă. Am scăpat destul de ușor. Cred că am fost cel mai puțin afectat în comparație cu persoanele care se aflau lângă mine. Ohori a stat destul de mult timp în spital. Cred că am avut noroc pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
destul de ușor. Cred că am fost cel mai puțin afectat în comparație cu persoanele care se aflau lângă mine. Ohori a stat destul de mult timp în spital. Cred că am avut noroc pentru că am ieșit imediat la aer. După ce mi-au scos perfuzia, m-am întors cu câțiva colegi la stația Kasumigaseki. Metrourile de pe linia Chiyoda nu opreau aici, așa că am mers la biroul de la linia Marunouchi. M-am luat cu treburile și am ajuns acasă abia pe seară. A fost o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Spitalul Universitar Jie, dar nu mi-am revenit decât a doua zi pe la 11.00 dimineața. Aveam două tuburi în gură, unul de oxigen și altul ca să-mi mențină plămânii în stare de funcționare. Nu puteam vorbi. Aveam și o perfuzie. Îmi băgau ceva în ambele artere. Familia se afla alături de mine. Apoi au venit în vizită patru din colegii de la stația Kasumigaseki. Pentru că nu puteam să vorbesc, am împrumutat un pix. Nu puteam să-l țin între degete, dar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost că mi-am schimbat hainele imediat ce am ajuns la firmă. M-am schimbat în uniforma de serviciu. În final se pare că am făcut foarte bine. Mai târziu mi-au făcut analizele de sânge și mi-au pus perfuzii. S-au hotărât să mă interneze. Mi-era foarte greață, dar am avut întotdeauna probleme cu stomacul. După o vreme mi-am mai revenit, dar ochii mă dureau încă și făcusem febră. A doua zi mi-a scăzut și febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
făcut niște teste. Pupilele nu aveau nici o reacție la lumină, indiferent de intensitatea ei. Mai venise și un polițist și, după ce ne-au consultat, ne-au trimis la spitalul Akasaka, ce se află chiar lângă clinică. Acolo erau deja pregătite perfuzii. Mai erau și câteva victime ale atacului, cărora li se lua tensiunea. Cei de la Akasaka nu aveau nici un fel de antidot, îți puneau o perfuzie timp de o oră și jumătate și-ți spuneau: „Dacă vă simțiți mai bine, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au trimis la spitalul Akasaka, ce se află chiar lângă clinică. Acolo erau deja pregătite perfuzii. Mai erau și câteva victime ale atacului, cărora li se lua tensiunea. Cei de la Akasaka nu aveau nici un fel de antidot, îți puneau o perfuzie timp de o oră și jumătate și-ți spuneau: „Dacă vă simțiți mai bine, vă rog să vă întoarceți acasă și să reveniți mâine“. Nu ne-au făcut analiza sângelui, nimic. Dacă stau să mă gândesc, nici un cadru medical de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la știri că se întâmplase ceva la metrou. Abia atunci mi-am dat seama. M-a luat cu leșin... Eu sunt cam slabă de înger. M-am dus imediat la spitalul Sfântul Luca. Timp de două ore mi-au pus perfuzie. Mi-au făcut analiza sângelui. Apoi mi-au spus: „Gata, poți să te duci acasă“. Analizele au ieșit aproape normale. Pupilele nu mi se contractaseră. Doar îmi era rău. Tot timpul am purtat aceleași haine. — Cu toate că punga cu gaz sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o fi întâmplat cu cei cărora li se făcuse rău?“ Nu am putut prinde legătura. La 11:00 s-a aflat că era vorba de gaz sarin și, în sfârșit, mi-au făcut niște analize. Înțeleseseră. Mi-au pus o perfuzie și m-au internat imediat. Pentru că eram prima victimă a atacului cu gaz sarin din spitalul X, doctorii erau entuziasmați. Nu am fost grav afectat. Doctorii s-au strâns în jurul meu, au început să mă atingă, ca să vadă ce simptome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu am putut să ne urcăm cu toții în ambulanță, așa că eu am fost transportat cu dubița poliției până la Spitalul General Nakano. M-au întins pe un pat și m-au examinat. „Nu prea e bine.“ Mi-au pus imediat o perfuzie. La radioul din mașina poliției auzisem tot felul de detalii despre efectele intoxicării cu gaz sarin și așa mai departe. Atunci mi-am dat seama că fusesem otrăvit. Se pare că angajații de la spital fuseseră informați că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
respirația. Parcă mi se oprise ceva în gât. Vederea îmi slăbise aproape de tot. Chiar dacă mă uitam afară, nu vedeam nici o lumină. Nu puteam să-mi concentrez privirea pe ceva. Lucrurile din zare nu le distingeam deloc. M-au ținut în perfuzii timp de cinci zile. În a cincea zi nivelul colinesterazei a scăzut și mi-au scos perfuzia. Treptat, pupilele și-au revenit, dar, când încercam să-mi concentrez privirea pe ceva, simțeam o durere puternică în spatele ochilor, ca și cum cineva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu vedeam nici o lumină. Nu puteam să-mi concentrez privirea pe ceva. Lucrurile din zare nu le distingeam deloc. M-au ținut în perfuzii timp de cinci zile. În a cincea zi nivelul colinesterazei a scăzut și mi-au scos perfuzia. Treptat, pupilele și-au revenit, dar, când încercam să-mi concentrez privirea pe ceva, simțeam o durere puternică în spatele ochilor, ca și cum cineva mă înjunghia. În sfârșit, pe 3 martie m-au externat. Mi-am luat o lună de concediu medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu făcusem legătura între mirosul ciudat din metrou și problemele mele la ochi. M-am dus la Spitalul General Nakano și mi-au făcut un control oftalmologic. Pentru că mi se contractaseră pupilele, mi-au înjectat antidotul și mi-au pus perfuzii. Mi-au făcut și analiza sângelui. Până nu-mi scădea nivelul colinesterazei, nu mă puteau externa. Am telefonat la firmă și le-am zis: „Din cauza aceasta trebuie să mă internez. Nu știu pentru câte zile. Îmi cer scuze că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
călători, am apucat cu degetele pungile cu gaz sarin și le-am scos pe peron. Am făcut lucrul acesta singur. Pungile aveau formă pătrățoasă și în jur de treizeci de centimetri. Arătau ca pungile de plastic în care se pun perfuziile. Erau pline cu lichid. Atunci purtam mănuși albe de nailon. Când patrulez, port întotdeauna mănușile astea. Am încercat să evit să ating lichidul. Tot timpul am presupus că cei doi, femeia și bărbatul de dinainte, l-au folosit pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Și eu am rămas la spital. Am mers la Spitalul General Nakano, iar cei de aici deja știau că era vorba de gaz sarin, așa că mi-au acordat ajutorul adecvat. M-au spălat pe ochi și mi-au pus imediat perfuzie. Pentru a mă interna, trebuia să-mi scriu numele și adresa, dar nu vedeam și n-am putut scrie. Mai mulți erau în aceeași situație. Nu mă puteam concentra și nu puteam scrie ca lumea. Am fost internat șase zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu am înțeles, dar, apoi mi-au explicat în cuvinte mai simple. Era în stare critică. În drum spre spital eram din ce în ce mai neliniștit. Spitalul era plin de victime. În holul mare de la intrare era o droaie de pacienți. Toți aveau perfuzii și li se făceau analize. S-a întâmplat ceva foarte grav», mi-am dat seama imediat. Nu cunoșteam exact toate detaliile. La televizor spuseseră că era vorba de un gaz otrăvitor, dar încă nu se aflase nimic mai mult. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sfârșit am intrat, am văzut-o pe Shizuko în haine de spital, întinsă pe pat și îi făceau dializă. Pentru că ficatul era destul de lent, i se făcea dializă ca să scoată afară din sânge toate toxinele. I se puseseră mai multe perfuzii. Avea ochii închiși. Asistenta mi-a spus că era în comă. Am vrut s-o ating, dar doctorul m-a oprit. Nu aveam voie. Nu purtam mănuși. I-am șoptit la ureche: «Shizuko, a venit frățiorul tău!» Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se difuzau informații despre starea victimelor atacului. În cele din urmă cei de la spital și-au dat seama că era o situație de criză. Ne-au rugat să ne așezăm pe canapelele din sala de așteptare și ne-au pus perfuzii. În scurt timp au primit faxuri cu informații legate de tratamentele adecvate. Apoi am fost transportat la alt spital (undeva pe la Yotsuya), unde m-au internat patru zile. Încet-încet ochii și-au revenit, iar de a doua zi am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din trei. Cred că este vorba de gaz sarin. Totuși, am primit alte informații. Haideți să folosim jumătate din tratamentul din trusa pentru cian, ca să fim siguri.» Așa am gândit la momentul acela. Normal că am adus tubul de oxigen, perfuziile. Cam după treizeci de minute, treptat, pacientul a început să-și recapete cunoștința. Când a venit la spital, de-abia respira și nu avea nici un fel de reacție. Apoi a început să respire regulat și să aibă reacții la durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vopselelor. Conform surselor de specialitate, în 1996, în America, trei persoane care au folosit vopsea ce conținea acetonitril au fost transportate la Spitalul de Urgență cu probleme respiratorii grave. Una a decedat. Celorlalte două le-au pus masca de oxigen, perfuzii, le-au făcut tratament adecvat pentru intoxicație cu cian. Și-au revenit. În toate situațiile cianul s-a înmulțit în sânge. Avem informații că la persoanele decedate s-a descoperit o cantitate mare de acetonitril în organele interne. Ceea ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]